Adrian Popovici

Cetatea de Scaun a Sucevei reprezintă, fără îndoială, punctul de atracţie al turismului local din municipiu, puţini turişti din ţară sau din străinătate ştiu ce reprezintă de fapt monumentul în sine şi dacă forma sa actuală oglindeşte cu adevărat trecutul său.

În virtutea planurilor actuale de punere în valoare a monumentului, mă întreb dacă se doreşte cu adevărat reliefarea trecutului istoric al fortificaţiei sau doar ridiculizarea simbolului fostei capitale a statului medieval Moldova prin realizarea unui turism de mahala axat pe promovarea unor întreprinzători cu tarabe populate de tot felul de suveniruri de calitate îndoielnică, garnisite de fumul şi mirosul emanat de mici şi frigărui, distrăgând astfel atenţia turiştilor de la mesajul cultural-istoric, transformând totul într-un bâlci specific „occidentalismului” din bazinul Sucevei.
Mulţi dintre noi asociem în mod greşit Cetatea de Scaun cu numele lui Ştefan cel Mare, a cărui statuie ecvestră se află, ca o emblemă a oraşului la în apropierea Cetăţii, în timp ce statuia adevăratului întemeietor al edificiului militar arhitectonic – Petru Muşat – se află pe esplanada Casei de Cultură. Şi acesta este doar un aspect al modului în care denaturarea sau ignorarea adevărurilor istorice a devenit un mod de viaţă în societatea românească contemporană. De fapt într-o epocă a globalizării când tindem tot mai mult să împrumutăm modele, se pare că ne uităm înaintaşii. Şi aşa am reuşit să trecem brusc de la exagerarea faptelor strămoşilor noştri (specifică perioadei socialiste) la ignorarea totală a rolului pe care aceştia l-au avut în istoria regiunii.
Analizând direcţia în care se îndreaptă economia ţării şi a regiunii ajungem la concluzia că în Suceava turismul ar putea constitui o ramură de bază, dacă monumentele din zonă ar fi puse suficient în valoare. Însă demersurile iniţiate de oamenii cu responsabilităţi în domeniu nu lasă să se întrevadă existenţa unei strategii viabile pe termen mediu şi lung, ba nici măcar pe termen scurt, istoricul municipiului nefiind pus în valoare decât prin acţiuni efemere, populiste, consumatoare de bani, dar care nu contribuie din păcate la îmbunătăţirea stării în care se ală edificiile reprezentative.
Şi dacă tot vorbeam la început de monumentul simbolic al Sucevei, Cetatea de Scaun să prezentăm pe scurt cum se prezintă în anul de graţie 2009, reliefând aspectele negative, iar pe cele pozitive îi lăsăm pe responsabili să ni le enumere.
Astfel, un turist ce doreşte să viziteze Cetatea Sucevei poate să remarce următoarele:
- indicatoarelor stradale care semnalează direcţia în care se află monumentul sunt ca şi inexistente;
- deşi Suceava a fost capitala statului medieval Moldova o perioadă îndelungată nu găseşti nicăieri menţionat acest fapt;
- degradarea tot mai accentuată a monumentului datorată factorilor meteorologici şi geomorfologici (alunecări de teren);
- starea jalnică în care se află Parcul Cetăţii şi implicit căile de acces pietonal care duc spre statuia lui Ştefan cel Mare şi cetate;
- perceperea unei taxe de intrare deşi nu se oferă nici un serviciu în schimbul acesteia – ghid calificat;
- lipsa unui iluminat adecvat în interiorul monumentului care ar putea prelungi programul de vizitare şi pe timpul nopţii;
- gunoaiele prezente în interiorul şi în preajma cetăţii.
Acestea ar fi numai câteva din aspectele negative ale turismului din municipiu, dar lista rămâne deschisă pentru completări celor care au observat şi altele, şi nu de alta dar poate astefel îi responsabilizăm şi pe cei care au în custodie soarta unuia dintre cele mai reprezentative monumente ale ţării. Promisiuni sunt multe, periodic în ziarele locale şi naţionale personalităţi ale urbei se împăunează cu proiecte măreţe ale reconstrucţiei cetăţii şi a punerii în valoare a acesteia, însă auzim acelaşi lucru de ani şi ani, iar faptele întârzie. Facem apel la cei cărora le pasă, sau ar trebui să le pese, să realizeze măcar o consolidare a monumentului pentru a evita o regretabilă dispariţie a acesteia.