NOTA
Referitoare la: PL-x nr. 404/2008 –
Proiect de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii

Doamnelor si Domnilor Deputati,

Dezbaterile asupra Proiectului de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006, modificare privind transplantul de organe si acordul prezumat au luat amploare, mai ales dupa ce proiectul a fost aprobat de Senat, în 12 mai 2008.

Alianta Familiilor din România a luat atitudine la vremea respectiva si o face si acum, pentru a atrage atentia asupra problemelor nascute de acest subiect, care, fiind prea mult birocratizat, este prea putin cunoscut. Informarea publica despre transplantul de organe sau despre implicatiile lui sociale este lacunara, iar de cele mai multe ori lipseste cu desavârsire, atât în unitatile medicale, cât si în afara lor. Este normal ca, în aceasta situatie, majoritatea populatiei sa nu fie capabila sa înteleaga termenii specifici cu care opereaza acest nou proiect de lege.

Orice lege, cum ar fi si aceasta, ar trebui, de fapt, sa vizeze tocmai facilitarea binelui general. Chiar si Colegiul Medicilor s-a pronuntat în defavoarea unei astfel de legi, afirmând public ca deschide calea multor abuzuri, care pot merge pâna la a lasa pacientii sa moara pentru a le preleva organele.

În aceasta formulare si în aceasta viziune juridica, acordul prezumat nu se identifica cu acordul voit si explicit al oamenilor, caci tacerea nu înseamna acord. La nivel etimologic, prezumtia este un concept, care, chiar si în sens larg, se traduce prin presupunere, supozitie, probabilitate, parere întemeiata pe aparente.

Legiuitorii trebuie sa tina seama de complexitatea realitatii, unde lucrurile au fost bulversate de mass-media, care, în ultimul timp, a lansat chiar o campanie în favoarea acestui proiect de lege, abordând, într-un mod facil, subiecte grave, precum penuria de organe, traficul de organe etc.

Situatia din tara noastra privind cererea si donarea de organe este delicata, ca de altfel aproape pretutindeni. Cererile sunt tot mai multe, iar donatorii par sa fie tot mai putini; în plus, mai exista si dificultatea birocratica, impusa de legislatia în vigoare. Si, cu toate acestea, în cursul anului 2008, s-au înregistrat 51 de cadavre-donatori, cifra record pentru tara noastra. Iar o alta situatie statistica ne pune în tema si privind latura esecurilor: 68 de români au murit asteptand sa le vina rândul pe lista de asteptare pentru un transplant.

Din cauza blocajelor birocratice si a problemelor de natura practica privind transplantul, un grup de senatori, sustinuti de Comisia Medicala a Senatului, a propus o solutie sub forma „acordului prezumat”, preluând modelul unor legislatii occidentale, pentru a raspunde mai bine cererii de organe.

Dar în situatia actuala, cetateanul nu poate face înca o alegere constienta, libera, informata si în spirit altruist, iar prin lipsa informarii se ajunge la încalcarea principiului etico-medical al consimtamântului responsabil.

Consideram ca, în felul acesta, nu se blocheaza deloc traficul ilegal de organe, fenomen cu mari ramificatii internationale, de care nici tara noastra nu este straina. În aceasta stare, lucrurile pot fi usor dezechilibrate de diferite fenomene, aparent controlate si, mai ales, de interese mari financiare. De asemenea, se creeaza discrepante între cei care asteapta un transplant, pornind de la impunerea unor criterii subiective, aberante si abuzive. Drept urmare, trebuie înasprite atât supravegherea demersurilor pentru transplantul de organe, cât si pedepsele pentru cei care se preteaza sa obtina beneficii financiare de pe urma donarii de organe.

Intentia dumneavoastra, ca putere legiuitoare, trebuie sa fie aceea de a clarifica lucrurile, nu de a le îngreuna. Aceasta stare de lucruri complexa nu face decât sa puna în dubiu si mai mult pozitia medicului în societate, constiinta lui fiind pusa într-o situatie contradictorie.

Remarcam, de asemenea, ca în textul acestui proiect de lege, au fost inserate o serie de concepte aflate într-o acceptiune problematica. Mai întâi, ar trebui sa fie clarificat momentul decesului unei persoane, care, potrivit legislatiei actuale, se pronunta la declararea mortii cerebrale. În acest sens, va sugeram sa cereti specialistilor medicali sa clarifice acest aspect pentru a elabora un raspuns veritabil si care sa nu mai nasca atâta îndoiala.

În consecinta, propunem ca:

- proiectul de lege sa fie modificat în asa fel încât demnitatea persoanei umane sa nu aiba de suferit
- decesul unei persoane sa fie clar si definitiv stabilit din punct de vedere stiintific si medical
- acordul informat si explicit (cum apare în legislatia curenta) sa ramâna în vigoare, dar sa se înlature masurile birocratice, care mai mult împiedica decât ajuta pe cei interesati si implicati.

În acest sens, propunerea de a introduce o rubrica speciala si explicita privind acordul voluntar în chestionarul viitorului recensamânt pare potrivita.

Pe de alta parte, masura de a introduce un numar de telefon, la care fiecare cetatean care nu doreste sa devina donator post-mortem ar trebui sa sune, este riscanta, daca nu se impune si o corecta campanie de informare în acest sens. În Portugalia, de exemplu, doar 7.000 de persoane din cei aproape 11 milioane de locuitori au sunat la acel numar de la introducerea legislatiei privind acordul prezumat. Aceeasi proportie o întâlnim si în Franta unde în 10 ani, 70.000 de oameni s-au înscris în registrul de refuz din cei 65 de milioane de francezi.

Se poate apela, de asemenea, si la medicul de familie, care în cursul unei consultatii ar fi în masura sa se ocupe si de acest demers pentru ca apoi sa transmita mai departe informatia la spitalele din tara sau unui centru care sa aiba doar aceasta misiune de a se ocupa de transplantul de organe. [...]

În speranta ca aceasta Nota va va fi utila si veti da curs pledoariei noastre, va multumim anticipat.