AlterMedia România
AlterMedia România: “Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona” (A. Einstein)
romanism

Comemorarea victimelor represiunii din iunie 1990

June 13th, 2008 · Comentati (2 Comentarii)

Email This Post Print This Post

ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA
CIVIC NET – PIATA UNIVERSITATII
GRUPUL INDEPENDENT PENTRU DEMOCRATIE
CIVIC MEDIA

Comemorarea victimelor Represiunii din iunie 1990
si
Rememorarea tragicelor evenimente iunie 1990

Vineri 13 iunie 2008, incepand cu orele 14:00
Actiunea se va desfasura in Piata Universitatii - Crucea Victimelor Mineriadelor

Contact: Viorel Ene, Presedinte A.V.M.R.
tel/fax: 021.310.73.32 / 0766.482.999 / 0724.363.418

Oameni bătuţi cu sălbăticie, impuşcati, legaţi in lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri.

TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armata, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care incetase de a mai fi un stat pe harta Europei.

“Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela!”

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

CINE UITA, NU MERITA!

Interviu BBC cu George Roncea

www.mineriada.org

Tags: Familie/Societate

2 responses so far ↓

  • 1 Zob Gheorghe // Jun 18, 2008 at 10:04 am

    Cine uită nu merită …

    1.În 13 iunie 1990 dimineaţa fără nici o violenţă puţinii manifestanţi care au mai rămas au fost evacuaţi . Piaţa Universităţii a fost curăţată de gunoaie, fecale, urină. Nimic nu mai deranja pe nimeni.Era curăţenie, era ordine era linişte. Era într-adevăr o piaţă a Universităţii.

    2.La prânz cei care dormiseră liniştiţi noaptea s-au revolta dimineaţa pentru că nu mai puteau pişa Piaţa Universităţii. Au venit în centrul capitalei şi au dat foc maşinilor poliţiei, maşinilor armatei, maşinilor civile din centrul Bucureştiului.

    3.După amiază au atacat Televiziunea română, Poliţia capitalei şi Ministerul de interne . Au incendiat Poliţia capitalei, Ministerul de interne, au agresat fizic personalul poliţiei şi Ministerului au furat muniţie, arme şi alte efecte. Aşa-zişii manifestanţi au încercat să preia conducerea Televiziunii după modelul loviturii de stat din 1989.

    3. Seara Preşedintele Romăniei, Ministerul Apărării şi Ministerul de interne au luat măsuri de apărare a instituţiilor de stat şi a ordinii publice chemînd populaţia să ajute organele de stat în menţinerea ordinii.

    4.Au apărut operatori cu aparate de filmat dar şi echipe dotate cu cocteiluri Molotov care atacau armata ce incercuia Ministerul de interne. Unii manifestanţi aruncau cu foc pe soldaţi iar alţii filmau agresiunile manifestanţilor asupra forţelor armatei. Rebelii au fost respinşi după ora 24 fiind impinşi de la Ministerul de Interne incendiat către spitalul Colţea şi staţia de metrou Universitate. După acest act ultimii rebeli s-au risipit.

    În ziua de 14 iunie deşi cetăţenii Bucureştiului nu au răspuns chemării Preşedintelui României de a apăra capitala de rebeliunea manifestanţilor , din provincie au răspuns minerii care s-au deplasat la Bucureşti asociindu-se acţiunii organelor de stat în urmărirea prinderea, identificarea manifestanţilor, transformaţi în rebeli.

    Miscarea de rebeliune nu avut sprijinul maselor din Bucureşti. Populaţia capitalei a fost relativ indiferentă faţă de o acţiune care nu le reprezenta interesele deşi nu era mulţumită de oamenii care guvernau România atunci.

    Cealaltă parte adică agenturile străine urmăreau cu interes eşecul rebeliunii deoarece a fost ocazia de a schimba oamenii decisivi de la conducerea României. Între timp oamenii fostului regim regrupaţi au manevrat puternic banii în băncile străine transformându-se din ,, comunişti,, în capitalişti fără să se afişeze însă ofereau poporului spectacolul ,,revoluţiei,, permanente.

