SIMBOLUL ANTIDEMOCRATISMULUI:

ABANDONAREA BIBLIOTECII NAŢIONALE

Vasile Zarnescu

O teză de bază a politologiei relevă că democraţia nu se poate institui acolo unde nu există un nivel ridicat de instruire şi cultură – cultura fiind înţeleasă conform definiţiei lui Ralph Linton, ca „mod total de viaţă“. Pentru ca democraţia să se instituie şi să devină viabilă, trebuie ca poporul să aibă „ştiinţă de carte“. Or, expresia cea mai clară a dimensiunii criminale a regimului instaurat de clicocraţia postdecembristă este clădirea, încă în ruină, care ar fi trebuit sa fie sediul Bibliotecii Naţionale. Dar la fel se poate spune şi despre ruinele Casei Radio – o altă probă a dimensiunii anti-culturale şi, deci, antidemocratice a regimului, întrucât au fost abandonate, iar acum sunt distruse de o firmă din Israel, pe motiv că doreşte să construiască un centru comercial (de parcă nu aveam destule!) şi pentru a putea spune, ulterior: „Noi am construit-o şi, deci, ne aparţine nouă!“

Această situaţie sintetizează faptul că învăţământul – domeniu strategic al oricărei societăţi care se respectă – a fost abandonat deliberat, precum clădirea respectivă, cu rezultatele devenite, deja, cunoscute pe plan mondial: creşterea abandonului şcolar, creşterea analfabetismului, scăderea nivelului de instruire generală, scăderea dezastruoasă a calităţii învăţământului.

Consecinţele acestei involuţii culturale catastrofale sunt, unele, ştiute, altele, imprevizibile: necunoaşterea legilor, neparticiparea la activitatea politică, creşterea criminalităţii, absenteismul electoral, scăderea nivelului de instruire a forţei de muncă, scăderea periculoasă a natalităţii, scăderea productivităţii muncii, ineficienţa economică, creşterea şomajului, creşterea morbidităţii şi mortalităţii infantile, emigrarea în masă etc., etc. Lipsa de instruire a poporului înseamnă imposibilitatea democratizării, dar, totodată, înseamnă creşterea capacităţii guvernanţilor de manipulare a populaţiei. Aşadar, dimensiunea criminală a regimului postdecembrist rezidă, în esenţă, în antidemocratismul său, atestat de involuţia culturală: nu poţi face democraţie când îngrădeşti drastic accesul la cultură, la instruire al poporului. Dar „grija“ guvernanţilor faţă de sediul în ruină al Bibliotecii Naţionale a făcut ca acesta să fie incendiat, prin primăvara anului trecut, de aurolacii care şi-au găsit adăpost acolo, şi să arate ca în poza alăturată.

În cartea sa Efecte perverse şi ordine socială, sociologul Raymond Boudon prezintă „o temă clasică: acţiuni individuale inspirate de raţiuni pozitive pot, combinându-se unele cu altele, compunându-se, să producă efecte nedorite“. Care este efectul pervers apărut prin combinarea mesajului din posterul de pe sediul abandonat – o tipă furioasă, care îndeamnă: „Experimentează ceea ce vezi!“ – şi imaginea clădirii incendiate? În mod clar, unul singur: apariţia ideii să experimentezi incendierea unei clădiri asemănătoare! Şi care clădire seamănă cel mai bine cu sediul Bibliotecii Naţionale? Evident, clădirea Guvernului!!!

Speriat de acest posibil efect pervers al combinaţiei rezultate, Guvernul a dispus – recent, căci i-au trebuit câteva luni ca să se dumirească! – zugrăvirea parterului clădirii şi scoaterea posterului respectiv, cu tipa furioasă, ca să nu-i incite, cumva, la fapte contondente şi incendiatoare pe mulţi dintre cei cărora le-au ajuns nemulţumirile la incandescenţă! Mai mult, ministrul Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu-Decerebratu’, vrea să schimbe şi faţada clădirii! De aceea, a organizat, în acest sens, un concurs, iar un bulgar tâmpit a anunţat că vrea să acopere faţada clădirii cu sticlă! Ca să apară, probabil, ceva ca nuca-n perete, asemănător cu piramida de sticlă din faţa Palatului Luvru. Ţinând cont că mintea de sonat-ist a lui Iorgulescu-Decerebratu’ nu-l duce prea departe, nu-i exclus ca, în cosmopolitismul şi în anti-românismul său de liberal-monarhist (?!), să accepte ideea idioată a bulgarului.

Arhitecţi, intelectuali, elevi, studenţi, bucureşteni şi cetăţeni patrioţi! Apelez la voi toţi, care aveţi nevoie de Biblioteca Naţională, cu arhitectura ei clasică şi frumoasă, care se integrează în ansamblul urbanistic înconjurător, să vă opuneţi schimbării arhitecturii faţadei acesteia. Organizaţi toate formele posibile de protest: de la liste semnate – care, oricum, vor rămâne necitite de către oficiali – până la marşuri de protest! Dar mai viguroase şi mai eficiente decât acelea contra poponarilor! Eventual, ca acelea ale „golanilor“ din 13-15 iunie 1990! Deoarece „cui pe cui se scoate“.

Una peste alta, ministrul Adrian Iorgulescu-Decerebratu’ mai promisese, în vara lui 2007, că va încheia cât de curând finisarea clădirii abandonate a Bibliotecii Naţionale. Dar, în afara parterului zugrăvit ca să acopere negreala zidului, clădirea este ca acum 19 ani. Pardon, între timp, în plus a apărut pe latura dinspre Est un afiş cum că protejează salata. Pentru că, în loc sa fie un palat al Culturii, al cărţilor, a ajuns suportul unor banere publicitare! Pentru că de protejarea culturii nu se mai preocupă. Pe aşa-zisul ministru al Culturii şi Cultelor îl interesează doar retrocedarea averii către degenerata familie Hohenzollern.

De aceea, mă văd nevoit să repet: dimensiunea criminală a regimului postdecembrist rezidă, în esenţă, în involuţia culturală, atestată, printre altele, de ruina sediului Bibliotecii Naţionale!

Vasile I. ZĂRNESCU

Articol apărut iniţial în SANTINELA, nr. 18, iulie 2007, pag. 16.