Ingmarie Froman *

Pregătindu-se pentru Vest, radiază. O nouă viaţă o aşteaptă! Lasă în urmă sărăcia Europei de Est, pentru a-şi construi un viitor nou şi luminos în Suedia cea bogată.

Dar, până la urmă, Lilya îşi schimbă numai existenţa grea de acasă pentru o existenţă şi mai degradantă în noua ţară. Slujba care i-a fost promisă în Suedia nu există. în schimb, un proxenet o aşteaptă la sosire şi o închide într-un apartament, unde este forţată să se prostitueze.

Filmul regizorului Lukas Moodysson, “Lilya 4-Ever”, a şocat publicul suedez când a fost lansat, în anul 2002, şi de atunci a provocat groaza spectatorilor din fiecare ţară în care a rulat.

Pentru mulţi suedezi, tânăra şi sensibila Lilya a făcut ca, pentru prima oară, comerţul cu sex care are loc în zilele noastre să capete o faţă umană. Traficul cu femei din Rusia şi Estul Europei avea loc chiar în faţa ochilor noştri şi exista numai pentru că aceste femei erau exploatate de către bărbaţii suedezi. Filmul oferă o privire brutală asupra unei situaţii la care multe persoane au fost oarbe sau pe care au ales să o ignore – transportul unui număr de 200 până la 500 de femei în Suedia pentru prostituţie. Cele mai dramatice scene din film îi arată pe cumpărătorii de sex, văzuţi din perspectiva Lilyei: bărbaţi gâfâind, cu feţe posomorâte, abia conştienţi de faptul că sub ei se află o fiinţă vie.

“Filmul ilustrează un tablou foarte real”, spune Gunilla Ekberg de la Divizia Guvernamentală pentru Egalitate de Gen, o membră importantă a echipei guvernamentale însărcinate cu combaterea traficului cu femei. “întâlnirile ei cu cumpărătorii sunt scenele care au cel mai puternic impact asupra ta”.

Și, adaugă ea, pentru ca lupta împotriva traficului şi a prostituţiei să reuşească, este nevoie ca industria sexului să fie privită din perspectiva victimei. Prin urmare, una dintre principalele linii de atac în lupta dusă de Suedia împotriva prostituţiei este axată pe faptul că bărbaţii cumpără sex. Dacă nu există cumpărători, nu există prostituţie. Nu prostituata comite un fapt ilegal, ci cumpărătorul. Astfel, scopul este spulberarea pieţei.

Legea anti-prostituţie

Combaterea prostituţiei reprezintă o parte integrantă a demersului pentru egalitate între sexe, afirmă Gunilla Ekberg. Să vorbeşti despre egalitate între femei şi bărbaţi acceptând prostituţia este o ipocrizie.

La 1 ianuarie 1999, Suedia a introdus o lege axată în mod clar pe bărbatul cumpărător de sex. Legea care interzice cumpărarea serviciilor sexuale a fost şi rămâne unică. Până în prezent, nici o altă ţară nu a introdus prevederi legislative de acest tip.

Propunerea a venit iniţial din partea mişcării de femei din Suedia, care, de aproape două decenii, făcea presiuni asupra legiuitorului pentru a reglementa răspunderea penală a cumpărătorilor. Legea prevede aplicarea unei sentinţe maxime de 6 luni, în timp ce sentinţa minimă constă într-o amendă echivalentă cu venitul persoanei pe o perioadă de 50 de zile. Legea este neutră din punct de vedere al genului, dar în toate cazurile raportate până în prezent au fost implicaţi cumpărători bărbaţi şi prostituate femei.

Ca rezultat al noii legi, prostituţia deschisă, de stradă s-a redus semnificativ. Numărul prostituatelor de stradă s-a înjumătăţit, numărul cumparătorilor s-a redus cu aproape 80%, iar femeile străine au dispărut de pe străzi. În primii doi ani de la intrarea în vigoare a legii au fost condamnaţi peste 100 de bărbaţi.

Înseamnă însă acest lucru că prostituţia în general a scăzut? Sau pur şi simplu şi-a schimbat forma, s-a mutat în alte zone şi a devenit mai discretă? Astăzi, legea împotriva cumpărării de sex se bucură de susţinere larg răspândită în rândul publicului suedez, iar temerile exprimate în unele cazuri, cum că va fi numai un gest lipsit de conţinut, nu s-au confirmat.

Legea are în mod clar un efect de descurajare a cumpărătorilor, spune Camilla Orndahl de la Departamentul Naţional de Anchetă Penală. Ea este una dintre cele două persoane raportoare cu privire la traficul cu femei şi raportează atât în faţa Guvernului, cât şi la Europol. Raportorii naţionali au fost numiţi în 1997, după ce Comisia Uniunii Europene a îndemnat statele membre să ia măsuri pentru a diminua comerţul cu femei, care crescuse dramatic în Europa, în 1990. În Germania şi în ţările de Jos, spre exemplu, numărul prostituatelor provenind din Estul Europei a crescut, de la un procent foarte mic la începutul anilor 1990, până la jumatate din numărul total, câţiva ani mai târziu.

