NOTA Pro-vita Bucuresti: Va invitam sa cititi mai jos traducerea a doua articole foarte recente pe tema unei tragedii moderne: avortul selectiv motivat de sexul fatului. Primul a aparut in The Economist, al doilea, in Christian Science Monitor. Versiunile in limba romana au fost publicate in buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania, la care va puteti abona la adresa www.alianta-familiilor.ro.

Inainte de aceasta dorim sa facem cateva precizari care se impun, in opinia noastra si anume:

1. Departe de a fi o mostenire a unor comunitati retrograde, practica selectiei sexului pe calea avortului este cea mai prezenta in castele superioare si familiile bogate ale Indiei;

2. In China, gravitatea situatiei este sporita de politica restrictiva „o familie, un copil”. Impusa in 1973 sub justificarea stoparii cresterii necontrolate a populatiei, aceasta politica demografica incepe sa isi arate roadele nefaste, silind autoritatile chineze sa inceapa relaxarea ei, sub presiunea lipsei de forta de munca suficienta pentru a mentine cresterea economica a Chinei si prin gravele dezechilibre sociale cauzate;

3. Ambele articole abordeaza intr-un mod la limita „corectitudinii politice” subiectul, neglijand adevarata cauza a acestei situatii: liberalizarea avortului si presiunea exercitata (pana acum, fara succes) pentru a include aceasta practica ucigasa pe lista drepturilor omului. Cei care pretind ca avortul este un „drept neconditionat al femeii” ar face bine sa renunte la atitudinea ipocrita prin care reclama lipsa de etica a selectiei sexului copilului prin aceasta metoda. In fapt, ne aflam in fata unuia din paradoxurile lumii moderne: ideologia feminista, cea care a impus avortul ca expresie a independentei femeii, a dorintei ei de ne-discriminare in fata barbatului si a dreptului de proprietate pe care femeia il are asupra corpului sau (neglijand dovezile zdrobitoare privind umanitatea si dreptul la viata al copilului nenascut) culege acum ce-a semanat: cel putin 100 de milioane de fete au fost ucise doar pentru ca nu erau baieti. Asta n-o fi discriminare? Solutia nu este in nici un caz “si mai mult feminism” ci promovarea unei autentice culturi a vietii, in care viata sa fie pretuita din clipa conceptiei si pana la moarte.

La www.provitabucuresti.ro gasiti si un sondaj de opinie pe aceasta tema. Va invitam sa participati.

Pentru un tablou complet, sa precizam ca la originile sale feminismul era total anti-avort. Pozitia aceasta mai este reprezentata azi doar de o minoritate (de ex. Feminists for Life www.feministsforlife.org) in timp ce majoritatea a abandonat insasi ratiunea de a fi a femeii, in fata ideologiei si a puterii banului, marile organizatii feministe devenind instrumente ale ideologiei pro-avort (google National Organization for Women sau CEDAW).

Totodata, nu trebuie in nici un fel trasa concluzia ca „ecografia este rea” doar pentru ca este folosita in acest caz intr-un scop criminal – asa cum afirma tot felul de habauci precum bloggerul ortodox Saccsiv (altfel foarte influent in randul celor care stau sa se uite in gura lui). Ecografia poate salva vieti, iar pentru aceasta stau marturie activitatea de zeci de ani a miscarii pro-life din SUA, care a reusit sa determine zeci de mii de femei sa renunte la avort aratandu-le pe ecranul ecografului copilul lor – vezi www.strigatulmut.ro . De asemenea, nu exista nici vreo dovada ca procedura in sine ar fi daunatoare, asa cum afirma acelasi Saccsiv, ci doar se recomanda moderatie in utilizare, precum si evitarea transformarii acestei investigatii intr-un mijloc de distractie pentru parinti.
(Asociatia Pro-vita Bucuresti)

—

Genocid: Ucise, avortate sau neglijate, cel puţin 100 de milioane de fete au dispărut, şi numărul este în creştere

