Radu Delacruce
DACA PRIVIM familia din perspectiva existenţei umane, se poate afirma că ea este „izvor şi albie a vieţii”. Familia este prima societate naturală care se sprijină pe legătura indisolubilă dintre bărbat şi femeie şi care se completează cu o lume nouă în care apar copiii. Familia conferă omului ajutor şi siguranţă celui dintâi pas pe care îl face în viaţă şi fără de care nu poate face altul.
Dacă Dumnezeu a zis ,,nu este bine să fie omul singur pe pământ”, înseamnă că familia este însăşi viaţa şi cea dintâi instituţie, mamă a tuturor celorlalte, unitate primordială a întregii societăţi, purtând în sine toata viaţa, precum poarta celula energiile materiei.
În cultura ortodoxă, familia reflectă în constituţia ei misterul Sfintei Treimi. După cuvântul Mântuitorului care a spus că ,,Eu şi Tatăl Una suntem”, în chip asemănător, bărbatul şi femeia, prin căsătoria lor, alcătuiesc o singură fiinţă, în lumina Sfintei Treimi. De aceea, taina cununiei începe cu invocarea Sfintei Treimi ,,Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt: […], să vă binecuvânteze pe voi. Să vă dea viaţă îndelungată, naştere de prunci buni, spor în viaţă şi în credinţă. Să vă umple de bunătăţile cele pământeşti şi sa vă învrednicească de desfătarea bunătăţilor celor făgăduite”. În lumina comuniunii treimice, familia constituie Biserica cea mică, în timp ce Biserica constituie familia cea mare. Familia devine un mijloc de a promova nu doar valorile lumii acesteia, ci mai ales, valorile vieţii veşnice, scopul ei fiind acela de a lărgi hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu. În sensul acesta ne sfătuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur: „Folosiţi-vă cu înţelepciune de viaţa de familie şi veţi fi primii în Împărăţia cerurilor şi vă veţi bucura de toate bunurile”. Atâta timp cât privim familia numai din perspectiva umană şi nu o raportam în Treime, la Biserica întreagă, nu vom înţelege că familia poartă în ea taina iubirii dumnezeieşti. Astfel în ciuda unei bimilenare istorii, familia creştina este ameninţată astăzi de numeroase primejdii, care vin din interiorul sau din exteriorul ei: adulter, divorţ, păcate împotriva firii, avort, abandonul copiilor, etc.
Familia creştină ca şi toate celelalte instituţii cu rol formativ-educativ, luate ca valori tradiţionale, se confruntă cu o reală criză. Starea de criză trebuie să ne pună pe gânduri şi să fie supuşi judecăţii morale toţi factorii implicaţi (krisis = judecată ).Valorile tradiţionale creştine sunt într-un real proces de diluare sau de substituire. Cel mai clar exemplu îl avem cu libertatea: toţi urlă după libertatea de a trăi în patimi şi dacă le vorbeşti despre stăpânirea poftelor, te vor privi ca pe un duşman. Într-o lume în care omul este supus procesului de dezintegrare, mai putem oare nădăjdui în – vorba părintelui Stăniloae – restaurarea omului şi a familiei?
Dacă facem o incursiune în spiritualitatea românească, familia creştină se înscrie cu propriile ei valori. În afirmaţia femeii românce, care îşi numea soţul „omul meu” se cuprinde o întreagă teologie sau mai precis o antropologie creştină, deoarece soţul era pentru ea omul dat ei de către Dumnezeu, cu care îşi năştea copiii, îi creştea, îi ducea la Biserică şi îşi trăia viaţa în cea mai perfectă curăţenie trupească şi sufletească, lipsită de orice imaginaţie perversă a căsniciei. Avea deci, sentimentul unei teofanii în cei pe care Dumnezeu i i-a dat. Viaţa de familie se baza pe fidelitate şi devotament ca valori religios morale izvorâte din credinţa şi frica de Dumnezeu. Cultul fecioriei până la cununie şi a fidelităţii până la moarte - cum se exprima marele duhovnic Arsenie Boca, au fost piatra neclintită prin care s-a fortificat sufletul românesc în familia tradiţională.
¬
Exista aşadar o ruşine sacră faţă de păcatele, care astazi pentru soţul/soţia contemporană au devenit virtuţi: căsătoriile de probă, fără legătura sacră a tainei Nunţii, desfrâul liber, perversiunile sexuale din cadrul cuplului sau cu alte cupluri, avorturile în masă, etc. Ne trăim drama unei societati, care, deşi mai vorbeşte despre Dumnezeu, L-a transformat de mult într-o noţiune contractuală („mă rog Lui ca să-mi ajute în afaceri, să-mi dea sănătate, etc.”), şi pe Care, aşa cum spunea Petre Tutea („ţăranul imperial”), l-am făcut bun „doar pentru a ne binecuvânta pravaliile” sau ca propagandă publicitară pentru a ne afişa un „look electoral”.
Din punct de vedere social, soarta unei tinere familii româneşti stă încă din clipa întemeierii sub semnul demagogiei, atunci când mirii sunt asiguraţi de ofiţerul stării civile că: „În România statul ocroteşte familia”. Nimic mai cinic decât această minciună spusă într-un cadru festiv. În realitate statul ia numai act de întemeierea familiei şi atât. Indicatorii statistici arată clar o criză a tinerei familii. La trei căsătorii corespunde un divorţ. Familia nu mai este un refugiu protejat, ci locul unde refulează neîmplinirile din viata publică: scăderea nivelului de trai, nesiguranţa serviciului, marginalizarea socială, etc. Familia este un loc din ce în ce mai puţin sigur, zilnic aflăm de orori comise contra copiilor, mamelor, soţiilor, părinţilor. Familia suferă în prezent şi un alt gen de atac pe care l-am putea numi ideologic. O întreagă propagandă în mass media încearcă să ne inoculeze ideea că familia este o instituţie depăşită, iar bunul familist este anacronic.
De la mişcările feministe care proclamă „amurgul datoriilor” până la reclamele stupide de genul „eu să ajung devreme acasă?”, „eu să calc şi să cos?”, se insinuează imaginea cuplului liber, fie el şi homosexual, ca substitut al familiei tradiţionale. Emanciparea cuplului este însă o modă cu consecinţe nefaste, prima dintre ele fiind numărul alarmant de copii născuţi în afara căsătoriei: 23% din total în anul 2000, având tendinţă de creştere. Cuplul „liber” nu poate oferi unui copil normalitatea şi grija pe care acesta ar găsi-o într-o familie tradiţională.
De ce a intrat în familia creştină „taina fărădelegii”?
Asistăm în ţara noastră la renaşterea unui păgânism domestic, ce înaintează insistent spre un cult al goliciunii, ruinând familia din interior şi din exterior. Din interior, prin trădarea iubirii şi a sfinţeniei, iar din exterior prin însuşirea unor modele străine (de peste ocean).
