1.În 13 iunie 1990 dimineaţa fără nici o violenţă puţinii manifestanţi care au mai rămas au fost evacuaţi . Piaţa Universităţii a fost curăţată de gunoaie, fecale, urină. Nimic nu mai deranja pe nimeni.Era curăţenie, era ordine era linişte. Era într-adevăr o piaţă a Universităţii.

2.La prânz cei care dormiseră liniştiţi noaptea s-au revolta dimineaţa pentru că nu mai puteau pişa Piaţa Universităţii. Au venit în centrul capitalei şi au dat foc maşinilor poliţiei, maşinilor armatei, maşinilor civile din centrul Bucureştiului.

3.După amiază au atacat Televiziunea română, Poliţia capitalei şi Ministerul de interne . Au incendiat Poliţia capitalei, Ministerul de interne, au agresat fizic personalul poliţiei şi Ministerului au furat muniţie, arme şi alte efecte. Aşa-zişii manifestanţi au încercat să preia conducerea Televiziunii după modelul loviturii de stat din 1989.

3. Seara Preşedintele Romăniei, Ministerul Apărării şi Ministerul de interne au luat măsuri de apărare a instituţiilor de stat şi a ordinii publice chemînd populaţia să ajute organele de stat în menţinerea ordinii.

4.Au apărut operatori cu aparate de filmat dar şi echipe dotate cu cocteiluri Molotov care atacau armata ce incercuia Ministerul de interne. Unii manifestanţi aruncau cu foc pe soldaţi iar alţii filmau agresiunile manifestanţilor asupra forţelor armatei. Rebelii au fost respinşi după ora 24 fiind impinşi de la Ministerul de Interne incendiat către spitalul Colţea şi staţia de metrou Universitate. După acest act ultimii rebeli s-au risipit.

În ziua de 14 iunie deşi cetăţenii Bucureştiului nu au răspuns chemării Preşedintelui României de a apăra capitala de rebeliunea manifestanţilor , din provincie au răspuns minerii care s-au deplasat la Bucureşti asociindu-se acţiunii organelor de stat în urmărirea prinderea, identificarea manifestanţilor, transformaţi în rebeli.

Miscarea de rebeliune nu avut sprijinul maselor din Bucureşti. Populaţia capitalei a fost relativ indiferentă faţă de o acţiune care nu le reprezenta interesele deşi nu era mulţumită de oamenii care guvernau România atunci.

Cealaltă parte adică agenturile străine urmăreau cu interes eşecul rebeliunii deoarece a fost ocazia de a schimba oamenii decisivi de la conducerea României. Între timp oamenii fostului regim regrupaţi au manevrat puternic banii în băncile străine transformându-se din ,, comunişti,, în capitalişti fără să se afişeze însă ofereau poporului spectacolul ,,revoluţiei,, permanente.

Şi pentru că cine uită nu merită revoluţionarii din piaţă să îmi spună de ce după guvernarea lui Iliescu nu mai au loc rebeliuni şi nici măcar reuniuni politice antiguvernamentale în centrul Bucureştiului?

NU MAI AU LOC REBELIUNI PENTRU CĂ OCCIDENTUL NU MAI ARE NEVOIE DE ELE.

Occidentul vă dă români uniunea europeană a boschetarilor din Franţa, din Spania din Italia şi aşa mai departe. Au cantine ale săracilor, au dormitoare păduchioase pentru voi, au babe de spălat la cur, moşnegi de masturbat iar oligarhia română subordonată Occidentului este gata formată fiind caste închise: notari, avocaţi, bancheri etc. etc. cu care se poate colabora în condiţii de siguranţă şi profit.

În România Occidentulul vrea ordine.Vrea ordine nerevoluţionară adică ordine capitalistă: nu revoluţionari ci escroci, hoţi, homosexuali, prostituţie, pruncucidere, fraudă, multe investiţii care să ia ochii fraierilor.

CINE UITĂ NU MERITĂ. CINE MEMOREAZĂ ŞI NU ÎNŢELEGE VA REPETA EXPERIENŢELE.