4 martie 2010, The Economist, ediţia tipărită
Articolul în original

Imaginaţi-vă că sunteţi jumătatea unui cuplu, aşteptând primul dvs. copil într-o ţară săracă, cu o populaţie rapid crescătoare. Faceţi parte din noua clasă de mijloc, veniturile dvs. cresc şi vreţi o familie mică. Normele tradiţionale însă au o mare influienţă în jurul dvs., în special în ceea ce priveşte preferarea fiilor mai degrabă decât a fiicelor. Poate că o muncă fizică grea este încă necesară pentru familie pentru a-şi asigura traiul. Poate doar fiii pot moşteni pământul. Poate că o fiică ar urma să se unească cu altă familie prin căsătorie şi dvs. vreţi să aveţi pe cineva care să vă aibă în grijă când sunteţi batrân(ă). Poate că ea are nevoie de zestre.

Acum imaginaţi-vă că aţi fost la un test cu ultrasunete; costă 12 dolari, însă v-o puteţi permite. Testul spune că copilul nenăscut este o fetiţă. Dvs. înşivă aţi prefera un băiat; restul familiei dvs. cere vociferând unul. Niciodată nu aţi visa să ucideţi o fetiţă, aşa cum se face prin sate. Însă un avort pare ceva diferit. Ce veţi face?

Pentru milioane de cupluri, răspunsul este acesta: avortează fetiţa, încearcă să ai un fiu. În China şi India de nord mai mult de 120 de băieţi se nasc la fiecare 100 de fete. Natura dictează ca numărul de masculi născuţi să fie doar cu puţin mai mare decât numărul de femele, pentru a compensa susceptibilitate mai mare a băieţilor faţă de bolile copilăriei. Însă nicidecum la scara aceasta [indicată mai sus].

Pentru aceia care se opun avortului, asta înseamnă ucidere în masă. Pentru aceia ca şi cei din acest ziar, care cred că avortul ar trebui să fie “sigur, legal şi rar” (ca să folosim fraza lui Bill Clinton), depinde mult de circumstanţe, însă consecinţa cumulativă pentru societăţi a acestor acţiuni individuale este catastrofică. Numai China se evidenţiază prin faptul că are atâţia tineri necăsătoriţi – “ramuri neroditoare”, după cum sunt numiţi – cât întreaga populaţie de tineri din America. În orice ţară tinerii fără rădăcini crează probleme; în societăţile asiatice, în care căsătoria şi copiii sunt căile recunoscute înspre societate, bărbaţii necăsătoriţi sunt ca si nişte oameni în afara legii. Ratele crimei, traficul de mirese, violenţa sexuală, chiar şi ratele sinuciderii la femei sunt în creştere şi vor creşte şi mai mult în măsura în care generaţiile deformate vor ajunge la maturitate.

Nu e nicio exagerare ca acest lucru să fie numit genocid. Femei lipsesc cu milioanele – avortate, ucise, neglijate până la moarte. În 1990, un economist indian, Amartya Sen, a evaluat numărul la 100 de milioane; cifra este mai mare acum. [...]

Lipsa şi moartea micilor surori

Majoritatea oamenilor ştiu că China şi India de nord au un număr nenatural de mare de băieţi. Puţini însă realizează cât de gravă este problema, sau că aceasta este în creştere. În China, disproporţia dintre sexe era de 108 băieţi la 100 de fete pentru generaţia născută spre sfârşitul anilor 1980; pentru generaţia începutului anilor 2000 era de 124 la 100. În câteva provincii chinezeşti raportul este unul fără precedent, de 130 la 100. Distrugerea este cea mai gravă în China, însă s-a răspândit mult dincolo de ea. Alte ţări din Asia de Est, incluzând Taiwan şi Singapore, statele mai înainte comuniste din Balcanii de vest şi din Caucaz, sau chiar secţiuni din populaţia Americii (americani de origine chineză sau japoneză, de exemplu), toate acestea au o rată distorsionată a sexelor. Genocidul există pe aproape fiecare continent. Îi afectează şi pe bogaţi şi pe săraci, pe cei educaţi cât şi pe cei needucaţi; pe hiduşi, musulmani, confucieni sau creştini în egală măsură.

