DANION VASILE şi Editura Agnos vă invită, pe 10 decembrie 2007, orele 18.00, la Sala Dalles, la conferinţa cu tema “Despre problemele tinerilor”. Cu aceasta ocazie se vor lansa volumele “Despre problemele tinerilor” şi “Underground – rebelii generaţiei NU”.

Va prezentam mai jos introducerile celor doua lucrari, in speranta ca le veti gasi suficient de interesante pentru a veni la lansare. Detalii la www.danionvasile.ro.

DANION VASILE – născut la 15 august 1974 în Bucureşti. Desfăşoară o intensă activitate apologetică (articole, cărţi, conferinţe şi emisiuni radiofonice). Este doctorand în Patrologie la Facultatea de Teologie din Universitatea Aristotel, Tesalonic.

SCRIERI:

Tinerii şi sexualitatea. Repere pentru mileniul III (Editura Egumeniţa, 2007)
Tinerii şi sexualitatea – Între iubire şi păcat (Editura Egumeniţa, 2007)
Evanghelia versus Iuda (Editura Sophia, 2006)
Jurnalul convertirii. De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii (Editura Lucman, 2006)
Despre înfruntarea necazurilor (Editura Lucman, 2006)
Despre reîncarnare şi invazia extraterestră, (Editura Egumeniţa, 2006)
Taina iubirii (Editura Egumeniţa, 2006)
Despre horoscop, cutremure şi ghicirea viitorului (Editura Lucman, 2006)
Despre înfruntarea bolii (Editura Lucman, 2006)
Noi sfinţi preoţi de mir (Editura Lucman, 2006)
Ne vorbesc părinţii athoniţi (Editura Lucman, 2006)
Bucuria Crăciunului (Editura Agapis, 2006)
Cum să ne creştem copiii (Editura Lucman, 2006)
Tinerii şi sexualitatea – Întrebări şi răspunsuri (Editura Lucman, 2006)
Tinerii şi sexualitatea – Păcate noi, păcate vechi (Editura Egumeniţa, 2005)
Dărâmarea idolilor (Editura Egumeniţa, 2005)
Patericul mirenilor. Pilde pentru secolul XXI (Editura Egumeniţa, 2004)
Mângâiere pentru bolnavi (Editura Egumeniţa, 2004)
Despre înaintemergătorii Antihristului (Editura Cartea Ortodoxă, 2004)
Cartea nunţii (Editura Egumeniţa, 2004).

DANION VASILE - UNDERGROUND. Rebelii generaţiei NU

Dragi cititori,

Aveţi în faţă o carte extraordinară. Ea arată cât sunteţi de fraieri că nu duceţi o viaţă creştină. Ea arată chinurile iadului care vă aşteaptă dacă nu vă băgaţi minţile în cap. Opriţi-vă din drum. Hooo, brrr! Hăis! Gata! De acum trebuie să deveniţi soldaţi ai Bisericii, că, dacă nu, o încurcaţi! Lăsaţi-vă de droguri, sex, băutură. Ca să nu ajungeţi în iad, ticăloşilor!… Şi cu asta, basta!

„Dacă unii şoferi adorm la volan, ăsta a adormit scriind”, te gândeşti, nu-i aşa? Da, frate… Numai un nătâng ar putea începe astfel o carte pentru tineri. Am vrut încă de la început să îţi dai seama că îţi înţeleg alergia la stilul acesta, aşa că vom vorbi altfel. Vreau să te iau la o terasă, să stăm de vorbă la o bere… (Poate că vreo cititoare s-ar simţi discriminată că mă adresez băieţilor: „Asta e o carte doar pentru băieţi? Câh…” Nu, e o carte şi pentru fete, dar acum simt nevoia să mă adresez unui voinic… De altfel, în Cartea nunţii m-am adresat mai mult fetelor, deşi volumul le era dedicat în egală măsură şi băieţilor…) Era un desen animat în care un schelet bea vin dintr-un pahar gol, şi se bucura de asta, imaginându-şi gustul vinului… Aşa şi eu, te invit la o bere virtuală, sau la un suc virtual, dacă preferi… Sau, la un pahar de vorbă mai degrabă. Ba chiar la o sticlă de vorbă, dacă ai timp… Prin faptul că citeşti cuvintele astea înţeleg că ai acceptat invitaţia mea. Şi, îţi mulţumesc. Nu pentru că nu am cu cine să stau de vorbă. Nu… Am mai scris şi alte cărţi şi nu duc lipsă cititori.