Astfel sub privirea neputincioasă a şcolii şi a Bisericii se trasează coordonatele unei noi civilizaţii – „civilizaţia afrodisiacă”, în contrast frapant cu modelul tradiţional ţărănesc care se îndârjeşte să nu dispară. De la scenele pornografice televizate, de la dansurile libidinoase din discoteci, la lecţiile ce se predau în cabinetele de „planificarea familiei”, în toate e pus la cale atentatul împotriva castităţii, una din cele mai de seamă virtuţi pe care se întemeiază viaţa în sânul familiei şi se afirmă ordinea divină. Toate acestea şi multe altele pe care nu le-ar mai suporta hârtia sau cugetarea omului aşezat, descoperă tarele unei omeniri moderne care şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu, care a uitat ruşinea dintre oameni şi a încetat să se mai jeneze de ceva. Ceea ce altadată se petrecea în rarele cuibare de desfrâu, astăzi se doreşte să se facă deschis. Degradarea erotică este considerată de Sfântul Apostol Pavel de o gravitate deosebită, o adevarată „taină a fărădelegii” implicată în subminarea valorilor familiei de astăzi. Aş dori să mai amintesc, în final, de „starea avorţionistă”, care reprezintă plaga vremii noastre, precum lepra în antichitate. La începutul creştinismului trei păcate erau considerate cele mai grave: apostazia, uciderea, şi desfrânarea. Avortul cred că este sinteza celor trei împreună şi poate ceva mai mult. Nici un motiv nu justifică actul criminal al uciderii fătului; cauza fărădelegii nu este alta decât lipsa de iubire maternă şi paternă.
În concluzie ce-i de făcut? Să credem că omul/familia mai poate fi restaurat, dar nu mâine, ci astăzi. Sufletul familiei trebuie apărat prin catehizare şi implicare asupra tuturor categoriilor sociale şi de vârstă; prin înmulţirea rugăciunii şi a trăirii vieţii duhovniceşti, etc. Destinul familiei româneşti atârnă de spusele Sfântului Apostol Pavel: „Cel ce seamănă în propria sa carne, va secera stricăciunea; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţa veşnică (Galateni 6, 8). Familia îşi va reveni din dilema ei, atunci când oamenii nu se vor mai privi ca obiecte, ci ca subiecţi teofori, chemaţi să se mântuiască unul pe celălalt.
29 responses so far ↓
1 Agatha // Dec 17, 2005 at 1:23 pm
în contrast frapant cu modelul tradiţional ţărănesc care se îndârjeşte să nu dispară.(…)
la lecţiile ce se predau în cabinetele de „planificarea familiei”, în toate e pus la cale atentatul împotriva castităţii, una din cele mai de seamă virtuţi pe care se întemeiază viaţa în sânul familiei şi se afirmă ordinea divină(…)
Sufletul familiei trebuie apărat prin catehizare şi implicare asupra tuturor categoriilor sociale şi de vârstă; prin înmulţirea rugăciunii şi a trăirii vieţii duhovniceşti, etc.
Dat fiind profilul Altermedia, asa cum a aratat Bogdan, acest articol este la obiect.
Pentru mine este anacronic. Sufletul familiei trebuie aparat prin respect reciproc si iubire intre soti, nu prin catehizare şi implicare asupra tuturor categoriilor sociale şi de vârstă; prin înmulţirea rugăciunii şi a trăirii vieţii duhovniceşti. Viata duhovniceasca s-o traiasca calugarii si calugaritele care-si aleg acest mod de viata liberi si nesiliti de nimeni.
Nu putem trai ca acum sute de ani. Nu numai religiosii formeaza familii model. Foarte multi credinciosi care respecta juramantul facut la cununie, se suporta toata viata chiar si atunci cand a disparut iubirea si respectul, daca au existat. Traiesc ca doi straini. Ba sa ne fie cu iertare, modelul tradiţional ţărănesc sa fie la ei acolo. Pentru multi tarani nevasta este proprietatea lui, bucatareasa, cea care-i face copii fara sa-si scoata camasa de pe ea, atunci cand el are chef, este cea care primeste si o laba peste gura si trebuie sa taca. Dar se duc duminica la biserica. Respectul pentru femeie nu exista. Femeia este proprietatea barbatului care este stapanul casei. Are dreptul sa-si bata nevasta si copiii. “Bataia-i rupta din rai”…Modelul taranesc este cam musulman in conceptii si comportament, inclusiv basmaua femeii pe care nu si-o da jos de pe cap.
Eva cea pacatoasa, “pacatul” Evei perpetuat de-a lungul secolelor in mentalitatea credinciosilor. Nu mai trebuie sa aduc citate din Biblie in acest sens, ca le cunoasteti, dar le treceti sub tacere. Multa, multa ipocrizie si dubla morala intalnesti la multi credinciosi.
Traiesc intr-o tara catolica. Ar fi multe de povestit. Ieri la tv., intr-un reportaj cu cersetorii strazii (totdeauna sunt prezentati in ajun de sarbatori) spunea unu’ ca sta in fata bisericii duminica si unicul care-i arunca cateva centime este popa, restul credinciosilor ies de la biserica si se uita in alta parte. Traia in strada de la 14 ani, avea acum 39.
Ce este rau in “planificarea familiei”? Macar de s-ar face planifiacrea familiei la tigani, la africani, la arabi…
„eu să calc şi să cos?”,…Domnul Delacruce ar vrea ca femeia secolului XXI, secol al tehnicii avansate (preotii si credinciosii au computer si se tin slujbe televizate), sa traiasca ca bunica si strabunica. Daca azi femeia studiaza, lucreaza 8-9 ore pe zi, se mai ocupa si de casa daca nu-si poate plati o femeie care sa-i faca curat, cum mai vrea sa calce si sa coasa? De ce sa carpesc ciorapi daca sunt ieftini si pot sa-i arunc daca s-au rupt? De ce sa cos daca pot cumpara hainele la magazin? De ce sa calc, si cand?, daca pot da hainele la curatatorie?
Domnilor, credinta, credinta, dar sa nu cereti oamenilor sa traiasca dupa spusele lui Saul din Tarsus (Pavel) sau dupa conceptiile si vrerea slujitorilor Bisericii. Cum poate cere Papa tinerilor sa nu foloseasca prezervativul? Cum le poate cere abstinenta si practicarea actului sexual numai dupa casatorie si numai pentru a procrea (ca de nu este desfrau)? Daca se indragostesc si se iubesc sa se abtina?
Educatia copiilor incepe in familie si se continua in scoala, Si nu cred sa existe parinte, credincios sau necredincios, care sa nu-i dea copilului sfaturi bune, care sa nu-i explice ce-i bine si ce-i rau. Chiar daca parintii sunt divortati, pot creste copii sanatosi si bine educati.
In concluzie, nu catehizarea si înmulţirea rugăciunii şi a trăirii vieţii duhovniceşti sunt solutiile pentru a termina cu suferintele copiilor, a femeilor maltratate de barbatii lor, a divorturilor, a pedofiliei si homosexualitatii(care exista printre slujitori ai bisericii, si daca nici ei nu se roaga…).
2 cristian // Dec 17, 2005 at 9:19 pm
Se pare că Radu Delacruce va deveni precum Sf Ioan Botezătorul, păstrând desigur proporţiile, adică strigând de unul singur în deşert. Deşertul fiind România de azi + diaspora românească. Cum gândesc mulţi din diaspora ne- o dovedeşte concret Agatha, mai sus.
Prin 1990, în Danemarca rata divorţurilor era de 50%, adică una din 2 căsnicii se destrăma. Azi a rămas cam aceeaşi rată de divorţ; în schimb numărul căsătoriilor a scăzut.