Bogăţia nu îl opreşte. Taiwan şi Singapore au economii deschise şi bogate. În China şi în India, ariile cu cel mai rău raport între sexe sunt cele mai bogate şi cele mai educate. Şi politica singurului copil în China poate fi doar parte din problemă, dat fiind faptul că aşa de multe ţări sunt afectate.

De fapt, distrugerea fetiţelor este produsul a trei forţe: preferinţa străveche pentru fii, dorinţa modernă pentru familii mai mici şi testul cu ultrasunete şi alte tehnologii care indentifică sexul fetusului. În societăţi în care patru sau şase copii erau ceva obişnuit, un băiat ar fi fost aproape cu siguranţă printre aceştia; preferinţa fiilor nu era necesar să existe în dauna fiicelor. Acum însă cuplurile vor doi copii – sau, ca în China, le este permis să aibă doar unul – deci acestea vor sacrifica fiicele nenăscute în goana lor după un fiu. De aceea, raportul dintre sexe este cel mai distorsionat în părţile moderne, deschise ale Chinei şi Indiei. De asemenea, de aceea raporturile sunt mai mari după primul copil: părinţii s-ar putea să accepte o fată prima dată, însă vor face orice pentru a se asigura că următorul lor copil – şi probabil şi ultimul – va fi băiat. Raportul băieţi-fete este în anumite locuri peste 200 pentru al treilea copil.

Cum să oprim ca jumătate din cer să se prăbuşească

Fetiţele sunt aşadar victime ale unei combinaţii maligne dintre un prejudiciu străvechi şi nişte preferinţe moderne pentru familii mici. Doar o ţară a reuşit să schimbe acest model. În anii 1990, Coreea de Sud avea un raport între sexe aproape la fel de dezechilibrat ca şi cel al Chinei. Acum se îndreaptă spre normalitate. Nu a realizat acest lucru în mod deliberat, ci pentru că s-a schimbat cultura. Educaţia femeilor, procesele anti-discriminare şi curentul egalităţii în drepturi au făcut ca preferinţa fiilor să apară de modă veche şi nenecesară. Forţele modernităţii au exacerbat la început prejudecata iar apoi au învins-o.

Aceasta însă s-a întâmplat pe când Coreea de Sud era bogată. Dacă China sau India – cu salarii de o pătrime şi respectiv o zecime din cele coreene – aşteaptă până când devin la fel de bogate, multe generaţii vor trece. Pentru a grăbi schimbarea, ele trebuie să iniţieze acţiuni care oricum sunt în propriul lor interes. E absolut evident că China ar trebui să se descotorosească de politica singurului copil. Conducătorii ţării se vor împotrivi acestui lucru, deoarece se tem de creşterea populaţiei; de asemenea, aceştia resping grija vestică pentru drepturile umului. Limita de un copil nu mai este însă necesară pentru a reduce fertilitatea (asta dacă a fost vreodată necesară: alte ţări est-asiatice au redus presiunea asupra populaţiei la fel de mult ca şi China). Plus că această limită distorsionează masiv raportul între sexe în ţară, cu rezultate devastatoare. Preşedintele Hu Jintao spune că a creea o societate armonioasă reprezintă principiul său călăuzitor; acest lucru nu poate fi dus la îndeplinire atâta vreme cât o linie politică perverteşte viaţa de familie atât de profund.

