Este adevärat cä BOR a fost (pânä acum) în general scutitä de mari scandaluri si „dezväluiri“ din gama acelora care räscolesc astäzi Biserica Catholicä. Nu cred însä cä prezenta (dealtminteri fericita) stare de fapt ar decurge cumva direct din virtutile ori din superioritatea substantei clerului orthodox. Plec, spunând asta, de la urmätoarele argumente:

Presiunile dezagregante asupra Bisericii si corpului social din partea activistilor noului ateism programatic (umanist-revolutionari, militant-sionist-holocaustologi, politic-co(homo)(e)rectali libertyparadistici, pedo-zoo-negrofili, feministo-pacifisti, ecologisto-mondialisti, s.a.m.d.) nu s-au fäcut ÎNCÄ prea simtite în spatiul estic; altfel stau lucrurile în Lumea Chatolicä, unde Biserica e da la Marea-Orgie-Revolutionarä-Francezä tinta unui atac permanent si uni efort de infiltrare sustinut. Acesta este, însä, numai începutul; BOR se aflä în fata unei provocäri înspäimântätoare si nicidecum la capätul unei bätälii câstigate. Strigätul de alarmä acutä întârzie. Iapa moare în grajd, armele ruginesc încä în pod.

Celibatul din Catholicism (povarä grea, dovadä cä de la cel däruit se va si cere mult) lasä corpul preotesc în lume pradä unei provocäri neîntrerupte, färä sprijinul zidurilor mânästirii si fratilor dintre ele. Deficitul de preoti creste vertiginos, criteriile de calitate la admitere coboarä. O lume strict masculinä si nonmilitarä creatä încä din gimnazii, predestinatä parcä întru a provoca apetitul perversilor. Dar are totusi cäsätoria cu biserica si vreo virtute? O da, si încä cum, cäci, de pildä, tipul de popä lacom de avere omniprezent în Orthodoxie (nu e oare si asta o formä a perversiunii?) e necunoscut celui färä de familie si urmasi.

Educatia Crestinä a Corpului Social (cale sigurä întru formarea de anticorpi sociali, absentä la genaratii întregi de români, care au näscut, nasc si cresc alte generatii) e în profundä disjunctie cu râvna de cathehizare si integrare institutionalä a segmentului social crestin din Lumea Catholicä.

Perceptia elitistä quasi-omniprezentä în România la nivelul discursului (ponderea argumentelor cu trimitere la vârfuri, la exceptii, prevaleazä în orice tip de desbatere în detrimentul argumentärii orizontale), alminteri beneficä întru verticalizarea propriei tinute, ascunde pericolul identificärii te-mir-cui cu elitele invocate. Iar reversul, anume punerea spoielii înaintea zidului, reprezintä amenintarea primä a BOR. A cärei constructie, compusä dintr-un fundament stabil + pereti de carton pictati stä tocmai (acum!) sä cadä în fata atacului noilor barbari.

Am, fäcând sumbra profetie de mai sus, în primul rând în vedere nivelul cutremurätor de scäzut al preotimii de jos în vocatie si educatie din Lumea Orthodoxä, în comparatie cu buna rânduialä si pregätirea preoteascä din Lumea Catolicä. Mä gräbesc totodatä în spiritul celor mai sus spuse sä desfid în contextul dat contraargumentele construite prin invocarea Numelor Mari de cälugäri ori cärturari de frunte din spatiul BOR, încä träitori ori trecuti la cele vesnice, pentru cä directiile principale de atac orizontal din vremea noasträ împotriva Bisericii (cf. printre alti câtiva ne-orbi Pr. Dan Badulescu în cartea sa „Împärätia Räului: New Age“) îi ocolesc pe acestia.

PS: se pot invoca în explicarea acestei stäri (cu adevärat dramatice) de lucruri din Lumea BOR multe argumente, terminând cu antiselectia de decenii începutä timid cu prigoana antilegionarä, desävârsitä odatä cu instaurarea bolsevismului si rezultatä din eliminarea fizicä a celor putini cu vocatia martiriului; începând cu anathema împotriva fätarnicilor care din buze se roagä pentru „unirea Credintei si împärtäsirea Sfântului Duh“ îngropând în acelas timp Visul de la Florenta, carele de atunci în spate grea poartä povara moscheeizärii Sfintei Sofia, pentru care, curios lucru, nici un Patriarh nu s-a scuzat încä la Papa (!) si näruind la 1700 din trufie Sfânta Comuniune a fratilor; si trecând prin säräcirea timp de secole a BOR în beneficiul ciobänasilor de pe Athos (unde printre altele la 1904 un pastor protestant a descoperit cu oroare într-o mânästire cum babuinii-semianalfabeti-hiperspirituali înveleau cu dragoste-si-blândete borcanele de marmeladä si suncile afumate în pagini rupte din prima Biblie Orthodoxä tipäritä vreodatä, s.a.m.d.). Posibilä iesire din situatie: catehezä, smerenie, educatie si mult, mult bici institutional. Zic eu.

” Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea;
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste;
Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu este pururea inaintea mea;
Tie Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut;
Asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu” s.a.m.d.

Articolul este de foarte mult bun simt si poate fi inteles numai daca este abordat de pe pozitia lumii credintei , ale carei coordonate sunt: credinta, nadejdea si dragostea. Cealalta lume opusa este lumea fugii de Dumnezeu ale carei coordonate sunt: stiinta ( +tehnica, artele), idolatria ( superstitiile, falsele religii mai vechi si mai noi), frica ( aceasta degenereaza in cele din urma in ura).
La sfarsitul lumii, dupa Parusie si judecata de obste vor dispare si credinta, si nadejdea, si stiinta, si idolatria. Vor ramane numei Dragostea si Ura, fiecare cu locatia sa.

Devenim ca idolii despre care Regele David, poetul şi proorocul, a vorbit în psalmii săi:…
Regele David mai are si ceva masacre la activ si era si homosexual, dar si din Biblie s-a scos in fatza numai ce a convenit Bisericii.

“Au guri, dar nu vorbesc; ochi au, dar nu văd. Au urechi, dar nu aud; nasuri au, dar nu simt mirosul. Au mâini, dar nu ating; picioare au, dar nu merg, nici nu scot vreo vorbă din gură…aşa este şi oricine crede în ei”.

Iata o descriere perfecta a sfintilor iudei in care cred credinciosii si la care se inchina. Totul este chestie de interpretare. Si faptul ca se spune ca Dumnezeu aude si vede, este tot un fel de pacaleala, de a crede in ceva ce nu se poate demostra ca exista, ca aude, ca da, ca pedepseste, ca iubeste…

Mass-media, si aici intra si televiziunea, este o arma moderna de indoctrinare in masa asa cum a fost si Biblia de-a lungul multor secole. Biserica si slujitorii ei au facut multe faradelegi, crime, deja cunoscute. Biserica, si chiar Vaticanul au multe pete. Fara sa consume televiziune, Biserica are in randurile Clerului depravati, homosexuali si pedofili. Vaticanul are cardinali implicati in crime si in mafia.
Cu toate relele facute romanilor, socialismul ceausist s-a ocupat ca tineretul sa studieze si sa nu ajunga la pornografie si droguri. Si a reusit cu doua generatii.
In Romania post decembrista, unde toti au devenit brusc credinciosi si mai ortodocsi ca niciodata, au crescut pornografia, drogurile, faradelegile. Si nu mai vorbim de tarile occidentale si SUA unde Biserica a avut si are multa influenta, ca doar o data cu capitalismul au intrat si la noi binefacerile lui, de care am pomenit mai inainte.
De toate relele lumii moderne nu este responsabila televiziunea ci sistemul, societatea capitalista consumista. Parintii nu mai au timp sa se ocupe de copii pentru ca trebuie sa stea afara din casa 10-12 ore pe zi. Copiii stau in gradinite si semiinternate toata ziua (unde, in tarile democratice, li se face si educatie religioasa, incep ziua cu rugaciunea). Trist dar adevarat, lumea nu mai are timp sa citeasca asa cum facea acum 50 de ani si nici sa se plimbe cu trasaura. Foarte multi tineri citesc totusi in Internet, care printre altele, este si o mare biblioteca.
Pentru Biserica si Internetul este ceva “rau” si “pacatos”, este Satan, dar inclusiv slujitorii Bisericii il folosesc. Oricat s-ar zbate Biserica, nu ne mai putem intoarce Evul Mediu. Probabil peste cateva sute de ani catastrofe naturale, sau provocate de om, vor distruge anumite parti din planeta noastra. Si Biserica, daca va mai exista ca institutie, va sustine ca asa a vrut Dumnezeu, ca Sodoma si Gomora pentru pacatele oamenilor si ca Jesus va veni si-i va salva pe cei care l-au iubit si au crezut in el.
Indiferent daca este credincios sau nu, omul poate fi OM. Si asta depinde de familia in care se naste, de mediul in care traieste, de educatia ce primeste.