Iar progresul ştiinţific şi tehnologic este luat tot mai des ca o motivaţie în favoarea păcatului. Este f comodă. Progresul duhovnicesc şi moral nu importă. Cel mai important este găsirea cât mai facilă a plăcerilor de tot felul şi satisfacerea stil fast- food a dorinţelor fizice sau psihice ale individului. Nu spun ale persoanei, căci nu mai este cazul. După cum scrie RD, omul nu mai este un teofor, ci devine un individ, un număr acolo, care poate fi lesne introdus în vreun program de calculator şi operat. Câteodată mă întreb, oare acest număr de ce strigă după libertate? Ce ar şti el să facă, având efectiv libertate?
Pt toate acestea familia tradiţională constituie chiar o piedică, iar Dumnezeu este cu totul de prisos.
Tot aici mai doresc să amintesc, că muuulţi dintre sfinţii Bisericii au fost căsătoriţi. Chiar preoţii au constatat, că se uită f uşor această stare de fapt, mulţimea credincioşilor sau necredincioşilor gândindu- se, că monahismul este calea cea mai obişnuită spre rai. În acest sens, chiar recomand cu căldură o carte scrisă de doi credincioşi americani- soţ soţie- David şi Mary Ford, intitulată “Căsătoria, cale spre sfinţenie” apărută la editura Sofia, Bucureşti 2001. Acolo mulţi veţi descoperi, poate cu uimire, că sfinţenia soţilor a construit state, precum Rusia şi Suedia, a dat mari sfinţi ai Bisericii, a condus imperii.
3 Hathor // Dec 18, 2005 at 2:19 am
“Deşertul fiind România de azi + diaspora românească. Cum gândesc mulţi din diaspora ne- o dovedeşte concret Agatha, mai sus.
Progresul duhovnicesc şi moral nu importă. Cel mai important este găsirea cât mai facilă a plăcerilor de tot felul şi satisfacerea stil fast- food a dorinţelor fizice sau psihice ale individului.”
Urmaresc de citva timp discutiile de pe acest forum si tot nu inteleg de ce aveti atatea de reprosat romanilor din tara si “diaspora”.
Ca tot crestinul sarbatoresc Paste si Craciun, pastrez valorile morale crestine si desi nu impartasesc ideile domniilor voastre ma consider un membru al crestinatatii, al civlizatiei crestine. dumneavoastra, cristian&comp. reprosati in permanentza ca romanii nu sint credinciosi (eu cred ca marea majoritate sint), ca nu sint patrunsi de nu stiu ce spiritualitate, de duhul sfant, etc. In opinia mea dvstra. ati vrea sa vedeti romanii ca musulmanii, facind toata ziua matanii, tzinand posturile(ramadanul), practicand abstinenta. Ii tot acuzati de desfrau, de perversiuni sexuale cu sotia, de distractii, de divort, pana si ca mananca fast- foode. Daca mananca mancare de fasole sau stevie e mai bun?
Domnilor, nu putem trai ca niste calugari si calugarite. In intimitatea patului conjugal doi soti pot face tot ce le produce placere. Relaxeaza. E bun pentru suflet si corp. Chiar si acolo, in patul omului sa va amestecati? Ce ar trebui sa faca barbatul? o gaura in cearsaf,ca musulmanii sau evreii aia cu palarie neagra si perciuni, si sa practice actul sexual doar ca sa mai faca un copil. Nu trebuie sa-l preocupe daca femeia este multumita, trebuie sa-si faca el datoria si placerea lui. Nu va suparati, cu tot respectul pentru credinta, exagerati, si asta nu este invatatura lui Hristos. Sint niste reguli impuse de niste parinti ai bisericii. batrani, de pe la anul 300 si pina pe la 8-900, timp in care au tot pritocit scripturile, au falsificat scrierile originale asa cum le-a convenit pentru a impune crestinismul.
De ce-i Romania desertul? De ce nu-i SUA desertul? Ca de la americani au venit si pornografia, si drogurile, si libertatile homosexualilor,si amestecul raselor. De ce tot timpul criticati roamnii? Nu sufera destul din cauza mizeriei in care traiesc de 15 ani? Asta le lipseste, cand fac foamea in mod fortuit sa mai posteasca si sa se roage si sa se abtina de la placerea saracului.
Fiinta umana este complexa. Nu permiteti oamenilor sa aiba sentimente, sa simta orgasme, sa simta pasiune si atractie pentru persoana iubita. Si daca intr-o zi nu mai simti iubire pentru sotie/sot, daca iti este ca un strain/a, trebuie sa stai tot restul vietii cu el/ea? Ce viata ar fi aia fara iubire si respect?
In sfarsit, tema este complexa si ar implica si psihologie, si alt tip de analiza.
Cu tot respectul pentru preoti, ca au desigur bune intentii, nu trebuie sa se amestece in viata oamenilor decat daca li se cere sfatul la spovedanie sau daca li se cere ajutor.
Nu trebuie sa fii preot sau cristian ca sa condamni relele societatii. Acestea au existat si vor exista cat va fi lumea si pamantul. O lume de sfinti care postesc si se roaga nu a existat nici pe vremea lui Hristos. asemenea persoane exista doar in manastiri si, si acolo se intampla multe lucruri nu prea sfinte.
4 ramos // Dec 19, 2005 at 4:27 am
Agatho!
Mi-au placut remarcile tale fine si documentate de pana acum, dar, odata cu acest ultim comentariu, cred ca te-ai smintit. In sens biblic, bineinteles - vezi, si eu sunt unul dintr-aceia care se raporteaza la biblie.Iar apoi, sminteala, indiferent de care, la oamenii inteligenti este mai daunatoare celor din jur decat la oamenii mediocrii.
Tu refuzi niste evidente de bun simt pe care Radu Delacruce le-a inserat in articolul sau. O jumatate de adevar este mai grava decat o minciuna. Iar tu spui despre lucruri doar jumatatea care iti convine.”Bate-l Doamne pe omul /Care n-a iubit destul/ Sh-a iubit pe jumatate/…/bate-l numai jumatate si-i mai spala din pacate”(Strigat).
Sunt copil crescut la sat, am ajuns, dupa scoala, orasan parat iar acum traiesc marea dezamagire intr-un loc despre care credeam ca este acoperisul lumii. Daca la mine in sat un barbat dadea o singura palma muierii lui vuia toata obstea. Si asta nici nu era asa de demult. Si ei, sotii, asa isi spuneau: omu’ meu si muierea mea. Dar nu pentru ca se considerau propritari unul asupra celuilalt ci pentru ca, uneori in subconstient , stiau ca au o menire pe acest pamant doar impreuna. Ca sa-mi sustin spusa te intreb doar atat: ai simtit tu cumva singuratatea apasatoare fara de cel care, cum zici, “se suporta(ra) toata viata chiar si atunci cand iubirea si respectul au disparut”? Vezi, citandu-te iar ma aprind: vorbesti de “iubire si respect”. Da-mi adresa ta de e-mail sa-ti trimit niste imagini de la o discoteca din Bucuresti, sa te ajut sa-ti faci o imagine mai clara despre ce inseamna acesti termeni in acceptiune moderna.
Si mai transpare ceva din scriitura ta inversunata. Feminismul. Sunt convins ca stii opinia lui Nae Ionescu despre acest subiect dar il citez pentru cititorii care n-au auzit-o: feminismul este expresia lipsei de feminitate.
5 cristian // Dec 19, 2005 at 9:25 am
Pt Hathor: Unde dau şi unde crapă!?! Unde am afirmat eu, că tb să trăim precum călugării şi călugăriţele??? Tocmai contrariul l- am afirmat! Că tb să trăim cu soţia/ soţul în curăţie şi în dragoste.