De asemenea, toate ţările trebuie să facă să crească valoarea fetelor. Acestea ar trebui să încurajeze educaţia femeilor, să desfiinţeze legile şi obiceiurile care împiedică fiicele să moştenească proprietatea, să facă exemple din spitalele şi clinicile cu un raport imposibil al sexelor, să antreneze femeile în viaţa publică – folosind totul, de la prezentatoarele de televiziune până la femeile poliţiste de circulaţie. Mao Zedong a spus „femeile sprijină jumătate din cer”. Lumea trebuie să facă mai mult pentru a preveni genocidul care va duce la prăbuşirea cerului.
___________

Selectia sexului: in India, avortul fetelor este in crestere

Selectia sexului pe calea avortului pare sa fie in crestere in India – si mai raspandita printre cei bogati. Clasele superioare din India tind sa aiba mai putini copii si acces mai usor la ultrasunetele care descopera sexul copilului lor. Dexechilibrul dintre sexe inseamna mai putine femei disponibile sa fie sotii.

de Mian Ridge, Christian Science Monitor, 8 martie 2010
Articolul in original

Babulal Yadav, un fermier in varsta de 50 de ani, si-a revizuit notiunile sale despre sotia perfecta. „Nu-mi mai pasa din ce casta face parte, din ce religie, sau cum arata,” spune el. „Vreau doar o fata draguta care sa aiba grija de mine si sa-mi daruiasca un baiat”.

Exact aceasta este atitudinea cu privire la selectia sexului care a facut sa fie asa de dificil pentru d-nul Yadav sa-si gaseasca o sotie. Preferinta pentru copiii de sex barbatesc a dus la lipsa mireselor pentru barbatii din satul sau. Accesul sporit la tehnologia cu ultrasunete, care permite parintilor sa avorteze copiii nedoriti de sex feminin, a contribuit la un raport femei-barbati de 933 la 1000 in India, in conformitate cu ultimul recensamant din 2001.

Perspectivele lui Yadav insa sunt in mod particular intunecate deoarece el traieste in Haryana, un stat relativ prosper, statul cu cu cel mai disproportionat raport femei-barbati din tara: 861 la 1000.

Intr-adevar, de-a lungul Indiei raporturile cele mai disproportionate dintre sexe tind sa se regaseasca in comunitatile mai prospere. Departe de a fi o mostenire a unor comunitati retrograde, sovine, practica selectiei sexuale pe calea avortului (cunoscuta de asemenea sub numele de infanticid sau feticid al femeilor) infloreste pe masura ce economia Indiei se dezvolta si tara se modernizeaza. In capitala, New Delhi, raportul dintre sexe este mai dezechilibrat decat media nationala, cu 821 de femei la fiecare 1000 de barbati. Cateva dintre cele mai mari dezechilibre se regasesc in vecinatatile bogate ale sudului capitalei New Delhi.

Si cercetarile recente sugereaza ca avortul selectiv sexual este in crestere. Actionaid si Centrul International de Cercetare a Dezvoltarii din Canada au descoperit in 2008 ca in 4 din cele 5 state studiate – Punjab, Haryana, Madhya Pradesh si Himachal Pradesh – proportia dintre fete si baieti a scazut si mai mult. In anumite zone din Punjab, in castele inalte, raportul dintre fete si baieti era de 300 la 1000.

Se crede ca fetele costa mai mult

Motivele pentru care baietii sunt atat de doriti difera oarecum in functie de regiune. In societatile agricole precum Nandgaon, baietii mostenesc pamantul. In India urbana, o tendinta inspre familii mai mici joaca un anumit rol: multe cupluri care aleg sa aiba doar un copil vor ca acel copil sa fie baiat.

La bazele preferintei pentru fii este o convingere ca fetele reprezinta o responsabilitate care necesita protectie si o zestre substantiala. Desi practica de a plati un sot si familia sa pentru faptul de a se casatori cu o fata a fost interzisa in 1961, violenta din cauza zestrei – cand o femeie este abuzata in casa rudelor sotului pentru faptul de a fi platit un pret insuficient – este in crestere, dupa cum spun organizatiile nonguvernamentale.

