Marele räu sävârsit pânä acum prin politica ordonantelor ideologige CE e un mizilic; la fapte „märetze“ vor trece deabia dupä ce vor fi reusit sä obtinä ratificarea Tratatului /Constitutiei EU, pentru cä deabia în urma ratificärii documentului care prevede IMPOSIBILITATEA iesirii din uniune vor intra în posesia bazei legale pentru luarea de mäsuri coercitive “tari” împotriva semnatarilor.

Individul citat în interventzia mea precedentä dezväluie, cu acelas cinism, si mecanismul de obtinere a semnäturilor, în caz de esec la referendum.

Jean-Claude Juncker:

„Tzärile (ale cäror popoare) au votat NU trebuie sä repete procedura“

Pânä când? Evident, pânä la obtzinerea resultatului dorit.

Declaratie din 26. Mai 2005, în prezilele referendumului din Frantza.

Democratie poate exista într-o cooperativä, hai, poate si într-un sat, mai greu într-un canton si foarte, foarte greu într-o tzarä. Dar într-un imperiu? Imposibil, entitatea respectivä ar fi complet paralizatä.

Apelul la democratie / democratizare e oricum o farsä de bâlci, nu?

Problema nu e, zic eu, dictatul, ci, mai degrabä, ideologia dictaturii. Iar EU e guvernatä de o gascä de trotzkisti si post-marxisti, de entuziasti ai ingineriei sociale, ai înlocuirii agresive a cutumelor cu reguli artificiale si, prin aceasta, a înlocuirii popoarelor cu populatzii.

Idealul lor e o structurä ciberneticä în care orice modificare a valorii parametrilor la vârf sä genereze curbe rapide si rapid-mäsurabile pe ansamblu. Idealul lor e un ideal al ne-libertätii perfecte. Al tiraniei „blânde“, asumate de cätre populatii în numele noilor “credinte” si sofisme pe care le propagä. De aia sunt ei într-atât obsedati sä distrugä paradigmele organice, în cap cu Credintza.

În der Spiegel 52 /1999 Jean-Claude Juncker a dezväluit, de altfel, färä nici o jenä mecanismul dupä care functioneazä Comisia Europeanä:

„Noi luäm o decizie, o plasäm apoi în câmpul dezbaterii si asteptäm o vreme, sä vedem dacä se întâmplä ceva. Dacä lumea nu începe sä urle ori sä protesteze, ceea ce nu e de asteptat, pentrucä CEI MAI MULTZI NICI MÄCAR NU PRICEP ce am decis noi de fapt, atunci mergem mai departe, pas cu pas, pânä când nu mai existä drum înapoi“ (traducerea mea).

De remarcat cinismul: actul declaratiei lui e absolut CONFORM cu continutul declaratiei!

Consecinta: nu a urmat nici un strigät de groazä / protest / indignare. Asa cä lucrurile merg tot înainte. Cât timp? Päi pânä la räzboiul civil pe care-l întrezäresc, si de care a avut nevoie si presidintia SUA pentru a transforma o uniune de state libere într-un stat federal cu decizie centralizatä, deci cu capacitate de actiune militarä ofensivä.

Cu regret pentru a nu avea vesti mai bune,
t.