Unde am afirmat, că doresc ca românii să trăiască fără a avea orgasm şi “sa practice actul sexual doar ca sa mai faca un copil”??? Am afirmat doar că nu este bine să trăiască DOAR pt plăcere!
Iar despre “fasole sau stevie”- eu când am vorbit de stilul fast- food, m- am referit efectiv la stilul de viaţă şi deloc la mâncare.
“Nu trebuie sa fii preot sau cristian ca sa condamni relele societatii. Acestea au existat si vor exista cat va fi lumea si pamantul.” Într- adevăr aşa este. Şi sunt cu totul de acord. Doar că în vremea noastră, relele societăţii, cum le denumeşti tu, s- au generalizat. Şi aceasta este f rău, deoarece arată, că creştinii sunt tot mai puţini la număr, şi poate şi mai “călduţi”. Aceasta am voit s- o afirm prin “Deşert”.
“Si daca intr-o zi nu mai simti iubire pentru sotie/sot, daca iti este ca un strain/a, trebuie sa stai tot restul vietii cu el/ea? Ce viata ar fi aia fara iubire si respect?” Ehe, aici este punctul pe i. Dacă ţi- ai ales soţia şi te- ai cununat cu ea la Biserică, în numele Preasfintei Treimi, atunci cu Dumnezeu înainte şi până la capăt. Şi va avea Dumnezeu grijă, ca întotdeauna să fie dragoste şi respect în familie. Unde este Dumnezeu, este şi iubire, căci El este Iubirea.
Altfel, Naşterea Domnului cu binecuvântare îţi doresc ţie şi familiei tale!
6 toni // Dec 19, 2005 at 10:56 am
Autorul a uitat sa aminteasca si ultima moda a noilor imbogatiti : el bogat , trecut de 50 de ani , cu burta , divortat , a avut la activ mai multe amante , alaturi de ultima amanta cat mai tanara , uneori minora , cu un corp apetisant ,de oboicei vopsita blonda . Si oamenii astia ne apar la TV zilnic , unde ne sunt prezentati ca avand o situatie de invidiat . De fapt n-au nimic de invidiat , dimpotriva , sunt de plans ca s-au prostit la batranete .
Biserica ortodoxa nu permite cununia daca diferneta de varsta intre soti e mai mare de 10 ani . Asta arata multa intelpciune .
De fapt nu e vorba de diluarea valorilor crestine ci pur si simplu de paganizarea societatii , un proces care a inceput de mult si acum e in plina desfasurare .
Un calugar sporit spunea unui ucenic : “esti tot timpul suparata ca se intampla atatea grozavii intr-o tara crestina . Judeci gresit . Trebuie sa te gandesti ca ne aflam intr-o tara pagana si trebuie sa fii multumit ca n-au inceput inca prigoana impotriva crestinlor” .
7 Agatha // Dec 19, 2005 at 10:57 am
Si mai transpare ceva din scriitura ta inversunata. Feminismul
Te inteleg, Ramos! Si la tine transpare machismul. Nu ti se pare inversunat nimic din ceea ce spune Delacruce sau altii pe aceeasi linie.
Feminista nu sunt, feministe sunt lesbienele, militantele de stanga…Dar este normal, cei care judecati totul prin prisma Bibliei sa considerati feminista orice femeie care critica ce spuneti si care apara drepturile femeilor.
Repet, tot ce spune Delacruce si alti buni crestini, este, sa zicem, idilic, anacronic. Nu mai traim in 1907 sau in Evul Mediu. Nu putem trai ca musulmanii. Daca lumea occidentala ar fi fost condusa de lideri religiosi azi am fi fost ca arabii. Daca avem democratie si drepturi egale, nu datoram acest lucru Bibliei.
Sustin ca fara iubire si respect reciproc nu poate exista o familie si n-are nici o legatura cu ceea ce se intampla in discoteci si cu singuratatea. E o zicala, mai bine singur decat cu o proasta companie. Imi imaginez ca dsicotecile romanesti sunt ca cele din occident. Tineretul este la fel peste tot si se distreaza la fel. Este o perioada peste care vor trece. Este varsta. Nu inseamna ca multi dintre ei nu se vor casatori din iubire si nu vor trai in iubire si respect, si cand iubirea moare, cand nu mai exista respect, unica solutie este divortul. A…iubirea adevarata nu moare niciodata:-)
Si daca amintesc de maltratarea femeilor, nu inseamna ca sunt feminista sau ca am fost/sunt maltratata. Observ ce se intampla in jur, maltratarea femeii a existat totdeauna dar nu vorbea nimeni despre asta, dar astazi avem acces la informatie si femeile azi pot denunta maltratarea, asa cum pot denunta si copiii daca sunt maltratati de parintii lor. Exista mult machism (macism) in tarile balcanice, latine (nici nu mai vorbesc de cele arabe), acolo unde este puternica religia (mentalitatea) iudeo-crestina-musulmana, fiindca de la Eva citire s-a impamantenit ca femeia este pacatoasa, inferioara barbatului.
Domnilor, toate citatele astea din Biblie, “pacat”, “manturire”, etc. nu-si au locul in secolul XXI. Istoria isi urmeaza cursul ei. Si oamenii la fel. Au existat alte civilizatii inainte de Cristos, si vor mai exista.
A sustine ca lumea incepe si se termina cu Cristos este ridicol.
8 toni // Dec 19, 2005 at 11:10 am
In mesajul de mai sus nu vreau sa judec pe nimeni . Fiecare isi cauta fericirea cum se pricepe (sau cum nu se pricepe ) mai bine.
Vroiam doar sa atrag atentia la faptul ca societatea in frunte cu mass media ne impune false valori morale . Atentie la influentele la care suntem expusi .
9 Anastasia // Dec 19, 2005 at 12:30 pm
@Hathor
“Ca tot crestinul sarbatoresc Paste si Craciun, pastrez valorile morale crestine si desi nu impartasesc ideile domniilor voastre ma consider un membru al crestinatatii, al civlizatiei crestine… Ii tot acuzati de desfrau, de perversiuni sexuale cu sotia, de distractii, de divort, pana si ca mananca fast- foode.”
Cu tot respectul d-le , dar dvs aveti o imagine foarte ceţoasă a ceea ce însemană să fii creştin.
Scopul vieţii creştine este mântuirea sufletului, iar a fi creştin înseamnă să-ţi asumi crucea, acea Cruce pe care Hristos a purta-o pentru noi şi ori ţi-o asumi până la capăt ori nu, dar în acest caz eşti orice numai creştin nu. Nu poţi fi creştin când vrei,când ai chef, când îţi merge bine iar când nu-ţi mai convine o arunci cât colo pentru că asta este făţărnicie. Dacă tragi un chiolhan de Paşti şi altul de Crăciun nu însemnă că păstrezi valorile creştine,fiţi serios.
“In intimitatea patului conjugal doi soti pot face tot ce le produce placere. Relaxeaza. E bun pentru suflet si corp.”
Nemaipomenit! Ia să vă spun eu un caz la care să meditaţi. În anii ‘90 s-au prezentat la Părintele Ilarion Argatu, marele exorcist de la Mănăstirea Cernica, doi soţi din Bucureşti, dărâmaţi de durere pentru că unicul lor copil, un băiat de 19 ani student în primul an de facultate , s-a îmbolnăvit brusc de plămâni şi cu toate investigaţiile făcute , medicii nu reuşeau să-i stabilescă un diagnostic.Băiatul se topea pe zi ce trece, murea. Singura nădejde rămăsese la Dumnezeu aşa cum se întâmplă, de regulă, atunci când omul dă de dracu’.
