Corespondenta din Stockholm de la Peter Ghita

Suedia, ale cãrei firme de turism au ”descoperit” sud-estul Asiei încã de la începutul anilor ’90, resimte din greu efectele catastrofei – devenitã peste noapte o catastrofã nationalã: mii de cetãteni suedezi, aflati în vacantã, sunt dati dispãruti, iar unii au fost deja confirmati morti.

Stockholm, 6 ianuarie – ÎN NOAPTEA de 4 ianuarie, au sosit la Stockholm trupurile primilor sase suedezi decedati în Thailanda. În afarã de rude, au fost prezenti regele, regina si primul-ministru, în cadrul unei ceremonii scurte, sobrã si marcatã de durere si neputintã. Alte 2 trupuri neînsufletite vor fi repatriate maine 7 ianuarie [n.A.M.:azi], iar astfel de ”transporturi” vor continua – nimeni nu stie pînã cînd, pentru cã încã circa 1900 de suedezi sunt, în continuare, dispãruti.

Nenumãrate cazuri de drame personale ale supravietuitorilor (atît suedezi cît si localnici) au fost relatate de ziaristii si reporterii tv aflati la fata locului. Ceea ce impresioneazã – cel putin la fel de mult ca dezastrul în sine – este solidaritatea si omenia manifestatã de populatia localã. Un suedez povestea, aproape plîngînd, cã dacã un tailandez are douã cãmãsi, iar tu niciuna, ti le dã pe amîndouã. Ajuns acasã, a reusit sã strîngã – nefiind un om înstãrit – cu ajutorul rudelor si prietenilor cca. 15.000 coroane (1 coroanã = 4.375 lei) pe care le-a trimis în satul tailandez, oamenilor care l-au ajutat sã supravietuiascã.

O colegã de serviciu a autorului acestei relatãri, care s-a aflat în arhipelagul Maldive cu întreaga familie si care a reusit sã ajungã acasã în noaptea de Anul Nou, povestea acelasi lucru. ”Este uluitor cum acesti oameni din ’lumea a treia’ – rãmasi, cei mai multi dintre ei, fãrã familii si mai sãraci ca niciodatã – în toatã durerea si disperarea lor au fost în stare sã-i ajute pe altii care erau de fapt strãini pentru ei.”

Dar si rãspunsul turistilor este impresionant: multi suedezi, în principal medici dar nu numai, au rãmas pe loc pentru a sprijini populatia localã, iar altii au plecat în zonã în acelasi scop. Un cunoscut om de afaceri a fãcut o colectã si a plecat în Thailanda cu 500.000 de coroane, pe care le-a împãrtit oamenilor aflati în nevoie. În cîteva zile s-au strîns sume impresionante de bani pentru ajutoare (peste 500 milioane coroane, fãrã a mai vorbi de haine, medicamente etc.) si asta încã nu este tot. Operatori de telofonie mobilã au suspendat taxarea convorbirilor spre si dinspre sud-estul Asiei, firme de ceremonii funerare si-au oferit serviciile gratuit, solicitînd doar sprijin cu transportul la fata locului, însã…au fost refuzate de guvernul suedez; nimeni nu a înteles de ce pînã ieri, cînd s-a anuntat cã o firmã americanã se va ocupa în exclusivitate de aceste aspecte. Crede cineva cã o vor face gatuit?

Firmele de turism suedeze au oprit cursele charter spre zona afectatã dar, la presiunea cetãtenilor, le vor redeschide la începutul lunii februarie – suedezii stiu cã aceste tãri trãiesc în mare parte din turism, si considerã cã reluarea sejururilor este o altã formã de ajutor.

În paralel are loc însã si un cutremur politic, cetãtenii din Suedia fiind extrem de nemultumiti de modul în care politicienii si autoritãtile au reactionat la eveniment, mai bine zis de nonsalanta, dezinteresul si incompetenta de care au dat dovadã în primele zile. Desi aveau informatii clare, transmise în tarã încã din primele ore de dupã cutremur, despre amploarea catastrofei, inclusiv despre faptul cã cetãteni ai tãrii lor au cãzut victime, diplomatii suedezi în misiune nu au fãcut, practic, nimic.

La rândul lor, nici premierul Göran Persson, nici ministrul de externe Laila Freivalds, nu s-au obosit sã îsi întrerupã vacanta, cerînd sã fie tinuti la curent prin telefon. În seara zilei de 27 decembrie, în timp ce informatii despre suedezii morti si dispãruti curg prin mai multe canale media, ministrul de externe…se duce la teatru.

