AlterMedia România (fondată 2002)
AlterMedia România (fondată 2002): "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona" (A. Einstein)


CAT DE UNITE SUNT STATELE UNITE ALE EUROPEI?

June 22nd, 2006 · Comentati (13 Comentarii)

Trimite prin email Print This Post

Alexandra Neagu

euflagseceta.jpgEVOLUŢIA UNIUNII EUROPENE pe parcursul timpului a făcut ca aceasta să capete proporţii din ce în ce mai mari, să implice instrumente din ce în ce mai variate şi totodată să pună probleme din cele mai acute. Menţinerea unui edificiu atât de larg, în perspectiva extinderii (27 de state) implică o dezbatere politică pentru antrenarea a cât mai multe entităţi, angajarea unor păreri diferite.

Problemele fundamentale cu care se confruntă astăzi edificiul european sunt: lipsa identităţii europene, lipsa unei voinţe politice coerente comune, deficitul de transparenţă, de apropiere faţă de cetăţeni. William Wallace afirma în 1989: „Europa nu este un teritoriu bine determinat, ci o hartă mentală, un spaţiu imaginat. Conceptul de Europa a fost adesea redefinit potrivit cu perspectivele geopolitice şi ideologice.”

„Conceptul de Europa” revine astăzi în atenţia noastră sub forma ideii de Uniune a Europei, care să înglobeze aproape toate statele continentului. Totuşi, având în vedere evoluţia acesteia, întrebarea legitimă care se ridică este aceea de a vedea ce e dincolo de încercările unioniste. În fond, cât de unite sunt statele unite ale Europei? Care este fundamentul pe care se va clădi de acum încolo?

Este binecunoscut faptul că Uniunea Europeană s-a creat „de la vârf spre bază” şi nu invers precum era firesc. A fost o creaţie în mintea conducătorilor, o dezbatere în rândul elitelor şi nu o necesitate la nivelul clasei de mijloc sau celei„de jos”. De abia în ultimul timp se încearcă o legitimare a instituţiilor europene, o apropiere a acestora faţă de cetăţeni.


Pentru a ajunge spre desăvârşire Uniunea Europeană trebuie să treacă testul în faţa statelor naţiuni. În general, omul de rând, fie el neamţ, francez, englez, gândeşte în termenii zilei de mâine şi vede mai bine ceea ce este în curtea vecinului său decât peste hotare. Şi tocmai pentru că gândeşte în aceşti termeni el este ţinut de specificitatea mediului din care provine, de tradiţiile în care a fost crescut şi îşi creşte copii.

Prin urmare, o caracteristică a acestui continent este conceptul de specificitate, de tradiţie. S-au încercat mai multe definiţii ale acestui concept de naţiune. pe de o parte s-a pus semnul egal între un stat naţional şi ideea de naţionalitate, populaţia statului fiind exclusiv formată din membrii aceleaşi naţionalităţi, oameni care au aceeaşi limbă, aceeaşi origine, aceleaşi obiceiuri etc. Pe de altă parte, s-a cristalizat o concepţie mai flexibilă: ideea de naţiune constă în existenţa unui grup de persoane, a unei comunităţi care prezintă o „dorinţă de a trăi împreună” („vouloir vivre collectif”, Henri Hauser).

Secolul XX, cel al unei Europe din ce în ce mai unite, a fost o replică a secolului anterior. Secolul XIX a fost indubitabil secolul naţionalităţilor, secolul formării statelor naţionale. A fost perioada în care fondul a luat o formă. Tot ceea e defineşte o naţiune – limba, tradiţia, obiceiurile, dorinţa de a împărtăşi acelaşi destin etc. – a luat forma unui stat naţional. Se considera faptul că suportul statului este naţiunea: ansamblul aşezărilor omeneşti între locuitorii cărora există o legătură de solidaritate, o comunitate de tradiţie, limbă, cultură etc.

Trebuie amintit totodată faptul că secolul XIX a fost dominat de principiul autodeterminării naţionalităţilor promovat de Napoleon al III-lea: orice comunitate umană este legată printr-o identitate de aspiraţii şi interese, limbă, obiceiuri, are dreptul de a se organiza într-un stat propriu. Principiul a avut o deosebită importanţă pentru formarea unor state ca Italia, Germania, dar şi în unificarea Principatelor Române. O ultimă afirmare a acestui principiu s-a manifestat la sfârşitul primului război mondial când W.Wilson preconiza ca viitoarea aşezare internaţională postbelică să aibă la bază ideea că „fiecare popor are dreptul de a-şi alege suveranitatea sub care este chemat să trăiască”.

