Emil Târâlă

O FANTOMĂ bântuie România. Este fantoma societăţii civile. Nu este un spectru al trecutului, ci al viitorului. Sunt primii aburi ai unei societăţi fără stat, fără partide politice şi deci, fără conflicte inutile. Este visul unei societăţi în care oamenii vor fi conduşi de către semizei. Aceşti semizei se află deja printre noi, îi putem vedea chiar la televizor.

Cine sunt ei şi pe cine reprezintă? Ce legitimitate au? Sunt întrebări la care este greu de răspuns. Au fost aleşi în mod democratic să reprezinte anumite interese? Aş! Am cere prea mult. Nici în Olimp nu exista prea multă democraţie. Ca şi olimpienii, patriarhii societăţii civile formează mai degrabă o oligarhie care se joacă cu destinele bieţilor muritori. Dar acest lucru nu ar trebui să ne îngrijoreze, căci ei ne vor binele. Putem dormi liniştiţi, mogulii societăţii civile lucrează pentru noi.

Cine sunt aceşti patriarhi intangibili şi sacrosanţi? Să dăm nume nu are nici un rost. Cine se uită la televizor sigur i-a văzut şi i-a recunoscut după tonul autorităţii absolute cu care vorbesc şi după aroganţa infailibilităţii pe care o afişează cu o mimică specifică doar unor fiinţe supranaturale. Această specie aparte de fiinţe ne face imensa onoare de a ne dezvălui ce e bine şi ce e rău, cum trebuie să ne folosim uneltele şi cum să ne alegem conducătorii. Ai spune că sunt nişte eroi civilizatori, dar sunt mai mult decât atât. Ei au puterea unor semizei. Uneori ne blestemă, mai ales dacă suntem bătrâni, locuim la ţară şi votăm cu cine nu trebuie. Alteori ne binecuvintează, cu o privire blândă şi binevoitoare, mai ales dacă suntem ceva mai tineri, locuim la oraş şi votăm cu “cei aleşi”. Ei ştiu mai bine care ne sunt nevoile şi ce este bine pentru noi. Suntem atât de norocoşi să-i avem printre noi!

Gura lor grăieşte numai adevărul, iar noi îl culegem din frânturile emisiunilor tv, din coloanele ziarelor şi din difuzoarele aparatelor de radio aşa cum evreii din vechime culegeau mana în deşert. Ei sunt imaculaţi şi răspândesc în jur lumină. Fără ei am fi pierduţi.

Patriarhii “societăţii civile” din România propun indirect o soluţie extra-ordinară şi inovativă la problemele societăţii româneşti şi, prin extensie, chiar la întreaga umanitate. După democraţia originală teoretizată de Ion Iliescu, ni se propune acum, nu făţiş, dar într-un mod implicit, formula unei societăţi post-democratice şi chiar post-stat. Dificultatea definirii acestui model de organizare a societăţii omeneşti se datorează faptului că încă nu a fost inventat un concept care să sintetizeze aspiraţiile acestor vizionari cu care avem marea onoare să fim contemporani.

Aceşti semizei, asupra cărora nu poate plana nici cea mai mică suspiciune în privinţa bunelor lor intenţii, doresc nici mai mult dar nici mai puţin decât aruncarea parlamentarismului şi a democraţiei liberale, la coşul de gunoi al istoriei. Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba să prezentăm un exemplu concret. Să spunem că patriarhii “societăţii civile” doresc să ne facă un mare bine, nouă, plăvanilor care nu prea ştim pe cine să votăm la alegeri. Să spunem că vor să promoveze o lege care să ne sporească iluzia de libertate. Dar, fatalitate, în calea propuneri lor legislative, sublime şi de a cărui necesitate nu avem voie să ne îndoim, pare să se profileze un obstacol. Care? Păi nimic altceva decât tocmai forul chemat să adopte orice lege într-un stat de drapt: Parlamentul. Cu toţii ştim că acolo, în Parlament, se regăsesc aleşii noştri, acei cetăţeni pe care i-am desemnat prin vot să elaboreze şi să adopte legi. Ei bine, aceşti oameni au puterea de a modifica orice proiect legislativ supus dezbaterii, astfel că, “produsul final”, legea, poate să difere substanţial de “materialul brut”, proiectul iniţial.