Părintele Ilarion le-a spus că acestă nenorocire s-a abătut asupra lor ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru că ei practicaseră şi mai practicau încă perversiunile sexuale. Au recunoscut că, într-adevăr, aşa era dar să-i ajute şi-şi vor îndrepta viaţa. Copilul a fost operat iar echipa de chirurgi s-a îngrozit de ceea ce au descoperit: în plămânul drept era un chist care conţinea un embrion fecundat, al fratelui său geamăn. Analele spitalului Fundeni erau îmbogăţite cu un caz ieşit din comun.
Deci, cum să nu-i dai dreptate dumnezeiescului David că “Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.”(Psalmul 48)?
Sau că: părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii.
“Cu tot respectul pentru preoti, ca au desigur bune intentii, nu trebuie sa se amestece in viata oamenilor decat daca li se cere sfatul la spovedanie sau daca li se cere ajutor.”
Stati liniştit d-le , nu se amestecă nimeni în viaţa dvs sau a altcuiva, nu se bagă Papa sau Patriarhul sub cearşaful dvs. Discuţia este una principială şi apoi ce aşteptaţi de la Biserică, să vă dea liber la toate spurcăciunile care vă trec prin cap? Biserica îşi face treaba ei, aceea pentru care a fost întemeiată de Hristos pe pământ iar oamenii pe a lor,dacă vor să asculte de Biserică bine, dacă nu - nu, au libertate desăvârşită.Este caraghios faptul că cei care încep să dea indicaţii “preţioase” Bisericii sunt tocmai aceia care intră în ea de două ori:la botez şi când merg cu picioarele înainte.Ce aţi vrea, să iasă Papa la amvon într-o zi şi să vă spună: fraţi creştini, de azi încolo puteţi să vă regulaţi cât vreţi ,cum vreţi şi cu cine vreţi, nu mai este păcat! Până azi a fost dar Dumnezeu S-a răzgândit şi v-a dat liber?!!!
Roadele acestei libertăţi se văd în societatea occindentală unde familia nu mai are nici o rânduială iar tinerii de acolo sunt complet năuci, singurul mod în care îşi petrec timpul liber sunt alcoolul, drogurile şi orgiile.Poporul român are un fond genetic sănătos tocmai datorită aceste cuminţenii bazate pe morala creştină.
“Si daca intr-o zi nu mai simti iubire pentru sotie/sot, daca iti este ca un strain/a, trebuie sa stai tot restul vietii cu el/ea? Ce viata ar fi aia fara iubire si respect?”
Păi una din cauzele pentru care nu mai simţi iubire şi respect este tocmai destrăbălarea practicată în familie şi iarăţi am ajuns de unde am plecat.
“O lume de sfinti care postesc si se roaga nu a existat nici pe vremea lui Hristos. asemenea persoane exista doar in manastiri si, si acolo se intampla multe lucruri nu prea sfinte. ”
Eroare! Există multe familii care îşi trăiesc viaţa după învăţătura Mantuitorului Hristos numai ca dvs, şi mulţi alţii, nu aveţi ochi să le vedeţi .
10 simona // Dec 19, 2005 at 12:45 pm
Si eu sint femeie si am participat si eu cu fervoare la toate curentele feministe: am fost impotriva oficializarii casatoriei, ca sa nu mai spun de cununatul la Biserica, impotriva statului la cratita, a slujirii barbatului, iar crestinii nu erau pentru mine decat niste inapoiati, etc. Dumnezeu m-a luminat pana la urma si am inteles greselile ingrozitoare pe care le faceam, le propovaduiam: acelea de a indeparta femeia de insasi esenta ei de mama si de sotie. Acum nu mai exista decat durerea imensa a constientizarii timpului PIERDUT departe de Dumnezeu, de calea naturala pe care ar fi trebuie sa o urmez.
O inteleg pe Agatha, pe toti cei care se ridica impotriva crestinilor, mai ales a ortodoxiei. Si eu eram asa: un suflet mult indepartat de Dumnezeu, care se bazeaza numai pe acele valori morale care ii asigura o constiinta “linistita”. Dar nu e destul. Iubirea si rugaciunea sint esentiale pentru apropierea de Dumnezeu, pentru “mersul” prin viata.
Fie ca Nasterea Domnului sa ne lumineze si sa ne aduca fiecaruia intelegerea de care avem nevoie pentru a-L cauta pe Dumnezeu!
11 Bogdan // Dec 19, 2005 at 1:17 pm
Agatha, acest articol vorbeste despre familia crestina. Daca nu esti crestina, parerea mea e ca, in acest context, trebuie sa te abtii de la judecati de valoare, pentru ca nu obtii nimic.
Pentru crestini lumea incepe si se termina (la propriu) cu Hristos, iar pacatul si mantuirea sunt notiuni palpabile, indiferent cat de penibil ti se pare.
12 houranos14 // Dec 19, 2005 at 3:00 pm
Sunt pe aicea unii care îşi închipuie că odată ce creştinismul predică toleranţa, Biserica trebuie să devină un bastion al p(r)ost-modernismului…
13 Agatha // Dec 19, 2005 at 3:35 pm
Simona: acelea de a indeparta femeia de insasi esenta ei de mama si de sotie.
O inteleg pe Agatha, pe toti cei care se ridica impotriva crestinilor, mai ales a ortodoxiei. Iubirea si rugaciunea sint esentiale pentru apropierea de Dumnezeu, pentru “mersul” prin viata.
O femeie poate fi mama si sotie, si milioane de femei care muncesc sunt, fara sa stea in casa sa coasa si sa gateasca. Nu mai traim in Evul Mediu si nu suntem femei musulmane. Din fericire exista emanciparea femeii, si deasemeni exista femei crestine care sunt emancipate, care lupta pentru drepturile femeii, care lupta ca femeia sa nu mai traiasca in umbra barbatului, ca femeia sa arate ce stie si de foarte multe ori exista femei mult mai inteligente si mai capabile ca multi barbati, si ca exista multi barbati care n-ar fi capabili sa-si creasca singuri copiii asa cum au facut si fac multe femei, fie intelectuale sau femei simple de la tara. Daca asta e feminism, foarte bine.
“se ridica impotriva crestinilor!!!!! Iata mania persecutiei, iata lipsa de intelegere si de dialog manifestata si de altii pe-aici. Cine nu se roaga, cine iese din rand, este dusman. In primul rand toti europenii apartinem crestinatatii, toti am fost botezati intr-o biserica si toti suntem crestini, va place sau nu, si unii ne-am pus intrebari in legatura cu cele sfinte si am cautat raspunsuri in alte carti decat Biblia. Dumnezeu si Hristos nu fac diferente, diferente faceti numai dumneavoastra, piosii si fanaticii, care vorbiti in numele lui Cristos si care va considerati ceva special, pe deasupra celorlalti, superiori, fiindca veti obtine mantuirea si veti ajunge in imparatia cerurilor. Aceste lucruri ma fac sa nu-mi placa cei ca dumneavoastra, nu crestinii sau crestinismul, in general. Ca unii pot crede, foarte bine. Sa fie fericiti dar sa nu-i judece si sa nu-i condamne pe cei care nu pot crede, sa nu-i considere vanduti lui Satan ( care pentru mine nu exista). Un om care nu crede ca dumneavoastra nu este cu nimic inferior. Credinta este pur si simplu o credinta, este ca si cum ai crede un basm frumos, ai un idol la care te inchini si esti multumit. De aceea exista si multe credinte si fiecare are alti idoli, profeti. In primul rand trebuie sa fim OAMENI. Si oameni buni sau rai pot fi si crestini, si atei, si musulmani, si evrei.
