de Gary North
July 3, 2009
http://www.garynorth.com/public/5156.cfm

Încălzirea Globală se bazează 100% pe “junk science”. Cei mai gălăgioşi avocaţi ai săi nu sunt interesaţi de detaliile ştiinţelor fizice. Îi preocupă două lucruri: controlul politic asupra publicului larg şi instaurarea socialismului internaţional.

“Junk Science” vs. Ştiinţă autentică

Pentru a citi un articol detaliat de douăsprezece pagini, cu note de subsol, scris de trei oameni de ştiinţă, dintre care doi doctoranzi ai CalTech, mergi aici.

Această expunere a fost trimisă către zeci de oameni de ştiinţă în domeniul ştiinţelor naturale din Statele Unite.

Peste 31000 dintre aceştia şi-au pus reputaţia în joc şi au semnat o petiţie incorectă politic ce se opune acordului sau protocolului din 1997 de la Kyoto. Aceasta este o fotocopie a unei petiţii semnate.

Aici găsiţi o scrisoare din partea fostului preşedinte al Academiei Naţionale de Ştiinţe. Îi îndeamnă pe toţi destinatarii petiţiei să o semneze.

În 1970 sperietoarea la modă era anticipata perioadă a îngheţului, aşa cum acest articol din Time Magazine pretinde. Pentru a nu i-o lua nimeni înainte, Newsweek s-a alăturat în grabă aceastei tabere. Articolul avertiza: “Climatologii sunt pesimişti şi se îndoiesc că liderii politici vor acţiona în favoarea compensării schimbării climatice, ori doar pentru atenuarea efectelor sale.” Vrei mai multe exemple? Mergi aici.

Şi această teorie era clădită tot pe “junk science”. Oferea deasemeni aceeaşi soluţie: control guvernamental asupra economiei. Obiectivul nu se schimbă niciodată: managementul guvernamental al economiei. Justificarea s-a schimbat. Dacă alegătorii nu acceptă controlul propriilor vieţi sub motivaţia unui anumit soi de “junk science”, poate îl vor accepta sub una de alt tip. După cum obişnuiau să spună in Administraţia Nixon: “Hai să înălţăm stindardul să vedem dacă salută careva.”

Ultima redută a Socialismului

Acţiunea politică a încălzirii globale nu are nimic a face cu încălzirea globală. Vizează crearea unui acord internaţional al controlui politic prin care birocraţii cu o atitudine favorabilă socialismului pot pune stăpânire pe economia internaţională.

Această strategie a fost expusă cu îndrăzneală de economistul Robert Heilbroner în 1990. Heilbroner, multi-milionarul socialist şi autorul bine vândutei istorii a gândirii economice, The Worldly Philosophers, a conceput manifestul acestor birocraţi. A făcut-o într-un articol intitulat “Reflecţii: După Comunism,” publicat în The New Yorker (10 Septembrie, 1990).

În acestă expunere el a făcut o mărturisire extraordinară. A spus ca Ludwig von Mises a avut dreptate în articolul său din 1920 intitulat “Economic Calculation in the Socialist Commonwealth” [în româneşte “Calculul Economic în Societatea Socialistă”]. Mises arăta că în lipsa proprietăţii private, planificatorii centrali nu pot şti care este pentru consumatori valoarea oricărei resurse. Fără o piaţă a capitalului planificatorii vor bâjbâi orbeşte.

Heilbroner a spus că vreme de 70 de ani economiştii academicieni fie au ignorat acest articol fie l-au concediat în grabă fără a-i răspunde. Apoi Heilbroner a scris aceste cuvinte: “Mises a avut dreptate.”

Heilbroner era unul dintre aceşti oameni. Nu există nici o referinţă la Mises în The Worldly Philosophers.

Această mărturisire constituia secţiunea preliminară a manifestului lui Heilbroner. Alunga orice speranţă a socialiştilor că ar exista un plauzibil răspuns teoretic la aserţiunea lui Mises. Economia pieţei libere va întrece întotdeauna în performanţă economia socialistă. Obişnuiţi-vă cu ideea, a spus.

Apoi, în a doua secţiune, şi-a îndemnat tovarăşii socialişti să se ralieze mişcării ecologiste. Aici, a spus el, se găsesc cele mai bune mijloace pentru promovarea planificării centralizate, in ciuda ineficienţei sale. În numele ecologiei, a adăugat, socialiştii pot capta atenţia politicienilor şi a alegătorilor.

Articolul nu se găseşte online. Un abstract este disponibil. Iată ideea finală a acestui abstract.

“Direcţia în care se îndreaptă lucrurile este o versiune de capitalism, oricare i-ar fi numele. În Europa de Est, noul sistem este cunoscut drept Nu Socialism. Socialismul nu poate continua acum ca forţă însemnată a scenei politice, din moment ce Comunismul este terminat. Dar o altă cale de a privi spre socialism este aceea a societăţii ce trebuie să emeargă dacă umanitatea va fi să facă faţă apăsării ecologice pe care creşterea economică o exercită asupra mediului înconjurător. Din această perspectivă, lungul drum post-Comunism duce prin capitalism către o încă neexplorată lume ce trebuie atinsă şi instituită în siguranţă înainte de a fi numită.”

Heilbroner era indiferent dacă un sistem economic mondial planificat de guvern va fi numit socialism. Dorea doar să-l vadă instaurat.

Tovarăşii lui Heilbroner au receptat mesajul. Despre asta a fost vorba la Kyoto.

Concluzie

Dacă iubeşti sărăcia, ineficienţa, şi controlul birocratic asupra economiei şi în consecinţă cel asupra opţiunilor tale, mişcarea “schimbării climatice” este ideală.

Dacă vrei să subvenţionezi China şi India, ţări ce nu vor implementa măsurile dictate de birocraţii internaţionali nealeşi, această mişcare este pentru tine.

Dacă vrei să plăteşti mai mult pentru mai puţină energie, nu există metodă mai bună decât legiferarea Reformei Energiei pe care Casa Reprezentanţilor a aprobat-o deja. Va fi trimisă Senatului Statelor Unite săptămâna viitoare.

Noi restul ar trebui să i ne opunem.

De aceea autorizez retipărirea acestui articol ori postarea lui pe orice website, atâta vreme cât textul nu este schimbat.