La initiativa mai multor persoane si a unor asociatii si fundatii culturale si de actiune civicã, se constituie COMISIA INTERNATIONALÃ de CERCETARE SI EVALUARE a CONTENCIOSULUI ROMÂNO-EVREIESC, demers la care ne vedem constrînsi de faptul cã în ultimii ani s-au înmultit atacurile nedrepte si nefondate la adresa unor persoane si institutii, inclusiv de stat, românesti sau evreiesti (israeliene), atacuri la adresa adevãrului istoric privind relatiile dintre români si evrei. Aceste încercãri de falsificare a adevãrului istoric au culminat în toamna anului trecut, 2003, cînd, la initiativa d-lui Ion Iliescu, s-a înfiintat COMISIA INTERNATIONALÃ PENTRU STUDIEREA CONSECINTELOR HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA.

Considerãm cã pe cît de bunã ar fi, în principiu, ideea de a se constitui o asemenea comisie, pe atît de nepotrivitã este componenta acestei comisii, precum si pretentiile formulate de unii membri ai comisiei, pretentii sub ale cãror auspicii urmeazã sã actioneze numita comisie. Considerãm, mai întîi, cã este cu totul inadmisibilã prezenta în aceastã comisie a unor persoane care si-au dovedit deja incorectitudinea, împinsã de unii pînã la sperjur în justitie (cazul Radu Ioanid). Ridicã de asemenea serioase semne de întrebare prezenta în fruntea comisiei a lui Elie Wiesel. Lideri de opinie si de constiintã ai lumii noastre, inclusiv lideri evrei, si-au exprimat deja, de-a lungul timpului, în termeni inechivoci, rezerve serioase ori chiar contestatii, judicios argumentate, cu privire la statura moralã a numitului Elie Wiesel. Grave carente de eticã profesionalã a dovedit, din pãcate, si Lya Benjamin, membrã si dînsa a Comisiei Wiesel.

În plus, majoritatea membrilor comisiei sînt publicisti si istorici care au afirmat de-a lungul timpului aceeasi opinie: în România anilor 1939-1945 s-a desfãsutat un veritabil holocaust, cu sute de mii de victime. Desi cel putin la fel de multi sînt si istoricii si publicistii care neagã producerea acestui „Holocaust în România”, nici unul dintre ei nu a fost invitat sã facã parte din comisie, iar cînd unii dintre ei au cerut în mod expres participarea la cercetãrile si lucrãrile comisiei Wiesel, nimeni nu le-a dat un rãspuns.

Stîrneste de asemenea nedumerire si suspiciuni faptul cã o asemenea comisie este organizatã la mai bine de 60 de ani de la producerea evenimentelor, ca si cînd cei interesati (victimele si mai ales urmasii acestora) au asteptat sã treacã timpul si sã disparã fizic atît martorii si participantii directi la asa-zisul Holocaust din România, cît si acuzatii si vinovatii prezumtivi.

Nu dãm importantã si relevantã faptului cã membrii evrei sînt mai multi decît membrii români ai comisiei. Dar dãm cea mai mare greutate, în contestatia pe care o formulãm la adresa Comisiei Wiesel, modului în care, ca presedinte al comisiei, numitul Elie Wiesel îsi imagineazã cã se poate cãuta, afla si propaga adevãrul istoric. Citãm din declaratia de intentii prin care Elie Wiesel a acceptat „postul de presedinte al acestei Comisii” (vezi revista „Observator Cultural”, nr. 193/2003, pag. 7): „Sîntem devotaþi principiului potrivit cãruia descoperirile Comisiei vor fi acceptate ca definitive în legãturã cu acest subiect, atît în România, cît ºi în lume.”

Ne pronuntãm categoric împotriva principiului invocat de contestatul detinãtor al Premiului Nobel pentru Pace. A pretinde sã i se ia în serios acest „principiu” este un act de insolentã si de incompetentã agresivã. A formula un asemenea principiu este expresia unei gîndiri corupte, denaturatã de urã si cupiditate. Îi rugãm pe onorabilii membri ai Comisiei Wiesel, ca si pe cei care au initiat-o sã declare public dacã:

- cunosc care altã comisie cît de cît similarã a functionat dupã principiul instaurat de Elie Wiesel ?
- au fost consultati asupra acestui principiu ?
- au cunoscut aceastã „regulã” a comisiei atunci cînd au fost invitati si au acceptat sã facã parte din comisie ?
- sînt de acord cu acest principiu ?