Pentru dumneata pot fi esentiala rugaciunea, pentru altul meditatia sau sa impartaseasca ceea ce il doare cu un prieten sau cu psihologul. Iubirea este esentiala si iubire pot simti si cei care nu sunt religiosi. Ori numai un credincios poate iubi?
14 altermedia_ro // Dec 19, 2005 at 5:02 pm
Aceasta discutie nu duce nicaieri. Unele persoane au monopolizat-o, desi recunosc ca n-au nici o legatura cu ceea ce exprima titlul articolului, si tin cu tot dinadinsul sa isi impuna punctele de vedere.
De aici inainte articolele crestine vor fi rezervate crestinilor care vor sa schimbe opinii constructive intr-o limba cat de cat comuna. Fara suparare, nu vom permite ca spatiul public Altermedia sa ajunga un loc de scandal si batut apa in piua asa cum sunt alte forumuri.
15 cristian // Dec 19, 2005 at 10:08 pm
pt simona: dragă simona, toată stima şi consideraţia pt comentaruil tău la acest articol, comentariu pe care- l găsesc de departe cel mai bun şi plin de semnificaţie.
16 ramos // Dec 20, 2005 at 3:53 am
Agatha, se pare ca la tine se refera altermedia cand scrie despre monopolizarea discutiei. Esti, de departe, cea mai virulenta in critici (nu-i pun la socoteala pe toti imbecilii care-si exhiba ideile si pe acest forum).Daca zici ca nu esti feminista, si eu ar trebui sa te cred, atunci chiar ca nu te inteleg. Lasa-i pe crestini sa traiasca asa um vor. Si pe musulmani, la fel. Lasa femeile musulmane sa-si poarte naframa (nu tin minte cum ii zice) si sa fie slugile barbatilor lor daca ele asa vor. Un pseudo conflict intre crestini si musulmani este artificial intretinut. De un singur lucru eu sunt convins si ti-l spun si tie: adevarul este unul singur. Eu, si ca mine multi, l-am descoperit prin religia crestin-ortodoxa. Lasa-ne asa. Dupa cum evolueaza (?!) lumea, nu vom mai fi multi, nici mult timp. Asa ca eu consider zbaterea ta zadarnica. Apropos, stii ce m-a apropiat pe mine de ortodoxie? Tocmai aceasta zadarnicie. Crestinii ii spun desertaciune.
17 Agatha // Dec 20, 2005 at 12:50 pm
Ramos, este ultima data cand va raspund, fiindca “am monopolizat” discutia, si nu asta a fost intentia mea.
Din nou s-a demonstrat; nu poate exista dialog cu crestinii ortodocsi si catolici. Intr-un Forum/chat oamenii intra si-si spun parerile.
Cei care nu suporta nici un fel de opinie contrara, cei care se zbat sa convinga ca exista un unic adevar sunteti dumneavoastra, credinciosii si am constatat cu aceasta ocazie ca ortodocsii sunt si mai intransingenti si convinsi ca sunt peste toate confesiunile crestine. Eu, si ceilalti, care nu impartasim dogmele dumneavoastra religioase, nu dorim sa impunem nimic, doar ne-am spus parerea pe o tema data sau am replicat unor domni/doamne care au atacat persoana nu ideea. Am repetat de multe ori, dar nu ati observat, ca eu sunt de principiul ca fiecare este liber sa creada in ce/cine vrea, sa faca ce doreste, daca este major si nu-i lezeaza pe ceilalti. Eu nu am dat sfaturi si nici nu am obligat sau incercat sa conving pe nimeni ca ceea ce spun eu este adevar universal. Adevarata credinta nu ti-o poate zdruncina/fura nimeni si nici nu poate ofensa. Ca aceea ce spun eu va deranjeaza, este considerat blasfemie, este problema dumneavoastra. Daca Altermedia punea de la inceput pe usa; acesta este un site numai pentru credinciosi si nu se accepta opiniile celor care nu-l adora pe Hristos , nu intram, nu opinam pe marginea articolelor puse in discutie.
Toata desertaciunea lumii, toate nedreptatile suferite de mine, de ai mei, de priteni, oameni in general, tot ceea ce vad in jurul meu, tot ceea ce aud, inclusiv homosexualitatea si pedofilia unor slujitori ai Bisericii, inclusiv preacuratul si preafericitul Teoctist sau popii securisti ai lui Ceausescu, etc., pe mine m-au facut sa gandesc si sa caut raspuns la intrebari. Pot sa spun ca toata cautarea, si toate nedreptatile, injustitiile lumii m-au facut sa nu mai cred in imparatia cerurilor, in ajutorul si pedeapsa divina, asa cum m-au invatat de copil. Toata experienta mea de viata m-a invatat ca adevarul nu sta in povestile biblice care preamaresc si umfla istoria poporului iudeu.
Viata, cu realitatile ei, a fost un profesor foarte bun. Eu nu m-am refugiat in credinta si rugaciuni in momentele grele, eu am luptat si am cautat solutii.
Asta nu inseamna ca-i dispretuiesc pe cei care cred, fiindca nu-i pot dispretui pe bunicii si parintii mei. Ii pot intelege pe cei ce cred, de ce cred, de ce au nevoie ca cineva acolo sus, sa-i iubeasca.
18 Hathor // Dec 20, 2005 at 8:37 pm
Doamna Anastasia, spuneti ca În anii ‘90 s-au prezentat la Părintele Ilarion Argatu, marele exorcist de la Mănăstirea Cernica, doi soţi din Bucureşti, dărâmaţi de durere pentru că unicul lor copil, un băiat de 19 ani student în primul an de facultate , s-a îmbolnăvit brusc de plămâni şi cu toate investigaţiile făcute , medicii nu reuşeau să-i stabilescă un diagnostic.
In 1990, totusi, medicina romaneasca ramasa de la socialism, era destul de buna. La orice radiografie ar fi putut sa vada doctorii embrionul [chistul] in plamanul baiatului. De fapt tot medicii l-au operat dupa ce parintii au declarat preotului exorcist ca practicau perversiuni sexuale si presupun ca i-au facut mai multe radiografii inainte de a-l opera. De ce nu au putut sa-l opereze inainte ci numai dupa ce parintii au recunoscut faptele rusinoase? Inteleg ca preotul nu l-a exorcizat pe baiat, nu i-a scos embrionul prin exorcism. Care a fost contributia preotului in vindecarea baiatului? Numai faptul ca i-a facut pe parinti sa recunoasca practicarea perversiunilor sexuale?
19 Harkonnen // Dec 21, 2005 at 7:55 am
@Agatha & Hathor:
Stimate doamne, daca nu as fi un porc misogin si sexist v-as da 100% dreptate…
La multi ani!
20 vasile // Dec 21, 2005 at 12:49 pm
@Anastasia
“un băiat de 19 ani student în primul an de facultate , s-a îmbolnăvit brusc de plămâni şi cu toate investigaţiile făcute , medicii nu reuşeau să-i stabilescă un diagnostic.Băiatul se topea pe zi ce trece, murea. Singura nădejde rămăsese la Dumnezeu aşa cum se întâmplă, de regulă, atunci când omul dă de dracu’.