Astăzi, statului naţional i se opune în mod evident procesul integrării, al unei cooperări din ce în ce mai strânse între statele naţiuni, a competenţelor partajate sau chiar, transferate către entităţi supranaţionale.

Abordările tradiţionale sunt: cea federalistă şi cea interguvernamentală. Uniunea Europeană se îndreaptă cu paşi repezi către un model federalist, unul original însă, păstrându-şi totuşi domenii în care funcţionează principiile interguvernamentale (pilonii II şi III ai UE). Abordarea interguvernamentală, sau tradiţionalistă, nu stânjeneşte manifestarea suveranităţii statelor naţionale, dar nici nu permite o evoluţie semnificativă sau o aprofundare a cooperării interstatale.

În fapt, menirea promotorilor unificării europene a fost aceea de a limita această perspectivă subiectivă, naţionalistă, de a realiza o uniune pe plan ideatic şi de a da contur ideii Europene, crearea unei singure entităţi economice, instituţionale şi politice.

Europa încearcă în acest moment un fel de solidaritate multinaţională care să se bazeze pe diversitate naţională. Important de reţinut este că această acţiune a avut precedente. Izolarea statelor de pe continentul european a fost practic imposibilă. Crizele profunde cărora Europa a fost obligată să le facă faţă, au dat naştere ideii europene, au relansat-o şi întreţinut-o de atâta ori pe parcursul secolelor.

Într-o analiză a fenomenului conştiinţei europene, Iosif Constantin Drăgan (în „Idealuri şi destine”) identifica anumite stadii de evoluţie: „stadiul biologic” – perioada populării spaţiului ce se va numi Europa, de către grupul indo-european, caracterizat prin omogenitate biologică; „stadiul geografic” – corespunde perioadei „pax romana” în care Roma încearcă refacerea statului european, bazat pe unitatea biologică şi divizat între timp în grupuri etnice; „stadiul spiritual” – caracterizat prin spiritualitatea latină; „stadiul francez” – Revoluţia Franceză, efect al acţiunilor de universalizare a omului, reuşeşte să dea valoare particularismelor europene, transformându-le în naţiuni; „stadiul european” – marcat de tentativele de identificare a unui model politic apt să gestioneze în mod corespunzător convieţuirea pe continent.

Europa Occidentală a conştientizat lacunele paradigmei naţionale, care a dominat-o o lungă vreme şi a trecut, mai mult economic decât politic, la o nouă paradigmă, care integrează problematica naţională într­o abordare europeană. Orizontul naţional este înscris în orizontul mai cuprinzător, dar tot mai puţin abstract, al continentului nostru. Astfel că „a fi în Europa” se identifică din ce în ce mai mult cu „a fi cetăţean al Uniunii Europene”.

În genere, pe parcursul timpului statele au ales cooperarea – mai mult sau mai puţin strânsă – din raţiuni preponderent militare, de securitate.

Astfel, ideea europeană a coincis cu cea de securitate colectivă internaţională. Relevante în acest sens sunt cuvintele lui Victor Hugo: „va veni o zi când bombele vor fi înlocuite… de venerabilul arbitraj al unui mare Senat suveran care va fi în Europa, ceea ce Adunarea legislativă este în Franţa”. În 1849, când prezidează „Congresul prietenilor păcii”, este primul care lansează celebra formulă „Statele Unite ale Europei”. Şi astăzi se încearcă realizarea unei armate europene. Proiectul, pe cât de ambiţios, este pe atât de nerealist pentru vremurile noastre. Înainte de a avea o armat europeană trebuie să existe o voinţă europeană unică, coerentă, ori bâlbâielile de care au dat dovadă statele membre în legătură cu recentul război din Irak şi mai nou, cu mult discutata constituţie europeană vădesc o reală lipsă de unitate a voinţei politice.

Proiectul de unificare economică şi politică a continentului nu a devenit o realitate insituţională decât după cel de-al doilea război mondial de necesitatea „împrietenirii forţate” a celor două rivale Franţa şi Germania, punându-le sub observaţie producţia de cărbune şi oţel formând CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, Paris, 1951).

Chiar mai înainte de acest eveniment, Contele Coudenhove Kalergi publica la Viena, după Tratatul de la Saint-Germain, manifestul „Paneuropa”, în care arăta că: „Problema Europei se reduce la două cuvinte: unificare sau prăbuşire”. El crede că „declinul Europei este o urmare a declinului ei moral: Europa depinde de europeni!”