Autorităţilor le lipsea, însă, o înţelegere adecvată a modului în care era structurat traficul transfrontalier. Raportul anual al Departamentului Naţional de Anchetă Penală arată cum anchetatorii care, la început erau confuzi în faţa indiciilor şi se bazau mai mult pe intuiţie, au obţinut, pe parcurs, mai multe cunoştinţe şi perspicacitate în ceea ce priveşte acest comerţ. Astăzi, rapoartele lor sunt complete şi detaliate.

Mai presus de toate, este nevoie de mult timp pentru a schimba modul în care oamenii privesc prostituţia. Preconcepţiile vechi trebuie smulse din radăcini. Expresii precum “cea mai veche profesie din lume” sau “femeile stau pe o mina de aur” sunt numai eufemisme care descriu un comerţ barbar, în sânul căruia femeia este întotdeauna cea mai vulnerabilă şi se situează la cel mai de jos nivel.

Prin urmare, autorităţile trebuie să investească mult efort în sensibilizarea publicului şi în educaţie. După intrarea în vigoare a Legii care interzice cumpărarea de servicii sexuale, poliţia suedeză a primit întăriri, în special în zonele metropolitane. Totuşi, poliţia a considerat că este nevoie de resurse suplimentare şi că factorii de decizie politici nu sunt suficient de doritori să abordeze situaţia în profunzime.

Probleme în Nord

Suedia este o ţară mare, cu graniţe extinse, iar zona Norrbotten este un exemplu de dificultăţi practice cu care se confruntă lupta împotriva traficului. Zona are o porţiune de 400 de kilometri de graniţă cu Finlanda. Numărul de persoane care trec graniţa aici ajunge la 18 milioane pe an. Printre cei care intră şi ies există rusoaice care sunt aduse pentru prostituţie. Poliţia din Norrbotten relatează cum, la fiecare sfârşit de săptămână, autobuze pline cu femei, provenind în special din zona Murmansk, sunt duse în oraşele din partea finlandeză a graniţei.

Călătoriile cu autobuzul sunt bine organizate, sunt însoţite de curieri şi de şoferi speciali şi traficul este direcţionat de agenţi ruşi, finlandezi şi suedezi. Femeile sunt cazate în bordeluri, în sate de vacanţă sau în zone pentru camping. Deţin vize Schengen finlandeze, ceea ce înseamnă că pot intra în Suedia.

Rapoartele poliţiei indică faptul că, uneori, femeile deţin telefoane mobile, pe care sunt deja înregistrate numerele de telefon ale cumpărătorilor. Ele rămân în Norrbotten pe perioade de până la şapte zile. Uneori, sunt “abordate” de localnici, aceştia fiind cel mai adesea infractori, care au legături cu bande de bătăuşi şi cu crima organizată. Traficul a crescut substanţial în 2001, când Suedia a devenit parte a zonei Schengen şi controalele de frontieră dintre statele membre UE au fost desfiinţate, declară poliţia din Norrbotten. Ei susţin că regiunea este folosită în prezent şi ca trambulină pentru expedierea de prostituate în restul Suediei şi în Europa.

Rapoartele din Norrbotten confirmă imaginea generală pe care autorităţile suedeze şi-au format-o în legătură cu traficul. Comerţul este bine organizat, cu persoane care racolează femei, cu escorte care le urmăresc pe tot parcursul călătoriei şi cu o reţea de destinatari aflaţi în Suedia, care pregătesc în prealabil cumpărătorii. În Skane, în sudul Suediei, spre exemplu, un autobuz plin cu femei est-europene a sosit într-una din zile la unul dintre hoteluri. În aceeaşi seară, hotelul a fost invadat de bărbaţi suedezi care puneau întrebări în legătură cu femeile respective, forţând în final personalul hotelului să sune la poliţie.

Femeile sunt, de regulă, supuse la violenţe şi violate, iar industria este aducătoare de profit pentru oricine, mai puţin pentru acestea. Uneori li se permite să păstreze jumătate din ceea ce obţin, însă, de regulă, primesc chiar şi 10 la sută. Paşapoartele şi vizele le sunt luate, sunt ţinute în camere încuiate, de unde nu au dreptul sa plece.

“La început, toate cred că vor fi capabile să deţină controlul asupra situaţiei”, spune Camilla Orndahl de la Departamentul Naţional de Anchetă Penală. Dar ele ajung întotdeauna sa îl piardă şi poate să dureze foarte mult timp până când pot scăpa şi până când li se vindecă rănile.

O Europă fără graniţe oferă crimei organizate o libertate mai mare de manevră, declară poliţia din Norrbotten. Ca răspuns, cooperarea între un număr mare de organisme guvernamentale şi organizaţii din Suedia s-a intensificat pentru a eficientiza lupta împotriva acestei infracţiuni şi, în 2001, au fost înfiinţate şase departamente internaţionale de procurori pentru a se ocupa de problema traficului şi de alte infracţiuni transfrontaliere.