Părintele Ilarion le-a spus că acestă nenorocire s-a abătut asupra lor ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru că ei practicaseră şi mai practicau încă perversiunile sexuale. Au recunoscut că, într-adevăr, aşa era dar să-i ajute şi-şi vor îndrepta viaţa. Copilul a fost operat iar echipa de chirurgi s-a îngrozit de ceea ce au descoperit: în plămânul drept era un chist care conţinea un embrion fecundat, al fratelui său geamăn. Analele spitalului Fundeni erau îmbogăţite cu un caz ieşit din comun.
”
Descrierea este a unui TERATOM shi nu are nimic comun cu viatza personala a parintzilor copilului. Nu shtiu cat s-au ingrizit chirurgii din sp.Fundeni, dar cred ca in cariera lor au vazut nenumarate asemenea formatziuni, numai daca ar opera prima oara fara sa treaca prin facultatea de medicina, unde la anatomie patologica, sunt aratate tot felul de monstruozitatzi, s-ar ingrozi, iar sentimentul respectiv i-ar descalifica profesional…
Ar mai ramane de discutat shi notziunea de “embrion fecundat” pe care nu o intzeleg….
pare un nonsens care tzine de rezonerie sau chiar de delir…..
De unde avetzi informatzia?? Este o sursa verificata shi de incredere?
21 miller // Dec 21, 2005 at 4:47 pm
” În anii ‘90 s-au prezentat la Părintele Ilarion Argatu, marele exorcist de la Mănăstirea Cernica, doi soţi din Bucureşti, dărâmaţi de durere pentru că unicul lor copil, un băiat de 19 ani student în primul an de facultate , s-a îmbolnăvit brusc de plămâni şi cu toate investigaţiile făcute , medicii nu reuşeau să-i stabilescă un diagnostic.Băiatul se topea pe zi ce trece, murea. Singura nădejde rămăsese la Dumnezeu aşa cum se întâmplă, de regulă, atunci când omul dă de dracu’.
Părintele Ilarion le-a spus că acestă nenorocire s-a abătut asupra lor ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru că ei practicaseră şi mai practicau încă perversiunile sexuale. Au recunoscut că, într-adevăr, aşa era dar să-i ajute şi-şi vor îndrepta viaţa. Copilul a fost operat iar echipa de chirurgi s-a îngrozit de ceea ce au descoperit: în plămânul drept era un chist care conţinea un embrion fecundat, al fratelui său geamăn. Analele spitalului Fundeni erau îmbogăţite cu un caz ieşit din comun.”
Deci dracu’ facuse chestia aia in plamanul copilului? La ce te referi cand ai spus ca “au dat de dracu’”?
Din moment ce accepti aceasta istorioara ca semn al justitiei divine inseamna ca orice om nenorocit este o potentiala dovada a greselilor parintilor. Spre exemplu o batrinica cersetoare poate fi foarte bine o dovada a faptului ca a facut avorturi in tinerete. Un aurolac traieste in canale pentru ca parintii sai dracuiau in fiecare zi si nu pentru ca a fugit de acasa. De fapt orice lucru “negativ” poate fi de fapt o concretizare a pedepsei lui Dzeu. Chiar si homosexualitatea copilului poate fi pedeapsa ce se abate asupra parintilor, nu? Atunci de ce este infierata homosexualitatea? Lupta crestinii impotriva justitiei divine? Cum mai poate fi numita homosexualitatea pacat cand ea este tocmai interventia lui Dzeu in lume?
Aceleasi intrebari pot fi puse si relativ la alte probleme. Daca un chist in plaman nu este o boala, un eveniment intamplator ci este interventia lui Dzeu, o pedeapsa pentru faptele parintilor nu sunt doctorii cei care prin operatie inlatura efectele pedepsei? N-ar fi trebuit oare ca parintii sa-si ceara iertare si sa-l lase pe Dzeu sa scoata chistul?
Mai mult, de ce nu se considera si apendicita o pedeapsa pentru greselile parintilor? De ce nu sunt colicii o pedeapsa pentru o partida de amor a parintilor in luna a 2-a?
Ce se intampla apoi cu justitia din ceruri. Daca parintii au fost pedepsiti pe pamant mai pot fi ei pedepsiti in cer? Daca da, care-i temeiul?
Daca nu, sunt comparabile cele 2 tipuri de pedepse? Avem 2 tipuri de pacatosi care sunt pedepsiti in 2 feluri: unii sunt pedepsiti pe pamant si pedeapsa dureaza maxim 120 de ani iar altii sunt pedepsitii cu o eternitate in cele mai groaznice chinuri.
Din pacate pentru mine nu am decat intrebari. Insa sper ca unii dintre voi au raspunsuri.
22 Anastasia // Dec 21, 2005 at 6:32 pm
Pentru Vasile
Cazul a fost relatat de chiar parintele Ilarion Argatu. Eu nu sunt doctor sa stiu cat de des se intampla asemenea fenomene dar medicii au fost socati nu de chist ci de faptul ca el continea embrionul celui care trebuia sa fie fratele geaman al baiatului (ei, domnule iarta-mi plonasmul care mi-a scapat ). Asta este raritatea.Trebuie sa stiti ca in Romania se intampla frecvent sa nu ti se poata stabili un diagnostic corect, interesati-va. O alta problema este aceea ca medicii au reusit sa stabileasca faptul ca boala se tragea de la plamani de-abia dupa ce pr Ilarion s-a rugat pentru copil dar asta e de-acum problema de credinta.La fel, nu stiu cat de mare era chistul si de ce nu a putut fi vazut de la inceput, voi cauta materialul de unde m-am informat si am sa revin cu lamuriri.Ideea e ca pe mine m-a impresionat in mod deosebit cazul acesta.De ce permite Dumnezeu asemenea lucruri? Din dragoste pentru fiinta umana care merge spre pieire.Daca peste acesti oameni nu ar fi dat acesta nenorocire, probabil ca ei nu s-ar fi trezit niciodata si nu ar fi iesit din mocirla in care traiau . Dumnezeu trimite boli si tot El le vindeca prin mana medicului dar numai dupa ce omul se vindeca si sufleteste. Este o pedagogie divina care poate face obiectul unui tratat de teologie. As putea sa-l exemplific pe Sfantul Nectarie din Eghina, un sfant contemporan, grec (a murit in 1920), in Grecia este un adevarat cult pentru el, este si o revista in care sunt consemnate vindecarile de cancer si alte boli incurabile . Un caz mi-a atras atentia in mod deosebit, un tanar grec paralizat in urma unei explozii pe front , a suferit mai mult de 30 de ani traind in prejma Sf Nectarie dar s-a vindecat de-abia la batranete pentru ca de-abia atunci a crezut in Dumnezeu; era ateu iar Sf Nectarie a asteptat ca omul sa se vindece mai intai spiritual, sufletul este infinit mai important decat trupul.
23 Anastasia // Dec 21, 2005 at 6:35 pm
Am uitat să vă urez Sărbători fericite şi Dumnezeu să vă lumineze!
24 Hathor // Dec 21, 2005 at 7:55 pm
Harkonnen, au si misoginii farmecul lor. Si apoi multe femei sint destul de insuportabile si rele:)
La multi ani!
