Marius Mioc [toate articolele acestui autor]

ALĂTURI DE povara fiscală care apasă asupra agenţilor economici, există şi o povară para-fiscală: cheltuieli pe care întreprinzătorii sînt siliţi să le facă, ca urmare a diferitelor legi şi ordonanţe, fără ca banii respectivi să intre în bugetul statului.

În ceea ce priveşte povara fiscală, se respectă principiul separaţiei puterilor în stat: Ministerul Finanţelor nu poate inventa peste noapte noi impozite sau modifica impozitele existente, numai parlamentul are dreptul ăsta. Altfel stau lucrurile cu povara para-fiscală. Odată cu alinierea României la “standardele europene” au apărut o serie de agenţii ale statului, nesubordonate vreunui minister, care cu de la sine putere inventează noi taxe pe care le impun agenţilor economici.

Una din cele mai active agenţii de acest fel este Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Birocraţii acestei agenţii au găsit o metodă simplă de făcut bani: au stabilit că toate firmele care produc alimente au obligaţia de a se supune controalelor ANSVSA. Taxele acestor controale tot firmele trebuie să le plătească, la tarifele stabilite de ANSVSA. Nu există negociere asupra acestor tarife, iar agenţii economici nu au de ales: cine nu se supune nu mai are dreptul să-şi vîndă producţia. Banii respectivi nu intră la bugetul statului, ci sînt încasări proprii ale ANSVSA. Nu avem îndoială că această autoritate a statului va avea, ca urmare a taxelor pe care tocmai le-a inventat, fonduri extrabugetare suficiente pentru premierea birocraţilor din subordine.

Mafia proceda cam la fel – impunea o taxă tuturor celor care-şi desfăşurau activitatea într-o anumită zonă, atîta doar că nu se numea “taxă de control” ci “taxă de protecţie” şi nu putea apela la poliţie, jandarmerie sau justiţie pentru a-i sili pe neascultători la plata taxei.

Măsura a pricinuit revolta fabricilor de zahăr, după cum aflăm din “Adevărul” din 23 ianuarie 2007, cît şi a patronatului din viticultură (“Jurnalul Naţional” din 9 februarie 2007). “Măsura contravine prevederilor europene” este leitmotivului protestelor agenţilor economici. În anii ‘50 era politic corect ca orice cerere adresată autorităţilor, chiar şi o banală cerere de concediu, să se încheie cu o lozincă la modă de tip “Trăiască Republica Populară Română!”. Acum e la modă să se invoce prevederile europene cînd e sau cînd nu e cazul.

Nu există studii ştiinţifice care să arate că zahărul sau vinul vîndut pînă acum pe piaţa românească, necontrolat de ANSVSA, ar fi pricinuit îmbolnăvirea unui număr semnificativ de consumatori. Nici nu e nevoie de asemenea studii, căci controalele contra-cost pe care vrea să le facă ANSVSA nu sînt pentru sănătatea consumatorilor, ci pentru îmbogăţirea birocraţilor.

De ce dau vina pe Uniunea Europeană cînd iată că patronii care contestă noile taxe invocă tocmai necorespunderea acestora cu normele europene? s-ar putea întreba unii cititori. În ciuda argumentării politic-corecte cu care oamenii de afaceri încearcă să-şi apere interesele în faţa Statului Maximal, ANSVSA invocă anume normele UE de “siguranţă alimentară”. Chiar dacă în alte ţări europene asemenea controale “sanitar-veterinare” pentru vin şi zahăr nu există, nici nu există vreo directivă europeană care să le interzică.

Pe vremea lui Ceauşescu românii sufereau nu numai datorită indicaţiilor preţioase ale acestuia, ci şi datorită măsurilor dispuse de politruci de rang inferior, impuse în numele lui Ceauşescu, chiar dacă uneori Ceauşescu personal nu spusese că e nevoie de o anumită măsură. Climatul general al regimului Ceauşescu, în care părerea ta de cetăţean nu contează, trebuie doar să te supui celor hotărîte sus, era de vină.

Un climat asemănător e şi în UE – trebuie să ne supunem hotărîrilor de la Bruxelles, nu să comentăm. Uneori, Bruxelul nici nu a luat hotărîrile care ni se impun, omul de rînd n-are acasă 1 milion de pagini cu “aquis” comunitar să verifice dacă ceea ce i se spune că e reglementare UE e într-adevăr reglementare UE. N-are importanţă, climatul general de nediscutare a hotărîrilor celor care ne conduc, impus de UE, e de vină, după cum Ceauşescu e de vină pentru toate urmările climatului general nedemocratic al regimului său, nu doar pentru ceea ce el personal a dispus.

Legile care au dat dreptul birocraţilor de la ANSVSA să impună noi taxe după bunul lor plac s-au dat anume pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană. Efectul noilor taxe va fi scumpirea zahărului şi vinului, ceea ce tot în buzunarul nostru, al consumatorilor, se va simţi.

“Nici o taxare fără reprezentare” a fost lozinca coloniştilor americani cînd au cerut independenţa de Marea Britanie. Principiul democratic conform căruia cetăţenii au dreptul să fie întrebaţi cu privire la taxele pe care le plătesc este însă depăşit în Uniunea Europeană. Dacă impozitul pe venit sau TVA-ul e aprobat de parlamentarii pe care i-am votat, odată cu alinierea României la standardele UE din ce în ce mai multe taxe sînt inventate de birocraţi nealeşi prin vot. Iar această povară “para-fiscală” care sugrumă economia poate deveni mai importantă decît povara fiscală obişnuită.

De citit pe aceeaşi temă:
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (1)
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (2)
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (3)