7 responses so far ↓

• 1 Blonay // Sep 12, 2008 at 8:39 am

  Faptul ca s-a usurat procedura de divort este bine pentru ca astfel doi soti care nu se mai iubesc, de cele mai multe ori se urasc, nu sint obligati sa stea impreuna numai fiindca ii obliga un certificat de divort. Conteaza numarul sau faptul ca oamenii sint obligati sa stea impreuna fiindca nu pot divorta? Cea mai trista singuratate este singuratatea in doi, sa stai alaturi de cineva pentru care nu simti nimic, cu care nu comunici. In societatea occidentala e multa libertate si mai ales femeile nu depind economic de barbat. Acolo unde femeia depinde economic de barbat il suporta chiar daca nu-l iubeste. Daca s-ar face o statistica pe nivel de trai cred ca mai putini saraci divorteaza decat cei cu un nivel bun de trai. Deasemeni copii mai multi au cei saraci.

• 2 Anonim2 // Sep 12, 2008 at 12:11 pm

  Asa-i, cei saraci sunt mai intelegatori cu ceilalti pe cand cei bogati nu sunt. Cei care nu au lipsuri materiale nu stiu sa inteleaga framantarile sufletesti prin care trec ceilalti si le pretind sa-i respecte neconditionat.

  Ce-o fi oare mai important? Sa fii singur-singurel sa nu vrea nime sa stea mai mult de 2 ore cu tine sau sa fii intelegator si rabdator si prin asta sa ai parte de persoane care sa se simta bine in prezenta ta?

• 3 Cristian // Sep 12, 2008 at 1:36 pm

  Cat de intelegatoare sau nu este o persoana nu depinde de bogatie. Ceea ce cred ca a vrut sa sublinieze Blonay este ca in familiile sarace de multe ori divortul echivaleaza cu mizeria totala, adica lipseste partenerul care ar vrea sa plece orice mijloc de subzistenta. De cele mai multe ori, e cazul femeilor.
  Oricum, cred ca divortul e o varianta buna pentru a nu obliga oameni care nu se mai suporta sa traiasca impreuna. Problema legislatiei actuale a divortului este insa favorizarea excesiva a femeilor in urma acestor procese.

• 4 Mihail M // Sep 12, 2008 at 7:26 pm

  Legea e un ajutor dar nu poate suplini dragostea, rabdarea, lupta pentru pastrarea unitatii familiei, sacrificiul, facute in numele si pentru Hristos.

• 5 cristian // Sep 12, 2008 at 8:57 pm

  Văd că mai mult se comentează momentul divorţului, cu faptul că 2 soţi nu se mai suportă…. bla, bla.
  Dar nimeni nu-şi pune întrebarea: de ce cei 2 soţi au jurat dragoste şi credinţă unul altuia- şi nu doar până la divorţ- în momentul cununiei? Dacă tot divorţează după … ani!? Unde este seriozitatea şi simţul răspunderii?
  Apoi, din multe divorţuri rezultă copii fără unul dintre părinţi; ce contează mai mult, faptul că 2 soţi nu se mai “suportă” sau că 1,2,3 … copii pierd efectiv posibilitatea de a creşte cu ambii părinţi???
  Şi ultima nedumerire- valabilă numai pt cei ce s-au cununat la Biserică- în cazul unui divorţ, unde este părerea Celui de-al Treilea, prezent atât la cununie, cât şi , sper, de-a lungul căsniciei? Chiar nu contează deloc???

• 6 Cristian // Sep 12, 2008 at 9:50 pm

  E mult mai bine pentru copii sa creasca doar cu unul din parinti decat sa creasca intr-o atmosfera permanent tensionata, plina de certuri. Oricum, indiferent de copii, nimeni nu are dreptul sa oblige pe cineva sa ramana casatorit daca nu mai vrea.

• 7 Zob // Sep 16, 2008 at 12:59 am

  Principiile capitaliste de organizare socială produc efecte antinaturale. De exemplu în cazul familiei poate merge până acolo încât să statueze că femeia bărbatul şi homosexualul sunt fiinţe autonome. În calitate de fiinţe autonome femeia, bărbatul sau homosexualul pot evolua de sine stătător în numele libertăţii (ce contravine legilor naturii). Următoarea etapă poate ajunge la fenomenul speciaţiei în interiorul Umanităţii. Adică sistemul capitalist vrea să despartă ceea ce este unit de Natură. Totul pare că configureze un fel de revoluţie biologică şi psihică în Umanitate sfidând principiile naturale de existenţă şi funcţionare a omenirii.

  Se întrevede din nou tendinţa unei revoluţii în om, începând cu sistemul său biologic şi psihic. Eu aş fi de acord cu această aventură dar nu cu finalul urmărit de capitalişti: denaturarea rolului femeii şi bărbatului şi transformarea lor în fiinţe autonome. Individul uman prin el însuşi nu înseamnă totuşi mare lucru dacă este raportat la devenirea omenirii. Suntem muritori şi datorită acestui fapt nu avem altă şansă decât să ne perpetuăm. Refugiul într-o viaţă strict individuală este o eroare pe care o cultivă sistematic ideologia capitalistă cu scopul nedeclarat de a înfunda evoluţia rasei şi poate chiar a speciei umane. Prin modelele absurde pe care le oferă, prin soluţiile patologice pe care le dau vieţii individului capitaliştii vor ajunge la extincţia speciei.

Leave a Comment