Arhimandrit Roman Braga

ANUL ACESTA, in luna Mai, a aparut, in englezeste, o noua revizuire a Sfintei Scripturi, care deja fusese revizuita in 1952 si 1971. Motivul nu este o reinnoire a limbajului, care nici nu avusese timp sa se invecheasca, nici descoperirea unor manuscrise noi, ci pur si simplu inlaturarea orientarii masculine din limbajul Sfintei Scripturi, prin metoda parafrazarii, a intrebuintarii pluralului acolo unde pronumele personal este de genul masculin, sau prin schimbarea lui intr-un pronume colectiv, in asa fel ca sa poata include si pe femei: “… in reference to men and women, masculine-oriented language should be eliminated…” “Only very occasionally has the pronoun «he» or «him» be retained…” (To the reader, pg.XIV.). Asadar, un limbaj «non-sexist». Veti citi in loc de “sa facem pe om”, … “Sa facem omenirea” (Facerea 1:26), iar in loc de “Fericit barbatul” … “Fericiti sunt cei care…” (Psalmi 1:1).

Pana aici, nimic nou. Suntem obisnuiti cu tendinta americanilor de a schimba mesajul divin. Nu mai este Duhul Sfant autorul Scripturii, ci fiecare isi scrie biblia lui, ajustata la curentele politice si sociale la ordinea zilei. Este surprinzator insa ca, pentru prima oara un teolog ortodox este cooptat in comisia de revizuire si semneaza asemenea enormitate. Daca cineva ar revizui opera lui Mark Twain, parafrazand cuvintele si schimband textele,
ar fi socotit necinstit si ar starni o furtuna de proteste. Dar cu Cuvantul lui Dumnezeu fiecare face ce vrea, fara frica de avertismentul Apocalipsei: “Daca va adauga cineva la acestea, Dumnezeu va trimete asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta…, iar de va scoate din cuvintele cartii acesteia, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii…” (Apocalipsa 22:18,19).

Publicarea acestei Biblii este opera Consiliului National al Bisericilor Americane, al carui presedinte anul acesta este un preot ortodox. Vedeti dar cat de usor poate un teolog ortodox amestecat in ecumenism, subscrie la
adevaruri si metode protestante! Ratiunea acestor jonglerii scripturistice este tendinta de a fundamenta teologic o doctrina sociala gresita: egalitatea dintre femeie si barbat. S-a ajuns la aceasta stare de fapt, din pricina ideii de lupta intre sexe, care in trecut nu a existat. Noi am fost pana acum obisnuiti cu vechea notiune de iubire si de respect reciproc dintre soti, din care s-a nascut familia ca o sursa de valori spirituale. De la Revolutia Franceza incoace a inceput sa se introduca in familie idea de «egalitate», idee care nu este decat o abstractiune filozofica. Oricat de justificate ar fi din punct de vedere logic, conceptele filosofice nu pot fi aplicate in istorie fara ca ele sa nu dea nastere la conflicte sociale.

De ce? Pentru ca societatea este un organism viu, nu o abstractiune. Barbatul si femeia nu pot fi egali. Ei sunt prin natura lor doua entitati ireductibile si neschimbatoare, cu o linie de evolutie inchisa in propria lor personalitate; ori idea de egalitate distruge diferentele specifice. Istoria a marcat toate esecurile filosofilor cand s-au amestecat in politica, de la comunismul lui Platon, la ideile enciclopedistilor si pana la ideologia lui Karl Marx.

Egalitatea cu barbatul face ca astazi femeia americana sa deteste feminitatea. Ea cere sa imbrace uniforma militara sau sa intre in politie si sa schimbe focuri de arma cu banditii pe la colturile strazilor. Fetele americane se tarasc pe burta prin noroi la Academia Militara din West Point, taind sarma ghimpata dimpreuna cu soldatii si improscand obuze de artilerie. Femeia «bionica», in uniforma «unisex», femeia politai, femeia agresiva, acestea sunt prototipurile femeii «eliberate». Ori Dumnezeu a creat femeia sa fie un balsam si o compensatie impotriva lucrarii raului in lume. Cine va avea de suferit dupa urma acestei masculinizari? Va fi intai familia si Biserica; dupa aceea intreaga omenire.

O familie intemeiata pe dragoste si nu pe efemere placeri sexuale nu are nevoie de asa zisa doctrina a «eliberarii». insa acolo unde se da prioritate gratificatiilor sexuale este nevoie de acest substitut. De altfel, in contextul actual, familia nici nu mai exista ca o unitate organica, naturala, dumnezeiasca, ci se defineste abstract, juridic, contractual. Prin casatoria civila, sotii, ca niste inamici, se pun la adapost prin legi protective; nici nu se vorbeste de dragoste. Experienta insa arata ca fericirea sotilor nu sta in independenta si neatarnarea unuia fata de
celalalt, ci in interdependenta lor, adica in acel ambient care le da convingerea ca unul fara altul nu pot trai.

Sunt femei astazi carora le repugna ideea de a fi exclusiv mame si sotii. Desigur ca o familie intemeiata pe asemenea principiu nu va dura. Proportia divorturilor in Statele Unite este de unul la trei. Copilul este un inamic
ce se interpune in calea ambitiilor mamei. De aceea este aruncat de mic in «kindergarden» sau in bratele unei «babysitter», pentru a da timp mamei sa se ocupe de fanteziile ei literare sau artistice, de placerile sexuale, sau pur si simplu sa se ocupe de profesiunea ei, pe care o socoteste mult mai importanta decat toti copiii de pe lume.

Miscarea de eliberare a femeii isi are apologetii ei in cateva condeie de ziaristi, filosofi sau teologi de stanga, dispusi oricand la un «agiornamento». Privita teologic insa, problema este fundamental gresita. Dumnezeu a creat sexele cu scopul precis de a nu fi egale, decat cand se unesc in dragoste, formand o unitate. Ceea ce a adus Hristos pe pamant a fost RESPECTUL RECIPROC SI IUBIREA DE OAMENI. Egalitatea nu este un cuvant biblic, ci o notiune nascuta din jocul filosofilor si al dialecticienilor, al avocatilor si al filosofilor, care despica parul in patru… in loc sa topeasca granitele dintre natiuni, aceasta himera a egalitatii a dus la crimele Revolutiei Franceze, la sclavia Imperiului Napoleonian si la cea mai funesta consecinta: comunismul, care pana ieri ucidea oamenii in numele aceleiasi egalitati si fraternitati.

Istoria si natura sunt realitati vii. Teoriile si logica, ideile abstracte nu au nimic comun cu viata. Dumnezeu nu tine seama de logica ci de realitati. El a creat persoane, grupuri etnice si rase, care nu sunt egale decat cu ele insele. Crizele si razboaiele din lume sunt niste crize de personalitate. Indivizii, popoarele, rasele, sexele… etc., imbraca haine care nu li se potrivesc, le arunca, cer altele; si asta dureaza la infinit. Orice formulare ar da Congresul American «egalitatii» dintre barbat si femeie, puntea care leaga doua personalitati de orice sex, rasa sau culoare este dragostea si respectul reciproc, nu egalitatea.