În mod fals se afirmã în comunicatul oficial (vezi acelasi „Observator Cultural” ) cã „Comisia va fi independentã, iar cercetarea se va efectua numai în conformitate cu standardele în domeniu” (s.n). Întrebãm: în ce loc, în ce lucrare de metodologie a cercetãrii stiintifice, poate fi gãsit principiul Elie Wiesel ? Sîntem gata sã ni-l însusim dacã ni se face dovada cã un asemenea principiu circulã printre oamenii seriosi, onesti si competenti, printre istorici sau printre juristi.

Precaritatea moralã în care s-a instalat de la bun început Comisia Wiesel era inevitabilã, dat fiind cã aceastã comisie, în intentia initiatorilor ei, urmãreste de fapt sã stabileascã în bani suma echivalentã suferinþei sutelor de mii de evrei ucisi de români. Aceastã sumã se ridicã dupã unii petenti la 50 (cincizeci) miliarde de dolari. Dupã alte estimãri, ar fi vorba „doar” de 10 (zece) miliarde de dolari. Ce reprezintã aceastã sumã ? Ceva mai mult decît totalul investitiilor strãine fãcute în România dupã decembrie 1989…

Acest total în 15 ani încã n-a atins valoarea de 10 (zece) miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un nou episod din „Industria Holocaustului”, din ceea ce lumea întreagã numeste de-acum a fi Holocash-ul, exploatarea cinicã si nerusinatã a mostenirii Holocaustului, care înceteazã de a mai fi un moment de tragicã referintã din istoria umanitãtii si devine o escrocherie abil conceputã si dirijatã, o diversiune amplã, complexã, în care sînt angajati sefi de state, politicieni, mass-media, istorici si publicisti mercenari, fiecare cu partea sa de gheseft. Dupã miliardele (totusi, nu asa de multe) pe care bãncile elvetiene le-au plãtit prin abuz si santaj acelorasi cercuri evreiesti, sumele cu care vor sã ne încarce Wiesel & comp. ar reprezenta nu numai o loviturã extrem de durã datã avutiei nationale românesti, o loviturã care ar afecta în mod sever bugetul fiecãruia dintre noi, dar ar constitui un atac la onoarea si demnitatea neamului românesc, ar însemna introducerea unui capitol rusinos în istoria României.

În mãsura în care – cel putin deocamdatã – stim si credem, sîntem convinsi cã în România NU A EXISTAT HOLOCAUST, cã nu s-a conceput si urmat vreodatã în România o politicã de exterminare a evreilor, ne înscriem împotriva Comisiei Wiesel. Nefiind acceptati sã cercetãm împreunã care este adevãrul, ne constituim într-o comisie paralelã, prescurtat numitã Comisia noastrã, cu gîndul de a ne controla si verifica unii pe ceilalti în ceea ce priveste calitatea cercetãrilor si, mai ales, a „descoperirilor” pe care le va face fiecare comisie.

Comisia noastrã porneste la drum sub patronajul (juridic si moral) al urmãtoarelor organizatii:
- Liga pentru Combaterea Anti-Românismului
- Uniunea Vatra Româneascã – filiala Bucuresti
- Asociatia Veteranilor de Rãzboi si a Urmasilor Veteranilor
- Grupul Scara
- Uniunea Mondialã a Tuturor Românilor

Sîntem bucurosi sã ni se alãture oricine este de bunã credintã în rãspunderile pe care le avem ca fiinte umane înzestrate de Bunul Dumnezeu cu constiinta binelui si a rãului, a dreptãtii si a injustitiei, a adevãrului si a minciunii.

Comisia noastrã a început sã functioneze

Desi nu si-a definitivat componenta, Comisia noastrã a început sã functioneze, sã adune mãrturii, dovezi, acte si probe privind contenciosul româno-evreiesc si, îndeosebi, perioada 1939-1945. Printre primele materiale obtinute se aflã si declaratia d-lui Constantin I. Dãrãsteanu, nãscut la data de 28 iulie 1914, în comuna Stoienesti, judetul Giurgiu, martor ocular la ceea ce s-a întîmplat în ziua de 24 ianuarie 1941 la Abatorul din Bucuresti. În numãrul trecut din revista „România Mare“ am publicat fragmentul cel mai important din aceastã mãrturie.

Am procedat, însã, si la înregistrarea, prin notariat, a acestei mãrturii exceptionale, sub semnãturã legalizatã. Punem aceastã declaratie la dispozitia oricãrei persoane sau institutii interesate.

De asemenea, le facem cunoscut celor care doresc sã ni se alãture în acest efort si, în primul rînd, celor ce detin informatii sau documente, sã ne contacteze la adresa: Ion Coja, OP 41, CP 30, Sector 1, Bucuresti, tel. 0744.903.890, tel./fax 211.87.84. Doamne-ajutã!

În numele Comisiei noastre,
ION COJA,
secretar executiv