Această carte, ce poartă în ediţia sârbă titlul “Cuvinte către poporul Sârb prin fereastra temniţei”, a fost scrisă în lagărul de la Dachau, lângă München, în Germania anului 1945. Cele 82 de “epistole” analizează duhovniceşte decăderea omului contemporan şi pricinile care au dus la aceasta. Cuvintele cărţii au fost zugrăvite de către prefaţatorul primei ediţii Sârbeşti, Episcopul Lavrentie, ca “plângerile unui nou Proroc Ieremia al Sârbilor pe ruinele evlaviei şi cinstirii tradiţionale a poporului său,” laolaltă cu îndemnurile sale către copiii duhovniceşti ai Sfântului Savva de a se lecui şi a se mântui de “ciuma albă,” aşa cum numea Sfântul Nicolae cultura atee contemporană.

Născut în 1880 în Serbia şi adormit la 5/18 Martie 1956 în Statele Unite, Episcopul Nicolae Velimirovici a fost socotit drept “unul dintre marii scriitori bisericeşti” şi “un model de spiritualitate ortodoxă pentru toţi credincioşii”. Pe data de 19 Martie 2003 a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Şi-a dat doctoratul în filosofie la Berna, în 1908. A fost tuns în monahism la sfârşitul lui 1909. A fost hirotonit episcop al Jiciei în 1919, iar în 1920 a fost numit Arhiepiscop al Ohridei. A fost întemniţat în diverse locuri din Serbia şi la Dachau de către regimul nazist, între 1941-1945. După război se refugiază în Statele Unite şi ţine cursuri la mai multe seminarii ortodoxe de acolo, până la adormirea sa din 1956.

Despre viaţa sf. Nicolae Velimirovici
Comandă cartea!