Dar… cartea asta se adresează unei categorii pentru care am mai scris doar Tinerii şi sexualitatea şi o parte din Cartea nunţii: adică, rebelilor… Ceilalţi nu cred că ar gusta-o…

Trebuie precizat şi la care rebeli mă refer: e vorba de rebelii generaţiei NU, rebelii generaţiei tinere care contestă tot. Cred că tinerii care au curajul să fie liberi, nelăsându-se duşi de valul generaţiei lor, sunt într-un fel eroi… Ei înţeleg că majoritatea merge pe un drum al pustiirii sufleteşti, care culminează uneori cu sinuciderea… Şi atunci, ce să faci? Să alergi la Dumnezeu, singurul care mai poate să te ajute.

Există în America o revistă ortodoxă pentru tineri, The Last True Rebelion, adresată mai ales punkerilor şi rockerilor. Una din devizele pe care le-au ales este: „The real punk is monk”, „adevăratul punker e călugăr”, mai bine zis adevăratul punker, dacă ar fi un contestatar total, ar contesta chiar şi viaţa de desfrâu, de droguri şi de sex care îi distruge pe fârtaţii lui. Eu nu cred că toţi oamenii puternici ar trebui să se călugărească… Dar cred că toţi rebelii adevăraţi ar trebui să înţeleagă că cea mai mare revoluţie din lume a adus-o Hristos… Cel care a schimbat minciuna, făţărnicia, compromisul acestei lumi cu iubirea cea adevărată, veşnică, cu iubirea care a ales Crucea în locul laurilor…

Faci parte dintre rebelii generaţiei tale? Generaţia tânără, consumatoare de media, e generaţia PRO – viaţă de turmă: „Fii PRO, lasă-te manipulat de noi, înţelege că tinereţea e pentru distracţii, discotecă şi iubiri de o noapte. Distrează-te acum…” Şi tu eşti într-un moment de frământare: să te laşi dus de curent sau nu???

E o mare responsabilitate pentru mine faptul că ţii această carte în mână. Îmi dau seama că, dacă te plictisesc, o vei abandona în câteva minute… Îmi asum acest risc. Dar asta nu mă va transforma într-un măscărici care vrea să capteze atenţia celorlalţi. Vreau să rămân eu însumi…

Crede-mă că vreau să vorbesc cu tine… Să îţi înţeleg frământările, problemele, necazurile. Să te ajut… De multă vreme pregătesc o carte Despre problemele tinerilor. Simt însă că încă nu te cunosc destul de bine. Te cunosc doar în măsura în care ai ceva în comun cu tinerii care mi-au scris până acum, deschizându-şi inima în scrisori şi mai ales e-mail-uri… Ani de zile am corespondat cu ei, şi mi-a părut foarte bine să văd cum, încet-încet, s-au schimbat. Dar nu pot coresponda cu mii de oameni. E o adevărată problemă pentru mine faptul că nu am timpul necesar pentru a răspunde pe îndelete homosexualilor, bisexualilor, fetelor violate, fetelor care locuiesc la prietenii lor, celor care se droghează… Cei cu probleme mari au prioritate, dar… Cine poate stabili cât timp să îi acord fiecăruia?

Nu fac pe generosul care îşi oferă timpul altora, însă sunt săptămâni întregi de când băiatul meu mă roagă să ies cu el o oră în faţa blocului, să ne jucăm, şi nu am timp. Sunt zile în care mă roagă să ne jucăm şah sau altceva, şi nu am timp. Dumnezeu ştie de ce stau atâta în faţa calculatorului, scriind cărţi, pregătind conferinţe sau răspunzând la e-mail-uri. Nu o fac pentru glorie, că ea trece şi nu rămâi cu nimic. O fac pentru că încerc să îi ajut pe alţii.

