Adrian Popovici

Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indemana tuturor. Andrei Plesu

Sǎ zicem: poate Dumnezeu existǎ, poate nu existǎ… Sǎ cântǎrim câştigul sau paguba pe care le-am avea dacǎ spunem cǎ Dumnezeu existǎ. Sunt douǎ posibilitǎţi:dacǎ câştigi, câştigi totul, dacǎ pierzi, nu pierzi nimic.Deci nu mai şovǎi, pariazǎ cǎ El existǎ!-Blaise Pascal

Pe drumurile civilizatiilor ascunse

S-a nascut oare Hristos in iunie, asa cum recent au sustinut astronomii australieni, frustrati desigur ca luna decembrie la ei, coincide, cum prea bine stim de la banalele ore de geografie, cu luna iunie din emisfera nordica? Omul contemporan de fapt a “reinventat” performantele tehnico-stiintifice ale inaintasilor nostri de acum 2.000 de ani…Legile au fost redescoperite.

Anticii stiau desigur despre comete si supernove, masurau timpul cu instrumente performante care rivalizau cu ale noastre si pe care ni le-au lasat mostenire. Au inventat computerul, intranetul, internetul si telefonia fara fir. Cu mii de ani in urma, medicii faceau citoplasme, operatii estetice si operatii pe cord. Va indoiti poate?

Nu este o pacaleala de 1 aprilie, deoarece va voi lua cu mine la fata locului, ca sa aveti dovezi clare care va stau sub ochi zilnic. Dar, omul contemporan, ignorant si prost nu vrea sa deconspire nimic din trecut deoarece, si-ar da seama ca e o maimuta care imita inaintasii si, iata, se inseala in propriile lui calcule. Adesori am fost invatati sa vedem in civilizatiile trecute o limitare tehnologica. Asa sa fie oare? S-a inselat asadar lumea antica in privinta lui Hristos pentru ca un invatator faradelege in cele ceresti sa ne zdruncine credinta cu una falsa, dupa 2.000 de ani? Suntem atat de prosti sa si credem? Ceea ce nu s-a spus in stirea cu pricina, preluata ca un bang sonic in toata mass -media, este faptul ca, in emisfera australa, stelele de pe bolta cereasca sunt diferite de ale noastre, au o alta dispersie si sunt vizibile alte constelatii care nu se zaresc si in emisfera nordica sau boreala. Priviti imaginea alaturata, spre a vedea un exemplu. Chiar zodiacul, in care prostimea crede, e inversat.

Dar, de ce se vede bolta cereasca diferita in emisfera australa? Miscarea aparenta a stelelor si planetelor pe cerul noptii este data de curbura Pamantului sau de elipsoidul terestru. Datorita vitezei de rotatie in jurul axei sale, Terra este bombata la Ecuator si turtita la cei doi poli. Iata de ce la nord de Ecuator vedem un alt “cer”, in timp ce la sud de acelasi reper zarim alte formatiuni stelare noaptea. Si, demonstratiile geografice pot continua. Astfel, in emisfera australa lunile martie-aprilie-mai sunt de toamna, corespondentul lunilor septembrie-octombrie-noiembrie din emisfera nordica, iar celelalte trei iunie-iulie-august cu decembrie-ianuarie-februarie. Sigur, pentru europenii care au imigrat spre zonele australe sau pentru noi, cei obisnuiti cu clasicul an astronomic, inversarea anotimpurilor poate crea confuzii, inadaptabilitate si incompatibilitate cu Sudul indepartat. De ce?

Civilizatia noastra contemporana, cu origini in timpurile primordiale ale omenirii se raporteaza la emisfera nordica. Era crestina a lui Dionisie Exiguul, calendarul gregorian, sarbatorile religioase de primavara-iarna sunt dupa mersul emisferei boreale sau continentale. Anii erei crestine sunt orientati dupa Nord si toate civilizatiile primordiale s-au nascut in creuzetul nordic si apoi s-au raspandit in Sud. Terra in spatiu si Univers se indreapta spre Nord. Emisfera nordica se mai numeste si continentala. Acest lucru ne va dezvalui de ce s-au nascut civilizatiile aici. Sa privim planisferul.