    Şi pentru că cine uită nu merită revoluţionarii din piaţă să îmi spună de ce după guvernarea lui Iliescu nu mai au loc rebeliuni şi nici măcar reuniuni politice antiguvernamentale în centrul Bucureştiului?

    NU MAI AU LOC REBELIUNI PENTRU CĂ OCCIDENTUL NU MAI ARE NEVOIE DE ELE.

    Occidentul vă dă români uniunea europeană a boschetarilor din Franţa, din Spania din Italia şi aşa mai departe. Au cantine ale săracilor, au dormitoare păduchioase pentru voi, au babe de spălat la cur, moşnegi de masturbat iar oligarhia română subordonată Occidentului este gata formată fiind caste închise: notari, avocaţi, bancheri etc. etc. cu care se poate colabora în condiţii de siguranţă şi profit.

    În România Occidentulul vrea ordine.Vrea ordine nerevoluţionară adică ordine capitalistă: nu revoluţionari ci escroci, hoţi, homosexuali, prostituţie, pruncucidere, fraudă, multe investiţii care să ia ochii fraierilor.

    CINE UITĂ NU MERITĂ. CINE MEMOREAZĂ ŞI NU ÎNŢELEGE VA REPETA EXPERIENŢELE.

  • 2 thalex // Jun 18, 2008 at 8:54 pm

    Apel cätre Zob G.:
    -Lasä-te, Gheorghitzä-tatä de cioace!
    Întâmplätor sau nu, subsemnatul e individul care, cu voia Domnului nostru, a împiedicat mica-mare bäitzä de sânge de la Ministerul de Interne, bäitzä proiectatä de jigodia prezidentialä atunci în functie; eu l-am condus (esti pe receptie Zärnescule?) în coltul Pasajului Eforie pe cäpitanul care a fost trimis prin ordin venit dela bufnitzä în fruntea companiei sale (înbarcatä în trei camioane de MAPN egale si de acelas sens) sä deschidä focul împotriva gurilor-cascä din jurul Ministerului de Interne; eu i-am fäcut si constatarea preliminarä, tot eu i-i-am arätat (cu degetul arätätor din dotarea mâinii mele de pe flancul drept al hoitului-în-devenire personal) pe provocatorii umflati cu amfetaminä, îmbräcati în boarfe strident de uzate si cenusii, care incendiau masinile din pasaj, aruncau cu sticlutze incendiare în si prin ferestrele dela parterul SRI si carele erau, la vederea militarilor, tocmai pe cale sä se, cf. ordinului, caräbäneascä… I-am si numärat, l-am si îndemnat pe ofiter sä caste cu onor ochii cât cepele si sä facä diferenta între iepurasii äia zglobii si restul … sepctatorilor care nici nu dädeau semne sä priceapä ce se întâmpla acolo … Neînarmat fiind din nefericire, l-am rugat chiar pe unul nintre cei doi gradati care-l însoteau sä-mi împuste si mie cu PM-ul o bucatä de securist-mic-si-prost, pe care, dupä împäierea pe banii mei, l-as fi dat gratis la Antipa, dar tocmai atunci cäpitanul s-a dumirit si a comandat retragerea si mai apoi reîmbarcarea, strigând, citez din memoria-mea-pentru-situatii-speciale: „-Hai înapoi! Aicea nu-i de noi!“. Domnul, fie-i Numele în veci läudat, sä-i ajute acestui drept! Binevoieste, darä, Gheorghitzä-tatä de beleschte la rândul Dumitale ochii la imaginile filmate la carele face trimitere link-ul din articolul de fond si fie-ti greatzä si rusine de rahatul pe care l-ai postat mai sus …
    Cu compasiune si nu prea,
    T.

Leave a Comment