Luni 27 decembrie, dimineata, în timp ce o tarã întreagã cautã febril prin listele cu dispãruti postate pe internet, Laila Freivalds se prezintã la guvern abia în jurul orei 10,30 – la 32 ore de la catastrofã. Dupã încã douã ore, primul-ministru tine prima conferintã de presã în care nu a este în stare sã dea amãnunte, dar sustine totusi cã ”nu este cazul ca guvernul sã trimitã avioane pentru a-i aduce acasã pe turistii aflati în nevoie”. In cursul aceleiasi dupã-amieze îsi schimbã pozitia, ca urmare a reactiei critice a cetãtenilor.

Ministerul de Externe este asaltat de mii de mesaje de la cetãteni furiosi, liniile telefonice si serverele fiind blocate din cauza supraîncãrcãrii, asa cã a doua zi d-na Freivalds pleacã în Thailanda, unde…este plimbatã cu un elicopter militar pe deasupra zonei catastrofei si apoi viziteazã un spital. Aceastã manevrã reuseste sã domoleascã spiritele, dimpotrivã – oamenii considerã cã, în conditiile date, elicopterul putea fi folosit mai degrabã în sprijinul sinistratilor – plus cã nu de informatii ducea lipsã ministrul de externe suedez!

Abia joi, 30 decembrie, Goran Persson e silit sa recunoascã în cadrul unei conferinte de presã amploarea tragediei pentru tara sa, si tot în aceeasi zi oficialitãtile comandã sicrie, iar primul avion-ambulantã decoleazã din Stockholm cu destinatia Thailanda.

Pe 31 decembrie, primii supravietuitori sunt deja pe drum spre casã, în timp ce oameni furiosi continuã sã sune sau sã scrie la Ministerul de Externe cerînd, printre altele, demisia Lailei Freivalds. În prima dimineatã a noului an, aterizeazã în Suedia încã 35 de copii fãrã pãrinti – dar nimeni nu stie exact cîti copii singuri au fost trimis acasã din zona catastrofei.

Suedia sãrbãtoreste potolit Noul An, multi renuntînd la traditionalele jocuri de artificii (conform unui raport al firmelor din bransã, în 2004 vânzãrile de artificii au scãzut cu 60 milioane coroane fatã de anul precedent, caz unic!).

Spre dosebire de Norvegia si Finlanda, nici în prezent guvernul de la Stockholm nu vrea sã facã publice listele cu dispãruti. Mai întîi, s-a motivat cã ar exista riscul ca locuintele acestora sã fie prãdate. Dupã ce firme private de securitate s-au oferit sã asigure gratuit paza locuintelor în cauzã, s-a invocat lezarea integritãtii personale(!). În schimb, guvernul a fãcut cunoscut cã se vor pune la dispozitia politiei, în scop de identificare a victimelor, datele Ministerului Sãnãtãtii cu privire la ADN-urile celor dispãruti – întrucât în Suedia, din 1974, se recolteazã probe de sânge de la fiecare nou-nãscut. Cine nu stia cã un astfel de registru existã – si multã lume nu stia – a aflat acum!

Oricum, oamenii sunt extrem de nemultumiti si nu pot întelege de ce politicienii s-au dovedit atât de incapabili, în timp ce firmele de turism au avut la fata locului zeci de angajati încã de luni 27 decembrie, au închiriat imediat avioane suplimentare pentru a-i aduce acasã pe sinistrati si au cerut public interventia guvernului, informînd prompt despre amploarea catastrofei.

Pânã si unele corporatii care aveau angajati în concediu în zonã au actionat conform planurilor pentru situatii de crizã, în scopul localizãrii si ajutorãrii angajatilor cu mijloace materiale si logisticã. Numai guvernul nu avea nici un plan pentru situatii de urgentã – contrar cu ceea ce se hotãrîse dupã dezastrul m/s Estonia (* .

Conform obiceiului politicienilor, autoritãtile au hotãrît înfiintarea unei “comisii cetãtenesti” care sã cerceteze modul în care autoritãtile au fãcut fatã situatiei. Se pare însã cã si în Suedia se aplicã zicala româneascã ”daca vrei sã îngropi o problemã, numeste o comisie”…

(* N. aut.: În noaptea de 28 septembrie 1994 feribotul m/s Estonia, navigînd de la Talin la Stockholm, s-a scufundat în Marea Balticã. Opt sute cincizeci de oameni, dintre care peste 500 suedezi, au murit, doar 140 persoane fiind salvate. Conform raportului comisiei de specialitate, cauza naufragiului ar fi fost furtuna pe mare. Conform altor opinii însã, m/s Estonia a fost scufundatã de un grup independent din cadrul serviciilor secrete rusesti pentru a împiedica ajungerea unei arme extreme în mîinile americanilor – care reusiserã sã o sustragã din Rusia cu ajutor estonian si încercau sã o transporte cu sprijin suedez. Un canal tv suedez a dezvãluit anul trecut cã, dupã prãbusirea fostei URSS, serviciile de informatii suedeze au sustras si transportat – folosindu-se de astfel de nave de pasageri – material militar rusesc.