O fi bine? O fi rău? Greu de spus pentru că se pot găsi nenumărate exemple pro şi contro. Cert este că acest model este considerat încă standard pentru un sistem politic ce se doreşte democratic. Dar la fel de bine ştim că totul este trecător în această lume. De ce să nu fi sunat şi ceasul parlamentarismului, al democraţiei şi chiar al statului? Este ceea ce susţin semizeii societăţii civile. Cei aflaţi în avangarda clasei vorbitoare aud deja sunetul clopotelor ce anunţă decesul statului de drept şi naşterea civilocraţiei. Aceşti vizionari au în cap o soluţie “progresistă”: adoptarea legilor ocolind Parlamentul, care devine astfel o instituţie caducă, o reclivă a istoriei.

Mai mult decât atât, ei ne-au demonstrat fără putinţă de tăgadă că, noi muritorii, nu suntem în stare să ne guvernăm. Ne-au arătat că instituţiile pe care le-am creat nu sunt bune pentru că funcţionează defectuos, că aleşii noştri nu sunt capabili să alcătuiască legi bune, că acei dintre noi care lucrează în folosul public sunt răi şi hoţi şi egoişti şi, mai ales, că ideea statului de drept este absurdă. Privind în jur şi observând realitatea înconjurătoare este greu să-i contrazici, căci evidenţa se impune.

În mărinimia lor ne-au dezvăluit un secret: o societate mai bună poate exista dacă vom renunţa la stat şi la instituţii şi le vom acorda lor totala noastră încredere. Nu are rost să reformăm instituţiile existente; mai bine le desfiinţăm. În loc să plătim din banii noştri nişte instituţii ineficiente şi nişte funcţionari corupţi, e mult mai bine ca banii noştri, ai celor muritori şi imperfecţi, să-i dăm spre administrare lor, celor aflaţi deasupra oricăror ispite şi gânduri necurate. Cum de nu ne-am gândit până acum la această soluţie miraculoasă? Faptul că ne dăm avutul pe mâna lor e un preţ prea mic pentru beneficiile pe care vom primi în schimb. Un viitor de aur se deschide în faţa umanităţii.

Celor care încă nu cred, le propun un exerciţiu de imaginaţie. Dacă mogulii societăţii civile vor administra treburile publice, nu vom mai avea de ce să vorbim de politizarea instituţiilor. Termeni ca pesederizare sau cederizare vor fi uitaţi. Acum bugetul de stat este încă elaborat de o instituţie în fruntea căruia se află un politician, dar ştim cu toţii că politicienii au viziuni înguste asupra lucrurilor – ori liberală, ori social-democrată, ori populară. În viitor, incoruptibilii şi infailibilii societăţii civile vor elabora bugetul şi tot ei îl vor cheltui într-un mod infinit mai înţelept decât o facem noi acum. Poliţia va fi administrată tot de ei, căci politicienii noştri s-au dovedit incapabili să se situeze deasupra intereselor partizane. Alegerile nu se vor mai justifica. Toată puterea se va afla în mâna celor aflaţi deasupra oricărui interes meschin.

Cei ce hulesc împotriva semizeilor sunt inconştienţi sau nebuni. Ei au puterea de a desfiinţa pe oricine doar pronunţând câteva cuvinte magice: extremist, pesedist, securist, comunist, naţionalist, retrograd (iar acestea nu sunt toate). Dar noi, cei întregi la cap nu avem motive să-i hulim. Cum am putea fie şi să ne gândim la acest lucru, când tot ceea ce fac ei este spre binele nostru?

Să ne bucurăm, căci semizeii sunt printre noi şi veghează.