Cooperarea cu ţările de origine ale acestor femei are o importanţă specială pentru Suedia. În fiecare an, procurorii şi poliţia din ţările din jurul Mării Baltice se întâlnesc, iar în primăvara anului 2002, a fost lansată o campanie de un an pentru ca, în cadrul său, să poată dezvolta modalităţi şi mijloace de combatere a traficului cu fiinţe umane. Campania Nordic-Baltică împotriva Traficului cu Femei, iniţiată de Ministrul Suedez pentru Egalitatea între Sexe, d-na Margareta Winberg, a reunit toate statele nordice, precum şi Estonia, Letonia şi Lituania. Acest moment marchează începutul cooperării pe termen lung în acest domeniu, în zona baltică.

Legea anti-trafic

Partea care a revenit Suediei în cadrul Campaniei Nordic-Baltice este axată în jurul Legii care interzice traficul cu fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002. Legea împuterniceşte autorităţile să se ocupe de toate reţelele care au legătură cu prostituţia: persoane care racolează, transportatori şi gazde care cazează femeile în Suedia. Pedeapsa minimă este de 2 ani de închisoare şi legea conferă poliţiei puteri sporite, pentru a-i putea prinde pe cei care organizează prostituţia. De exemplu, poliţia poate să recurgă acum la metode precum supravegherea electronică. Până în prezent, procurorii au lansat trei cercetări preliminare în acest domeniu.

Doi factori, în special, susţin prostituţia: dorinţa cumpărătorilor de a obţine sex şi sărăcia cu care se confruntă femeile în ţările lor de origine. Dar dacă cumpărarea de servicii sexuale poate fi mult îngreunată aplicând legea, să abordezi problema sărăciei este o sarcină mult mai complexă. Dacă o femeie acceptă să depună mărturie împotriva proxenetului ei într-un tribunal suedez, ce este de făcut în cazul în care reuşeşte să se desprindă de prostituţie? Să se întoarcă acasă? La aceeaşi sărăcie şi la aceeaşi bandă de racolatori? Acum doi ani, o femeie de 24 de ani din Lituania s-a confruntat cu o astfel de dilemă. A cerut azil în Suedia, pentru a scăpa din mâinile proxenetului ei. I-a fost teamă că va fi ameninţată şi că proxenetul se va răzbuna în cazul în care se întoarce acasă. I-a fost respinsă cererea de azil şi a trebuit, prin urmare, să parăsească Suedia.

Dacă această femeie ar cere azil în prezent, ar avea şanse mult mai mari de a i se permite să rămână în Suedia. Un comitet parlamentar de anchetă, Comitetul de Primire a Rudelor Apropiate, a propus ca femeilor vulnerabile să li se acorde permisul de rezidenţă temporară, care le-ar conferi aceleaşi drepturi la servicii medicale şi la servicii de sănătate ca şi unei persoane care cere azil.

Lupta împotriva traficului internaţional este încă în perioada sa de început, însă s-obţinut deja un număr de rezultate pozitive. Cumpărătorii nu sunt singurii care se simt presaţi, având în vedere că actul de a cumpăra servicii sexuale a fost scos în afara legii. Comerţul cu sex în întregul său pare să fie deranjat şi iritat. Piaţa sexului din Suedia nu mai înregistrează aceleaşi profituri ca în trecut, după cum indică Departamentul Naţional de Anchetă Penală. Femeile trebuie să fie, în prezent, escortate până la cumpărători. Acest lucru cere timp. De asemenea, organizatorii nu-şi mai pot desfăşura activitatea în acelaşi loc pentru perioade lungi de timp. Acum trebuie să se mute şi să-şi schimbe adresa sau să aibă acces la un număr mare de locaţii diferite, ceea ce este atât costisitor, cât şi neplăcut.

Există, cu siguranţă, riscul ca Suedia să devină o ţară de tranzit şi ca prostituţia să se mute pur şi simplu în altă parte. În consecinţă, statele din Europa trebuie să coopereze mai îndeaproape pentru ca femeile tinere ca Lilya, oriunde s-ar găsi acestea, să aibă şansa de a trăi o viaţă decentă.

—
Resursa utila: www.antiprostitutie.ro

* Ingmarie Froman este jurnalistă independentă. În trecut a fost corespondent străin al Radio-difuziunii şi Televiziunii Suedeze la Paris şi Bruxelles. Material difuzat de Institutul Suedez.

NOTA: Acest material a fost re-publicat de Altermedia cu permisiunea Institutului Suedez si nu cade sub incidenta conditiilor de utilizare uzuale ale Altermedia. Toate drepturile pentru prezentul articol sunt rezervate. Reproducerea este posibila doar in urma obtinerii acordului scris al Institutului Suedez. Pentru aceasta, scrieti la webmaster@sweden.se sau si@si.se.