25 patience // Dec 21, 2005 at 11:05 pm
Mi-a placut articolul dar nu mi-a placut acel avertisment dat unor participanti la dialog pe motiv ca bat apa in piua. Nu mi s-a parut ca bat apa in piua ci chiar au facut comentarii potrivite mediului din care vin. Daca vrem sa imbunatatim familia crestina atunci nu trebuie sa ii uitam nici pe cei care gandesc asa pentru ca si ei sunt tot oameni si poate chiar crestini dupa nume. Cu acestia ce facem? Spunea odata cineva ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor ci cei bolnavi.
Sa fim noi, “crestinii adevarati” in masura sa la dam raspunsuri competente, exemple pe noi insine, ca apoi nu va fi greu sa se convinga singuri.
Sa auzim de bine!
26 patience // Dec 21, 2005 at 11:10 pm
Ma intreb ce o insemna “comentariul este trimis la moderare” Imi pare ca a aparut automat atunci cand am trimis cuvintele de mai sus. Eu nu prea ma pricep la forumuri, chaturi si la cutumele acestora asa ca poate ma lamureste cineva…
27 altermedia_ro // Dec 21, 2005 at 11:27 pm
patience:
“comentariul este trimis la moderare” chiar asta inseamna. Ca intra intr-o coada de moderare si asteapta pana cand este aprobat de unul din noi. Pana atunci il poti vedea doar tu.
In legatura cu observatia de mai sus: am luat hotararea moderarii integrale a comentariilor avand in vedere experienta trista a altor locuri publice (forumuri, chaturi etc.) care au ajuns cocine de porci prin participarea “groparilor” care n-au altceva mai bun de facut decat sa strice, la adapostul anonimatului, ce construiesc altii.
“Groparul de forum” e usor de recunoscut: vorbeste tampenii, ataca oamenii, daca ii atragi atentia spune ca esti nazist iar daca ii stergi mesajele zbiara ca ai instaurat cenzura si ca respectiva comunitate “este un cuib de securisti”. Dupa aia face spume la gura si ultima faza e ca pleaca, amenintand in stanga si-n dreapta.
Am avut deja vreo 2 cazuri pana acum.
Decizia de moderare s-a dovedit buna. Altermedia trebuie sa ramana un centru de opinie serios, nu latrina unora. Ma rog, chiar nu e vorba strict de acest articol, dar am avut surprize neplacute la altele…
28 vasile // Dec 22, 2005 at 9:41 am
@Anastasia :
Mii de multzumiri shi va rog sa primitzi urarile mele de bine, de fericire shi de implinire a tutror dorintzelo in 2006 in proportzie de 300% :-)
“Trebuie sa stiti ca in Romania se intampla frecvent sa nu ti se poata stabili un diagnostic corect, interesati-va. O alta problema este aceea ca medicii au reusit sa stabileasca faptul ca boala se tragea de la plamani de-abia dupa ce pr Ilarion s-a rugat pentru copil …”
Aici atzi facut 2 afirmatzii care sunt de competentza Colegiului Medicilor din Romania, pentru ca: 1-stabilirea unui diagnostic corect tzine de pregatirea medicului, iar eshecurile de diagnostic se contabilizeaza in dauna lui, a medicului shi
2-exista un protocol de examinare in care radioscopia cardio-pulmonara se face ca examen de screening in primele examinari. Este adevarat pe de alta parte ca dimensiunile chistului nu se pot vedea intotdeauna la o scopie standard, dar sunt shi alkte examene complementare care potorienta diagnosticul din vreme. Nu vreau sa comentez atitudinea FAMILIEI tanarului, pentru ca nu o cunosc, dar banuiesc ca dak ar fi mers din vreme la medic shi nu la preot, sau dak preotul ar fi sugerat un examen medical, lucrurile ar fi stat altfel.
Las comentariile despre sursa de informare care nu mi se pare demna de credit…….
Shi iar toate urarile de bine ;-)
29 houranos14 // Dec 23, 2005 at 1:43 pm
«Agatha» zice:
«Din nou s-a demonstrat; nu poate exista dialog cu crestinii ortodocsi si catolici. Intr-un Forum/chat oamenii intra si-si spun parerile.
Cei care nu suporta nici un fel de opinie contrara, cei care se zbat sa convinga ca exista un unic adevar sunteti dumneavoastra, credinciosii si am constatat cu aceasta ocazie ca ortodocsii sunt si mai intransingenti si convinsi ca sunt peste toate confesiunile crestine. Eu, si ceilalti, care nu impartasim dogmele dumneavoastra religioase, nu dorim sa impunem nimic, doar ne-am spus parerea pe o tema data sau am replicat unor domni/doamne care au atacat persoana nu ideea.»
Din păcate se poate constata că nici aceia care nu împărtăşesc credinţa religioasă nu sunt mai prejos în a ataca, a lua peste picior şi a convinge pe credincioşi că se înşeală.
De fapt, problema se formulează aici în faptul că, întotdeauna contrariile se presupun, se implică şi, atunci, în fond, se şi aseamănă până la identificare. Dar se identifică pe dos: toate proprietăţile unui contrariu se regăsesc ca negate în celălalt. De aceea, soluţia pare să stea undeva în transcenderea (depăşirea) atât a poziţiei unora, cât şi a contrariului acestei poziţii. Numai că aici nu există o transcendere care să depăşească atât spaţiul ateu, CÂT ŞI spaţiul religios. Pentru simplul motiv că o transcendere a celor două spaţii presupune, din nou, o atitudine spirituală, religioasă, tocmai pentru că a transcende este specific spiritualului, religiosului. De aici, unul dintre cele două contrarii iese ca fiind privilegiat (religiosul) în accesarea acestei transcenderi a contrariilor. Tocmai de aceea, credincioşii vor înţelege că ei au o responsabilitate mai mare.
Atunci problema este aceea că tocmai credincioşii trebuie să înveţe să nu se mai raporteze negativ la contrariul lor ─ ateismul. Aceasta nu are sensul de acceptare a ateismului ca pe un adevăr în sine, după cum nu are nici sensul de ignorare a lui şi de indiferenţă faţă de el. Ci trebuie să aibă sensul (faptul că spun că “trebuie” înseamnă, deja, că presupun că lucrurile nu se întâmplă astfel) unei depăşiri de şi pe dinăuntru. Prin aceasta, reiese că un credincios trebuie să înţeleagă un ateu, să îi “experimenteze” poziţia. Această “experimentare” nu poate să însemne, însă, lepădarea de Dumnezeu. Ci această “experimentare” trebuie să însemne că credinciosul trebuie să se lepede de sine ─ deci, în ciuda faptului că el are poziţia privilegiată a Adevărului transcenderii, el trebuie să se considere neştiutor faţă de sine şi faţă de Acest Adevăr. Aceasta este smerenia anulării sinelui.
Ceea ce am scris aici este riguros verificabil în tradiţia creştină a tuturor trăitorilor tradiţiei isihaste. De aceea, dacă cineva va dori să comenteze aceste rânduri, fac rugămintea să se abţină de la două lucruri: primul, acela de a raporta aceste rânduri la persoana mea (am recunoscut şi mai recunosc că nu sunt smerit şi, astfel, nu pot fi considerat un bun practicant a acestei tradiţii); al doilea, acela de a nu discuta serios problema. Îi rog pe cei incapabili de seriozitate spirituală să se abţină de la comentarii sarcastice, inutile şi ignare. Şi să citească, dacă au chef, acest comentariu în tăcere. Pentru că mă adresez, în fond, tuturor.
Mulţumesc.