Aristide Briand raliindu-se noţiunii de federalism, propune într-un discurs ţinut pe 7 septembrie 1929, în faţa celei de-a 10-a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor o legătură federală între popoarele europene. „Cred că între popoarele care sunt grupate geografic, aşa cum sunt popoarele Europei, trebuie să existe un liant federal”. Dar, precizează el, „nu va trebui să atingă suveranitatea nici uneia dintre naţiunile care ar putea face parte din această asociaţie”.

Aceasta este în fapt problema: suveranitatea naţională şi incompatibilitatea ei, până acum câteva secole cu ideile de „limitări” sau „cedări”. Identităţile naţionale, în ciuda apropierilor care s­au realizat, intră în conflict cu ideea de naţiune europeană. Dacă la nivel „înalt” politica şi progresul statului impun trecerea peste aceste particularisme, în mediile sociale „chemarea pământului” se resimte în fiecare zi. Este şi firesc, ca cel care a învăţat din şcoală versurile lui Goethe să-l privească pe Shakespeare ca o valoare externă. Există în orice moment nevoia de identificare cu o naţiune.

„Dacă se va ajunge la o soluţie într-o zi, este puţin probabil – spune Jean Baechler – că aceasta se va întemeia pe o naţiune europeană, deoarece clivajele naţionale sunt mult prea profunde… Cum o naţiune nu se obţine prin decret, succesele au fost şi sunt variate în funcţie de condiţiile de plecare”.

Dilema care se iveşte în jurul identităţii europene este problema legitimităţii istorice a acesteia, precum şi raportul cu identitatea naţională. Dacă frământările naţionale pe câmpurile de luptă, de orice natură, au dat naştere identităţii naţionale, în urma unui proces firesc, naţiunea europeană şi identitatea europeană vor fi rezultatele unui proiect conceput şi aplicat cu meticulozitate.

Liderii mişcării paneuropene se confruntă cu problema cea mai fertilă a statului naţional: cea spirituală, cultura şi educaţia generală. Naţiunile sunt mari şcoli, nu mari familii. Naţiunile sunt comunităţi spirituale, ce ating coeziunea prin profeţi, conducători, educatori şi dascăli. Ideile purtătoare ale unei naţiuni pătrund prin numeroase canale în conştiinţa maselor.

Nu trebuie uitat însă că obţinerea comunizării spirituale, cerinţă fundamentală pentru conturarea naţiunii europene, este mijlocită de comunizarea economică, instituţională. Acesta a fost şi punctul intens speculat de părinţii fondatori. Una din concepţiile care stau la baza explicării procesului de integrare şi a dinamicii sale este concepţia funcţionalistă. David Mitrany, exponent de bază al acestui curenta văzut în cooperarea pe diferite domenii de activitate între statele europene, cheia menţinerii păcii mondiale. Lăsând la o parte demersul politic, Mitrany a conceput un sistem care consta în legarea autorităţilor din diverse state de o activitate specifică. Cerinţele vieţii economice şi sociale depăşesc graniţele statale. Se pot identifica nevoi comune statelor care se pot transforma în tot atâtea ocazii de cooperare.

De fapt, în loc să ne axăm pe aspectele care diferenţiază statele Europei, funcţionalismul propune concentrarea asupra zonei în care interesele converg şi de aici, clădirea unui nou edificiu.

Demarajul construcţiei europene cu formarea celor trei entităţi: CECO, EURATOM şi CEE au adeverit acest demers teoretic. Mai târziu (Tratatul de la Bruxelles, 1965) cele trei entităţi au fuzionat rezultând Comunitatea Europeană. În 1992 se semnează Tratatul de la Maastricht, o a doua revizuire de ansamblu a tratatelor constitutive (după Actul Unic European, 1986) prin care se creează Uniunea Europeană. Toate aceste tratate, precum şi cele care au urmat (Amsterdam, Nisa, Copenhaga) vizează preponderent probleme economice: crearea unui spaţiu economic european cât mai strâns, unei pieţe unice, unei pieţe monetare unice, folosind o monedă unică.

Însă, „trebuie să avem un interior şi un exterior. Atât timp cât Europa trăieşte numai în afară, în materie, ea nu poate fi Europa, trebuie să aibă un spirit, un interior… viitoarea civilizaţie va fi făcută prin intermediul omului” (Christian de Bartillat).

Cultura poate fi privită din două puncte de vedere. Pe de o parte, dacă înţelegem cultura ca obiectiv, ca un scop în sine, deservim interesele statului naţional. În această abordare cultura include aspecte privitoare la tradiţie, origine, obiceiuri, limbă, aspecte transmise din generaţie în generaţie. Pe de altă parte, putem privi cultura drept un instrument, un mijloc, concepţie care favorizează unificarea, creează curente de opinie şi gândire comune. Se impune totodată respectarea valorilor comune.

