Continuam publicarea in serial a unor opinii avizate care se pronunta contra integrarii Turciei in Uniunea Europeana, prevazuta pentru 2015. Astazi, un articol din revista franceza “L’Univers – revue d’information sur le monde”.

TURCIA: ARGUMENTE CONTRA

Inconstienta argumentelor in favoarea aderarii Turciei la Uniunea Europeana devine si mai evidenta in momentul enumerarii interminabilelor argumente contra. Tratativele de aderare a Turciei sunt consecintele summitului european din decembrie 2004. Apoi, parlamentarii Uniunii au ratificat acordul. Asadar premisele au fost puse la finele anului, iar noi ne vom confrunta cu un proces aproape ireversibil. Totusi, s-a manifestat de-a lungul timpului un sentiment de prudenta si neincredere, intarit de cuvintele intransigente si agresive ale premierului Erdogan. Mai ramane asadar o sansa…

Turcia este o tara asiatica, avand 3% din teritoriu situat accidental in Europa. Argumentul geografic nefiind pertinent, nu poate fi vorba de o apartenenta “naturala” la Uniunea Europeana. Mai mult: Turcia se afla in centrul unei zone de conflict, in care Europa va fi iremediabil implicata (Irak, Cecenia, Kurdistan, tensiuni cu Siria…), fara a se uita ca frontierele Uniunii vor fi comune cu ale Iranului, Irakului si ale Siriei, fara a detine mijloacele de a controla presiunea fluxului migrator.

Turcia are 72 milioane de locuitori si are o rata a natalitatii de 3,1%. Va fi tara din UE cea mai populata in 2015. O mare masa de oameni se va bucura de dreptul la libera circulatie pe intreg teritoriul Uniunii si asta va duce la intarirea retelelor islamiste si generalizarea conflictelor intre turci, kurzi si armeni, la agravarea tuturor tipurilor de crima organizata care sunt o plaga a continentului si anume: traficul de droguri, traficul de fiinte umane, prostitutia si prostitutia infantila.

In afara de toate acestea, Europa va intra in contact miscarea panturca, ce militeaza pentru unificarea spatiului turcofon ce cuprinde 200 milioane de persoane, pentru ca Turcia acorda dubla cetatenie tuturor celor ce o cer, din cele 4 republici turcofone: Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan. Cele 130 milioane de persoane interesate sa obtina acte de identitate turcesti, vor putea in consecinta sa traverseze toata Europa, in conformitate cu dreptul la circulatie libera.

Turcia este o tara instabila din cauza marilor tensiuni interne. Armata, “pazitoare” a mostenirii lui Mustafa Kemal si proprietara a jumatate din economia nationala, se confrunta cu cresterea in forta a islamismului. Asta, in vreme ce insusi partidul premierului este favorabil curentului islamist, iar numerosi membri sunt dornici sa puna in aplicare legea teocratica Sharia. In contextul actual, reintoarcerea islamismului este destul de probabila, intr-o tara laicizata la suprafata. Prezenta musulmana in Uniune, va fi consolidata de celelalte piese ale puzzle-ului islamic, adica Albania, Kosovo si Bosnia.

Oficial, Turcia cere aderarea la Uniunea Europeana pentru intarirea economiei sale, gratie deschiderii pietelor comunitare. In prezent, UE ii acorda deja un miliard de euro, ca ajutor annual. Este de inteles ca numeroase cercuri financiare europene se asteapta la profit de pe urma acestei extinderi si este de asteptat ca largirea inseamna si delocalizarea industriei europene, dar si intrarea micului – dar performantului – complex militar israeliano-turc in concurenta directa cu industriile europene. Sa nu mai vorbim de forta de munca ieftina. Despre toate acestea a avertizat Comisarul pentru agricultura al Uniunii, Franz Fischler: “Costul anual al acestei aderari pentru bugetul european, doar in sectorul agricol, va fi mai mare decat pentru cele 10 tari recent admise in UE.” (Financial Times, 10 sept. 2004)

Aderarea Turciei, va insemna negarea genocidului armean (intre 1 si 1,5 milioane de morti), perpetuarea ocupatiei si divizarii Ciprului, negarea drepturilor culturale ale minoritatilor (kurzi, greci, armeni), precum si importul moravurilor politice straine de conceptia noastra europeana.

Angela Tocila