Oricum povestea asta penibila tot a avut un efect: numarul articolelor la care se poate comenta va fi redus ca sa mai domolim setea de batut campii a unora.

Ghinionul tau este ca scotocind prin bruma de cunostinte de orientalistica nu am reusit sa-mi aduc aminte de vreun chinez cu acest nume – Fun Go, si totodata n-am intalnit vreodata referire la ‘Dumnezeu’, ‘dumnezei’ sau ‘dumnezeire’ in gandirea filosofica chineza.

Consultarea cu sotia mea – care este, din nefericire pentru tine, sinolog – mi-a confirmat banuielile.

Ai de gand sa te mai discreditezi mult in acest fel?

Interventia împotriva vointei familiei trebuie sä fie un lucru cu totul si cu totul excepţional, dar existä, inclusiv în lumea occidentalä, tendinţa de a înmulţi cazurile în care aceste instituţii intervin. Se întîmplä (la noi nu prea, dar în occident am auzit cä mai des) ca pentru o simplä palmä datä copilului pärintele sä fie decäzut din drepturile pärintesti. E o tendinţă foarte nocivă. Eu aş fi de acord cu decäderea din drepturile pärintesti doar dacä pärintele a dat cu cuţitul în copil.

Am o fetiţä de 5 ani şi ştiu ce primejdie reprezintä un copil de 2 ani jumätate läsat nesupravegheat prin casä. La vîrsta asta e destul de mare ca sä ajungä în cele mai periculoase locuri si destul de mic ca sä nu-şi dea seama de primejdii. Un copil läsat la vîrsta asta singur prin casä sau curte îşi poate pune viaţa în pericol: poate umbla la aragaz, înghiţi medicamente sau alte lucruri otrăvitoare, se poate curenta, poate cädea în fîntînă, se poate juca cu chibriturile şi da foc la casä, se poate căţăra în cele mai periculoase locuri si rästurna lucruri din casä, care sä cadä peste el. Imaginaţia copiilor e mai bogatä decît cea a pärinţilor, nu poţi prevedea dinainte toate boacänele care-i pot trece prin cap unui copil mic. De aceea, mie nu mi se pare chiar aşa exagerată fapta bunicului care, cînd a avut jumătate de orä treabä prin sat, a ţinut copilul închis în acea cuşcă improvizată. Tocmai dorinţa de a şti copilul în siguranţă l-a pus pe bunic să acţioneze astfel. Cei care nu-l înţeleg pe bunic cred că n-au trăit personal experienţa creşterii unui copil mic, sau copilul lor face parte din acei 1% copii blegi care unde-i pui acolo stau şi nu fac probleme.
De altfel, ţarcurile care se vînd la magazinele pentru copii tocmai de asta sînt făcute – să nu lase copiii să aibe libertatea de mişcare pe care şi-o doresc. Nu e Gheorghe Bourici cel care a descoperit că există situaţii cînd copiilor mici trebuie să li se îngrădească libertatea de mişcare.
Dacă copilul ţinut în cuşcă nu ar fi avut 2 ani jumătate ci 5 ani, aş fi fost de acord că a fost tratat necorespunzător.

Deci unica familie a copilei era acest batran. Desigur batranul o iubea. Si fetita il iubea. Dar daca ar fi fost vorba de un homosexual ati fi opinat la fel?

Fiecare caz trebuie analizat si privit din perspectiva viitorului si binelui acelui copil. Daca ne preocupam atat de ecologie, de cainii vagabonzi, de drepturile irakienilor si afganilor, de ce sa nu ne preocupam si de copiii romani? Pro-Vita ce face? Numai nenascutii au drepturi? Cei nascuti sa moara in batai sau mizerie?
Nu vad nimic rau in faptul ca statul, prin anumite asociatii, se preocupa de cresterea si educatia copiiilor. Acolo unde copiii, viata, educatia lor, este in pericol trebuie sa intervina cineva.

Cat despre comentariul celui care s-a jucat cu sobolanii- am o viaţă plină de succese materiale şi spirituale!!! -, este un caz fericit care a gasit echilibrul in viata datorita spiritualitatii. Majoritatea copiilor care traiesc astfel sint marcati pe viata si nu ajung medici, ingineri si filozofi.

“Statul a incercat sa dirijeze economia si in tarile comuniste comunism si in cele democrate . Rezultatul a fost un dezastru . In Romania dupa 1989 se ajunsese la o manie a privatizarii , privatizarea era vazuta ca piatra filozofala a alchimostilor .

Acum statul si-a dat el sema ca daca nu se pricepe la economie , se pricepe la cresterea si educarea copiilor . Probabil considera ca educarea copiilor o chestie mult mai simpla decat gestionarea economiei si spera ca de data asta nu va da gres .”
Avetzi dreptate 100%! pentru ca tot ce este nou adeca neverificat, ori este pagubos, ori este incercat da’ n-a datrandament. Experientze noi: nu, merci! sa ramaie la atributele vechi dinaintea experimenterilor revolutzionare….. hai ca vorbesc prea multe!! shi n-am chef sa ma-njur cu masonii sau cu altzii ca ei…..
pace

Acum statul si-a dat el sema ca daca nu se pricepe la economie , se pricepe la cresterea si educarea copiilor . Probabil considera ca educarea copiilor o chestie mult mai simpla decat gestionarea economiei si spera ca de data asta nu va da gres .

Eu cred ca ar trebuie sa-i spunem domului stat AJUNGE . Nu mai vrem experiente . Nimeni nu iubeste copilul mai mult decat parintii lui si in consecinta numeni nu-i vrea binele mai mult . Statul sa inceteze sa trateze parintii ca pe niste potentiali infractori care abia asteapta sa-si tortureze copiii si sa inceteze a mai poza in marele salvator al copiilor .

E adevarat ca exista o etrem de mica minoritate de parinti denaturati care aplica propriilor copii rele tratamente . Si aceasta mica minoritate este tratata pe larg in MassMedia cu sugestia ca fiecare parinte pazit sa nu ajunga asa .Nu e decat o alta minciuna a zilelor noastre .

Iar activistii pentru tot felul de drepturi sunt niste oameni platiti . Ei trebuie sa gaseasca probleme si sa pretinda ca au solutia ca sa-si pastreze posturile . Sunt un fel de “supereroi” platiti . Trebuie sa presupunem ca acestia iubesc copiii altora mai mult decat ii iubesr parintii acelor copii . Si acesti activisti sunt sustinuti ca niste paraziti din impozitele noastre ca sa se bage in familiile noastre si sa ne spuna cum trebuie sa fie relatiile intre parinti si copii , cum trebuie sa ne crestem copiii , etc. De fapt sunt niste mercenari .