Pamant si iar pamant cu toate formele de relief si clima, toate bine proportionate. Nordul produce o revolutie demografica si civilizationala fara precedent. Vom da timpul inapoi in mileniile IX/VIII-IV/III B.C., in Neolitic si Eneolitic si, va voi lua cu mine spre Semiluna Fertila, spre ascunsa Mesopotamie. Urmati-ma! Aici s-a produs o transformare sau o evolutie a omenirii. Constient sau nu de locul sau in natura, omul devine din pradator si consumator (vanator, culegator, pescar) in producator propriu-zis (cultivator de plante si crescator de animale, in principal, N.A.), la care se adauga si un complex de schimbari in viata cotidiana, un nou comportament economic al omului care in cele din urma evolueaza spre bazele marilor civilizatii. Eu le-as denumi civilizatii ascunse, nu pierdute. De ce ascunse? O civilizatie mare are in spate o alta, ascunsa, din umbra, de la care preia si dezvolta toate palierele existentiale. Sa luam un exemplu: Roma Antica. Dispare la 476 d.Hr.? Ilustrul savant belgian Henri Pirenne in cartea sa de capatai Mahomed si Carol cel Mare este de alta parere. Imperiul supravietuieste, dar, in acelasi timp se stinge treptat si, precum samanta pe care daca o arunci intr-un ogor moare si renaste o alta viata, tot astfel si o civilizatie naste o alta civilizatie, condensata, compusa, cuantificata si care, desigur, nu-si va uita niciodata originile “nucleare”. Care sunt aceste origini “nucleare” in emisferanordica? Originile civilizatiilor ascunse trebuie cautate in mileniile X-VIII b.C in zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podisul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului si Tigrului, litoralul estic al Marii Mediterane sau Levantul si coborand pana la tarmul Marii Moarte). Sa privim zona cartografiata!

Dezvoltandu-se firesc, din acest creuzet al Semilunei Fertile, comunitatile umane s-au raspandit, in Neolitic, in Europa Vestica si de Nord, anumite regiuni din Africa si Asia, ducand mai departe civilizatia neolitica. Tot din aceasta perioada se constata suprapuneri si vartejuri antropologice, amestecul de populatii si transformari lingvistico-culturale catre zorii proto-istoriei. In Neolitic si Eneolitic putem contura procesul de configurare etnico-lingvistica. Principalele grupe de limbi se nasc acum: semite, hamite, indo-europene, extrem-orientale, africane, americane precolumbiene care, la randul lor, evolueaza in Epoca Bronzului si cea a Fierului. De la civilizatiile nucleare neolitice, din care s-au dezvoltat, si pana la cele protoistorice ascunse, mari, nu mai era decat un singur pas. Sa-l pasim, deci.

Este unanim acceptat faptul ca vechile civilizatii ale omenirii s-au format in creuzetul mesopotamian. Imi este greu sa stau cu aceasta idee invechita de doua secole si ca civilizatiile din jur au imprumutat elemente din aceste megaputeri nucleare orientale, iarasi o idee falsa. De ce n-ar fi si invers. Se propaga apoi ideea ca Grecia si mai apoi Roma Antica sunt fortele civilizatoare si superioare ale lumii mediteraneene si levantine, ceea ce imi este greu sa accept la nesfarsit, gandindu-ma sa intorc un pic roata istoriei. Ceea ce ne intereseaza pe noi in aceasta ancheta istorica este Orientul, o zona “periferica” studiata la noi mai mult sau mai putin in sistemul inchis academic bolognez, mai putin sau deloc in scoli. Zona cuprinde implicit si Palestina, locatia spre care ne vom indrepta atentia. Orientul Antic, asa cum il cunoastem astazi cuprinde: Egiptul, Mesopotamia, Canaan, Hatti si Mitanni, India, China, Iranul si Statele Orientale periferice. Din acest Orient se va naste Istoria Sfanta si, tot de aici, vor aparea Magii in Istorie, personalitati destul de controversate si in lumea crestina si in cea profana. Datoria noastra este sa surprindem si sa delimitam clar acest unic moment al Nasterii Mantuitorului in “plinirea vremii” si sa incercam sa dam un raspuns la cateva intrebari care au preocupat si provocat mintile luminate de-a lungul celor trei milenii de Crestinism: de unde exact veneau Magii si de ce anume au facut aceasta calatorie pe lungile trasee ale Orientului. Se cunosteau intre ei? Erau “magi” sau “regi”, “filosofi” sau “preoti” ai lui Dumnezeu cel Vesnic? Era o Stea, o supernova, o cometa sau o putere in forma de Stea? In episodul urmator vom sonda drumurile stravechiului Orient intre secolele I i.Hr. – I d.H. intr-o prima incursiune pe urmele Magilor de la Rasarit!

(Va urma)