De ce îţi spun lucrurile astea? Pentru că mă simt neputincios în a-ţi da o mână de ajutor. Ştiu că te-ar bucura să iasă acum din paginile cărţii o mână întinsă spre tine. Nu cred că mulţi sunt în stare să refuze o prietenie sinceră… Dă-mi o şansă! Lasă-mă să îţi vorbesc!… M-am apucat acum câţiva ani să scriu o carte pentru tine, şi m-am lăsat. Ceva nu mergea. Am încercat acum doi ani să îţi scriu Tinerii şi sexualitatea, dar mi-a fost teamă că vei face alergie la prea multe interdicţii… Şi iată că un jurnalist din Sibiu, Romeo Petraşciuc, mi-a propus să facem o carte de interviuri pentru tineri… Am acceptat, gândindu-mă că prin întrebările lui voi auzi întrebările tale… El a asistat la multe conferinţe şi a avut ocazia să asculte multe din întrebările puse la sfârşit, multe din nelămuririle tinerilor de azi… A cunoscut mulţi tineri şi a încercat să le înţeleagă problemele…

Tu poate nu ai fost la nici o conferinţă pe teme religioase până acum, sau, dacă ai fost, te gândeşti că ai alte probleme… Prin cartea asta încerc să fiu aproape de tine. Nu este o carte care să ofere soluţii complete la frământările tale. E o carte în care sunt prezentate într-un stil neconformist diferite probleme pe care le-am regăsit în scrisorile primite de la tineri.

Vreau ca volumul de faţă să fie o introducere pentru o carte care va fi scrisă după ce mă voi mai antrena o vreme, pentru cartea Despre problemele tinerilor. Vreau să te înţeleg şi să fiu lângă tine. Ca un prieten. Vreau să înţelegi că, dacă vrei să fii rebel faţă de Generaţia Nu, sunt lângă tine! Sunt puţin mai mare, am 32 de ani, dar sper să nu te deranjeze prea tare asta. Important nu e câţi ani are omul, ci câtă rugină are pe suflet, pe minte, pe inimă…

Danion, 28 februarie 2007

Danion Vasile - DESPRE PROBLEMELE TINERILOR. Interviuri realizate de Romeo Petraşciuc

Interviu cu tine…

- Bună ziua. Aş vrea să vă iau…
- Ce să-mi iei, dom’ne, lasă-mă în pace. Nu am ce să îţi dau.
- Vă rog frumos, aş vrea să îmi daţi…
- Dar v-am rugat să mă lăsaţi în pace, nu ne înţelegem.
- … un interviu.
- Poftim?
- Da, vă rog să îmi daţi un interviu.
- Un ce?
- Un interviu.
- Pentru ce?
- Pentru mine.
- Nu înţeleg.
- Vreau să vă iau un interviu. Vreau să iau interviuri tuturor…
- Dar ce sunt eu, star de cinema?
- Sunteţi star de cineva…
- Să lăsăm gluma. Nu am timp de glume.
- Nici eu. Dar vreau să vă iau un interviu…

Îţi imaginezi dialogul acesta între mine şi tine? Poţi să îţi imaginezi faptul că aş vrea să îţi iau un interviu? Mă gândeam să fac o carte cu oamenii obişnuiţi – deh, poate tu eşti cu moţ, nu ai fi intrat în carte. Mă gândeam să stau de vorbă cu oameni nebăgaţi în seamă de alţii, consideraţi standard, şi să le dau ocazia să scoată la iveală frumuseţea din sufletul lor. Nu cu multe zile în urmă, un prieten din alt oraş a rămas la noi peste noapte şi am stat de vorbă mai mult… Am fost efectiv impresionat de modul în care mărturisea Ortodoxia. Firesc, fără ifose. M-am simţit ca în faţa unui părinte duhovnicesc, pentru că cele spuse de prietenul meu erau lucruri spuse cu multă convingere şi cu multă iubire. Mi se părea că iau efectiv lecţii de viaţă creştină de la el… M-am gândit să fac o carte cu el, dar e prea smerit să iasă în faţă…