Comunizarea spirituală reclamată de presupusa naţiune europeană, înseamnă în cele din urmă depăşirea particularităţilor specifice entităţilor naţionale şi statale, nu însă ignorarea sau eliminarea acestora, şi atingerea performanţei de a gândi european. Ce înseamnă acest lucru? A gândi european înseamnă formarea unei mentalităţi şi practici europene materializată prin participarea conştientă la îmbogăţirea moştenirii europene prin punerea în valoare tocmai a particularităţilor naţionale amintite. Convingerile, valorile, metodele de răspuns împărtăşite de membrii viitoarei comunităţi europene, constituite în „paradigma europeană” se doresc a fi diferite de cele naţionale („paradigma naţională”) prin solidaritatea în condiţiile unui destin comun.

A gândi european determină şi o dorinţă de a acţiona în acelaşi sens. Astfel că instituţiile şi mecanismele europene vor trebui rectificate în ideea creşterii transparenţei procesului decizional. Un cetăţean european trebuie să ştie care sunt mecanismele acestei entităţi, să ia parte la luarea deciziilor. Birocraţia actuală în cadrul instituţiilor europene reprezintă un impediment în calea transparenţei procesului de integrare. Aceste măsuri se înscriu pe linia creşterii legitimităţii instituţiilor europene.

Din ce va fi compusă această identitate europeană? Este evident că o primă şi esenţială componentă este cea economică. Cred că alte instrumente de integrare ce ar putea da fond acestei identităţi sunt: sportul, educaţia, media, companiile multinaţionale, organisme ca WTO, bănci. De ce ? Pentru că toate aceste instrumente pot face ca elementele naţionale să circule şi prin alte ţări.

Sportul este deja un bun ambasador, sugerând partenerului de discuţie mai degrabă o abordare firească, admirativă decât una energică, violentă. Educaţia ar putea fi şi ea un factor de uniformizare a concepţiilor specifice fiecărei naţiuni. Poate că adoptarea unui sistem unic de şcolarizare, de notare, arii curiculare ar determina o bună receptare a valorilor comune europene.

Transparenţa precum şi mobilitatea, trăsături specifice acestui domeniu, determină o cât mai bună cunoaştere a acestui proces unificator. Trebuie totodată găsite mijloacele de convingere a cetăţenilor că doar o entitate statală poate garanta respectarea drepturilor, libertăţilor cetăţeneşti.

Solidaritatea europeană se mai poate realiza şi printr-o sporire a numărului de schimburi culturale, a aprofundării cunoaşterii limbilor, civilizaţiilor străine. Promovarea identităţii naţionale în afara graniţelor propriului stat ar sprijini acest demers unificator. Politicul va fi poate ultimul care va pune umărul la această construcţie a identităţii europene, deşi este cel care depune eforturile cele mai multe dar, acumulează orgoliile cele mai mari.

Poate că nu s-a găsit încă un motiv suficient de bun pentru ca statele să renunţe în favoarea unei entităţi supranaţionale la anumite prerogative fundamentale ale suveranităţii lor.

Prin urmare, uniunea reală europeană este încă un deziderat şi nu o realitate. Va fi o realitate când va exista un patrimoniu cultural european conştientizat de cetăţenii ei, când va exista o solidaritate de fapt între cetăţenii Europei.

