Adrian Popovici

O cunoaştem cel mai bine din romanele lui Alexandre Dumas-tatăl, însă a rămas in istorie ca Francoise Athenais, Marchiză de Montespan (1641-1707) şi se pare, după cum spun, pe la spate, gurile rele, că ar fi fost amanta regelui Ludovic al XIV-lea, căruia i-a dăruit nu mai mult de şapte copii. Era, în acelaşi timp, după moda vremii, încetăţenită la colorata Curte a Franţei încă din vremea răposatului Henric al IV-lea, dama de companie a Mariei Tereza, deşi căsătorită de ceva timp cu aiuritul marchiz de Montespan. Se implică activ în politica Franţei timp de 20 de ani, până ce fu înlocuită de o altă amantă curtezană, Francoise de Maintenon, după cum plastic ne grăieşte sociologul utopist Saint Simon în ale sale Memoires. Prinsă cu magia neagră, tot la modă în epocă, părăsi Curtea în 1691 şi o regăsim retrasă ca maică stareţă într-o mănăstire, unde-şi ispăşi păcatele tinereţii. Şi, în timp ce marchiza de Montespan îşi irosea viaţa în petreceri şi intrigi de Curte, undeva în Moldova şi tot timp de 20 de ani, domnul cărturar Dimitrie Cantemir (1673-1723), prea puţin preocupat de politica vremii, cât mai mult de studiul slovei, îşi irosea tinereţea pe băncile Academiei greceşti de pe lângă Patriarhia de Constantinopole, aprofundând istoria şi civilizaţia orientală, nefiind străin nici de obiceiul cel islamic pomenit în Coran, ajutându-l să desăvârşească Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman, către 1716, în latină, limba cea internaţională de atunci. Lucrarea, un best-seller, apare la Londra, la Paris şi în germană la Hamburg, ceea ce-l determină pe filosoful Leibnitz să-i solicite domnului moldav o Descriptio Moldaviae, rămânând în conştiinţa românească ca un Lorenzo de Medici, după cum foarte plastic l-a numit peste veacuri George Călinescu.