Sunt mulţi oameni care au suflete de aur şi care sunt măcinaţi încet-încet de răutatea acestei lumi pentru că se află într-o anumită criză de comunicare. Cred că, dacă aş face o carte de interviuri cu tine, mi-ai spune multe din lucrurile din cartea aceasta. Atunci, de ce am mai tipărit-o? Ca să îţi dau senzaţia că vorbeşti cu tine însuţi? Nu, în nici un caz. Am vrut să vorbesc cu tine… Şi asta pentru că am simţit eu însumi o mare criză de comunicare… Ce vreau prin cartea asta? Să vorbesc cu tine despre problemele tale…

De unde ştiu eu problemele tale? Aşa cum îţi vei da seama citind-o, cartea asta nu tratează chestii originale, chestii de fineţe… Înaintea fiecărui interviu i-am dat celui care mi-a luat interviurile, jurnalistului Romeo Petraşciuc, o listă cu întrebările pe care le-am primit pe tema respectivă pe e-mail-uri, în scrisori sau pe bileţele în conferinţe. Nu îmi trece prin cap că te vei regăsi în toate întrebările… Sunt alergic la uniformizarea persoanelor, tocmai pentru că uniformizarea calcă în picioare unicitatea cu care ne-a creat Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, înţeleg că sunt unele categorii de probleme generale, cum ar fi relaţia cu părinţii, studiile, care nu sunt abordate aproape deloc în cărţile ortodoxe.

De fapt, tânărul e tratat ca şi cum viaţa lui s-ar reduce la rugăciune, spovedanie, împărtăşanie, canon… Or, nu e aşa. Am fost la o nuntă la care a slujit un preot de la mănăstire. După cununie, a ţinut o predică: ce trebuie să ştie mirii. Le-a tot vorbit doar despre rugăciune, că luna de miere nu trebuie să fie timp pierdut, că trebuie să stea cât mai mult în rugăciune, de parcă cei doi s-ar fi căsătorit doar ca să se roage împreună. Mi s-a părut utopică o astfel de abordare… Cu atât mai mult cu cât mirii nu aveau o legătură strânsă cu biserica. Mi se părea mai potrivit ca preotul să încerce să le vorbească despre primii paşi în doi pe calea mântuirii, raportându-se exact la starea de fapt şi nu la o stare ideală. Nu mă aşteptam ca părintele să dea detalii tehnice prea precise legate de viaţa cuplului creştin, dar nu mă aşteptam nici să ignore aproape faptul că familia presupune iubire, înţelegere, sprijin, încredere. Dacă o reducem la rugăciune în doi nu ridicăm valoarea nunţii, ci arătăm că nu ştim să apreciem ceea ce merită apreciat…

Cred că problemele tinerilor trebuie abordate cu multă răbdare atât de preoţi cât şi de profesorii şi pedagogii creştini. Să înţeleagă că abia când vor ţine seama şi de frământările şi necazurile tânărului vor putea să îi iasă în întâmpinare. Altfel, sunt ca nişte copii care vor să facă un puzzle căruia îi lipsesc piese.

Nu epuizez în această carte frământările esenţiale ale tinerilor – şi mă îndoiesc că ar putea fi de altfel epuizate în vreo carte. Cartea de faţă este incompletă mai ales pentru faptul că nu tratează iubirea dintre un „el” şi o „ea” – o problemă esenţială. Nu am făcut-o nu pentru a evita subiectul, ci pentru că l-am abordat atât în Cartea nunţii, în trilogia Tinerii şi sexualitatea, cât şi în multe conferinţe sau interviuri care se găsesc pe internet…

Eu v-am pus o minge la fileu, arătând că e nevoie să fie abordate, din perspectivă creştină, frământările voastre. E rândul vostru acum să loviţi mingea aşa cum trebuie…