Anand Giridharadas *

(Plachimada, India) AR PUTEA FI o impresie, admite Mayilamma, o vaduva incaruntita din micul sat de muncitori fara pamant din sudvestul Indiei, insa este convinsa ca apa de baut are gust de carne arsa.

Apa vine din raul Chitturpuzha, aflat in apropiere, iar in timpul sezonului ploilor, se revarsa, inghitind cenusa cadavrelor arse pe maluri, spune ea. Totusi, in ciuda gustului infiorator - real sau imaginar - Mayilamma si vecinii sai prefera apa de rau, lichidului galben cu nivel mereu in scadere, din fantanile aflate in curtile lor.

Satenii au abandonat fantanile dupa ce Coca-Cola a construit o fabrica in Kerala in 2000, sugand apa freatica si convertind-o in bauturi racoritoare si apa minerala. In acest proces, spun satenii, uzina a poluat si a secat fantanile, acuzatii pe care insa compania le respinge.

Revendicarile oamenilor au ajuns acum pana la Curtea Suprema a Indiei din Delhi, care va audia in curand cazul ce ridica, in fapt, intrebarea: apartine apa freatica, tot mai rara in aceasta tara agrara, celor care sapa fantani pe proprietatile lor, sau mai degraba acelora care o pot utiliza in cel mai eficient - din punct de vedere economic - mod?

Mai general, cazul reflecta coliziunea a doua revolutii in India: liberalizarea economica “de sus in jos” cu scopul atragerii companiilor straine in tara, adesea cedandu-le saracele resurse naturale in credinta ca ca le-ar putea utiliza mai eficient; si democratia sateasca “de jos in sus” - India se lauda cu peste 2 milioane de alesi - in care guvernele locale cauta tot mai mult exercitarea unui control asupra ritmului si metodologiei dezvoltarii economice a tarii.

“Ne refuza dreptul la apa, o dau celor bogati,” spune Mayilamma in timp ce sta in surogatul de bucatarie al cortului din panza si frunze de palmier, unde conduce greva contra Coca-Cola, ajunsa la cea de-a 1178-a zi.

Protestul are sustinerea panchayat-ului, consiliul satesc ales, din Perumatty. A facut valuri atacand simbolul universal recunoscut al capitalismului american - si castigand. Grevistii au actionat in judecata compania si au avut pe moment castig de cauza, fabrica fiind inchisa o perioada.

Coca-Cola a venit in satul lor la invitatia unui guvern statal dornic sa industrializeze Kerala, insa si-a pierdut repede popularitatea, cand apa satenilor a devenit toxica si ingrasamintele pe care firma le-a vandut taranilor s-au dovedit reziduuri otravitoare pe care fabrica le refuzase…

Mai multe testari ale apei dau rezultate contradictorii, Coca-Cola oferindu-le ca exemple ca fabrica nu polueaza, de fapt, panza freatica. Compania argumenteaza ca a adus in zona practici de mediu din Occident, si ca in curand va restitui mai mult apa decat consuma.

Inversunati contra Coca-Cola sunt membrii unui grup de lucratori fara pamant dintr-o casta odata numita “de neatins”. Condusi de Mayilamma, au devenit celebri printre proponentii democratiei satesti, in argumentarea acestora pentru dreptul de a controla resursele locale.

Insa si credibilitatea acestora a fost pusa sub semnul intrebarii, intrucat acuzatiile lor aparent legitime sunt inflamate de politicieni oportunisti, inclinatii ideologice si speculatii nestiintifice precum teoria lui Mayilamma despre cenusa de cremare.

“Credinta oarba poate duce la perpetuarea arbitrariului,” au spus recent judecatorii de la Inalta Curte din Kerala, motivand o hotarare data in luna aprilie, si care rastoarna o decizie anterioara luata in favoarea panchayat-ului.