Chiar si in familiile care nu platesc zestre si in care fetele s-ar putea sa fie bine educate si angajate in campul muncii, femeile tind sa fie vazute ca si o povara, deoarece sunt percepute ca avand nevoie de mai multa grija si protectie decat barbatii, spune Puneet Bedi, un obstretician si activist impotriva feticidului femeilor, din New Delhi.

„Toata lumea vrea baieti – nu doar bogatii”, spune acesta. „Insa bogatii sunt aceia care isi pot permite cu usurinta accesul la tehnologie”.

Desi in India este ilegal ca doctorul sa faca cunoscut parintilor sexul copilului lor nenascut sau sa avorteze pe motive de sex, nu a existat aproape nicio reclamatie pentru aceasta crima. Ea este infaptuita „de orice doctor aproape fara exceptie”, spune Dr. Bedi.

Campaniile „Salvati fetitele”, lansate atat de guvern cat si de ONG-uri, au ridicat nivelul de constienta al oamenilor cu privire la problema feticidului femeilor, insa aparent au facut putin in ceea ce priveste schimbarea comportamentului lor.

Christian Science Monitor a scris despre dezechilibrul dintre sexe in China. Puteti citi despre aceasta aici.

Apreciere in crestere fata de fete?

Exista sperante ca din moment ce acum efectele raportului disproportionat dintre sexe devin vizibile in mod dramatic in locuri precum Nandgaon, acest fapt ii va face pe parinti sa-si reconsidere dorinta de a avorta copiii de sex feminin.

Satenii de aici spun ca imputinarea femeilor a avut deja un efect direct asupra obiceiurilor privitoare la zestre: aceasta devine mai mica sau dispare cu totul, in schimb raspunderea cade din ce in ce mai mult asupra barbatilor tineri de a se ingriji bine de viitoarele lor mirese.

Asa de rele sunt perspectivele romantice ale multor burlaci din Haryana incat acestia au inceput sa faca un pas de neconceput cu o generatie in urma: sa importe femei din alte state si deseori de alte religii, pentru a se casatori.

Societatea Crucii Rosii din India, care activeaza impotriva feticidului femeilor de la un capat la altul al tarii, estimeaza ca cel putin 100 de femei din afara regiunii Haryana au fost cumparate de barbati din districtul Bhiwani, unul din cele 21 de regiuni ale Haryanei. In Nandgaon cel putin cinci mirese au fost importate din alte state.

Baljeet Singh, un sofer de camion in varsta de 37 de ani, spune ca a inceput sa deznadajduiasca sa mai gaseasca o sotie locala odata ce a facut 26 de ani. Barbatii din satul lui, unde majoritatea sunt fermieri, considera ca e ideal sa te casatoresti intre 20 si 25 de ani. „Sunt un sofer de microbuz, nu am multe perspective, si se pare ca trebuie sa ai un serviciu foarte bun ca sa-ti poti lua o mireasa in zilele astea”, spune acesta.

Astfel anul trecut, d-nul Singh s-a folosit de economiile lui pentru a se casatori cu o fata musulmana in varsta de 16 ani din Assam; desi zvonurile din sat spun ca Sono Khutum este o imigranta ilegala din Banglades. Este fericita pentru ca traieste intr-un sat predominant hindus, spune ea, purtand pe soldul ei fetita in varsta de 7 luni a cuplului.

Solutia rapida insa a burlacilor singuratici – cumpararea de mirese din partile saracite ale Indiei – probabil ca va face putin in ceea ce priveste imbunatatirea statulului femeilor.

De cand Singh s-a casatorit prietenii necasatoriti s-au pus la coada pentru a cere sfat cu privire la casatorie. Acestia au o intrebare, spune el, in timp ce arata spre tanara lui sotie, care sta timida intr-un colt: „Cum pot sa fac si eu rost de una?”