Cum cazul se indreapta catre Curtea Suprema, ar putea marca un precedent important intr-o tara care isi consuma rezervele de apa mai rapid decat le poate reface. Musonul care reface panza freatica este schimbator – privand de apa sate parjolite in timp ce le aproape le ineaca pe altele, disparand cu anii inainte de a se intoarce cu averse torentiale.

Tot mai mult, capriciile vremii au facut din apa un “punct nodal” politic, si expertii prevad mai multe dispute in anii ce vin, pentru alocarea unei substante vazute alternativ ca bun de consum si ca drept din nastere.

In miezul disputei sta intrebarea: ar trebui pamantul sa fie folosit pentru agricultura, sau pentru o fabrica precum cea a Coca-Cola, care la varful de productie umple 1,1 milioane de sticle zilnic, injectand peste 50 milioane de dolari anual in economia indiana?

Coca-Cola a venit in Plachimada ca un rezultat al unui putin probabil mariaj cu Partidul Comunist Indian (Marxist). Comunistii, atunci la putere in Kerala, au convins Coca-Cola sa investeasca in acest stat in 2000. Decizia a fost o consecinta a declinului agriculturii, relativ la o economie in progres rapid.

Capitalul global a fost vazut ca un nou salvator, si Coca-Cola a venit cu stralucirea unei caritati “pentru profit”. Insa la cateva luni dupa deschiderea uzinei, spun satenii, lucrurile s-au schimbat. Zeama de orez s-a oprit din fierbere, pielea oamenilor s-a acoperit de cruste, ochii ardeau, stomacul durea.

Arun Chami Gownder, fermier, se plange ca vacile lui nu mai fac urmasi, cocotierii si-au diminuat roadele, recolta de orez a scazut la jumatate. Tacamurile au inceput sa se corodeze cand sunt spalate.

Gownder este livid. “Sunt gata sa imi dau viata,” spune el, deschizandu-si larg bratele, ca si cum ar cere sa ii fie luata atunci si acolo. “Ajunge cu Coca-Cola.”

Producatorul de bauturi replica insa ca totul este rezultatul unei comunicari insuficiente. “Acuzatiile au fost facute de obicei din ignoranta, si asta poate pentru ca directorul fabricii nu interactioneaza cu politicienii locali,” crede Deepak Jolly, purtator de cuvant al Coca-Cola India. “A fost un gol de comunicare major.”

In aprilie 2003, consiliul satesc a suspendat licenta Coca-Cola pentru fabrica. Compania a tinut fabrica operationala iar cazul a ajuns la tribunal. In decembrie 2003, Inalta Curte din Kerala a admis ca satenii au dreptate. A fost vazuta ca o hotarare capitala, o piatra de hotar care stabilea dreptul unor alesi locali asupra resurselor aflate in jurisdictia sa.

Apoi, cu fabrica in conservare, un alt complet de judecata de la Inalta Curte din Kerala a audiat un recurs si a rasturnat decizia anterioara. A deschis, astfel, drumul repornirii fabricii de imbuteliere, desi in conditii mai stricte, inclusiv restrictionarea cantitatii de apa extrase zilnic.

Cand procesul va ajunge in fata Curtii Supreme, va fi nevoie probabil de expuneri complexe, cu date cum ar fi numarul de parti de cadmiu la milion. Insa, pentru unii din acest district rural al celui mai marxist stat al Indiei, detalii de acest fel vor contura dimensiunea unei batalii mai mari, de dimensiuni aproape apocaliptice.

“Coca-Cola nu este numai o companie; este o intrupare a imperialismului, la fel cum a fost pentru noi si compania Dutch East India,” arata George Podippara, reporter la un ziar local, explicand sentimentele satenilor despre care scrie. “Ei cred ca aceasta este sclavie, iar multinationalele ii fac pe indieni sclavi, luandu-le apa.”

Anand Giridharadas este corespondentul pentru India al publicatiei International Herald Tribune. Traducere si adaptare pentru AlterMedia de Bogdan I. Stanciu