viagra
free viagra
buy viagra online
generic viagra
how does viagra work
cheap viagra
buy viagra
buy viagra online inurl
viagra 6 free samples
viagra online
viagra for women
viagra side effects
female viagra
natural viagra
online viagra
cheapest viagra prices
herbal viagra
alternative to viagra
buy generic viagra
purchase viagra online
free viagra without prescription
viagra attorneys
free viagra samples before buying
buy generic viagra cheap
viagra uk
generic viagra online
try viagra for free
generic viagra from india
fda approves viagra
free viagra sample
what is better viagra or levitra
discount generic viagra online
viagra cialis levitra
viagra dosage
viagra cheap
viagra on line
best price for viagra
free sample pack of viagra
viagra generic
viagra without prescription
discount viagra
gay viagra
mail order viagra
viagra inurl
generic viagra online paypal
generic viagra overnight
generic viagra online pharmacy
generic viagra uk
buy cheap viagra online uk
suppliers of viagra
how long does viagra last
viagra sex
generic viagra soft tabs
generic viagra 100mg
buy viagra onli
generic viagra online without prescription
viagra energy drink
cheapest uk supplier viagra
viagra cialis
generic viagra safe
viagra professional
viagra sales
viagra free trial pack
viagra lawyers
over the counter viagra
best price for generic viagra
viagra jokes
buying viagra
viagra samples
viagra sample
cialis
generic cialis
cheapest cialis
buy cialis online
buying generic cialis
cialis for order
what are the side effects of cialis
buy generic cialis
what is the generic name for cialis
cheap cialis
cialis online
buy cialis
cialis side effects
how long does cialis last
cialis forum
cialis lawyer ohio
cialis attorneys
cialis attorney columbus
cialis injury lawyer ohio
cialis injury attorney ohio
cialis injury lawyer columbus
prices cialis
cialis lawyers
viagra cialis levitra
cialis lawyer columbus
online generic cialis
daily cialis
cialis injury attorney columbus
cialis attorney ohio
cialis cost
cialis professional
cialis super active
how does cialis work
what does cialis look like
cialis drug
viagra cialis
cialis to buy new zealand
cialis without prescription
free cialis
cialis soft tabs
discount cialis
cialis generic
generic cialis from india
cheap cialis sale online
cialis daily
cialis reviews
cialis generico
how can i take cialis
cheap cialis si
cialis vs viagra
levitra
generic levitra
levitra attorneys
what is better viagra or levitra
viagra cialis levitra
levitra side effects
buy levitra
levitra online
levitra dangers
how does levitra work
levitra lawyers
what is the difference between levitra and viagra
levitra versus viagra
which works better viagra or levitra
buy levitra and overnight shipping
levitra vs viagra
canidan pharmacies levitra
how long does levitra last
viagra cialis levitra
levitra acheter
comprare levitra
levitra ohne rezept
levitra 20mg
levitra senza ricetta
cheapest generic levitra
levitra compra
cheap levitra
levitra overnight
levitra generika
levitra kaufen
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
Share/Bookmark



Tags: EUtopia · Opinii

13 responses so far ↓

  • 1 Templier // Jun 22, 2006 at 9:46 am

    @autor – “Şi astăzi se încearcă realizarea unei armate europene. Proiectul, pe cât de ambiţios, este pe atât de nerealist pentru vremurile noastre. Înainte de a avea o armat europeană trebuie să existe o voinţă europeană unică, coerentă, ori bâlbâielile de care au dat dovadă statele membre în legătură cu recentul război din Irak şi mai nou, cu mult discutata constituţie europeană vădesc o reală lipsă de unitate a voinţei politice.”
    ————

    Vointa de avea o armata europeana nu trebuie amestecata cu lipsa temporara a unei politici externe clare pe care armata trebuie sa o sprijine.
    Structurile necesare functionarii acestei armate au fost deja create, iar o Identitate Europeana a Securitatii si Apararii deja exista.

  • 2 daru // Jun 22, 2006 at 10:56 am

    Bine zice autoarea sau autorul cind zice ca UE este o constructie artificiala de sus in jos. Mai mult, ea este o constructie financiar-politica in cautare de legitimitate si o cauta in federalizarea vechilor state nationale, constructii ceva mai ‘legitime’ ale secolului 19, cind, burghezia avea nevoie de distrugerea vechilor granite si asezari medievale si avea nevoie de “bobor” ca sa-si atinga scopurile. Acum, mai noii burghezii, post-moderne, care acasa protesteaza si militeaza pentru drepturile omuli si alte asemenea principii inalte, dar in lumea a treia exploateaza la singe popoare atit de sarace incit sint multumite sa munceasca pe ora pentru cam cit ar face un scuipat de proletar din lumea intii… Hala drepturile omului, libertate, egalitate, fraternitate, demnitate si altele asemenea… Rata profitului n-are granite, iar statul, federal sau dictatorial trebuie sa serveasca cresterii ratei profitului sau piere, dupa caz. Asta e legea capitalismului care este mereu in cautare de legitimari asa-zis istorice., cautindu-si radacini in concurenta de jungla a naturii, sau in lupta, chipurile, ancestrala a omului impotriva omului, in fraticidul lui Cain sau in pacatul originar. Auri sacra fames isi cauta mereu diabolice justificari, subterfugii, legitimari, asa dupa cum un dependent incurabil de droguri isi cauta mereu justificari pentru a lua droguri in ccontinuare. UE este o mare constructie financiara, iar introducerea monedei unice – numai in anumite state europene, caci mai sint si alte socoteli de rezolvat , se pare – nu a insemnat decit o crestere a ratei profitului in Europa: preturile au crescut proportional, dar salariile nu. Asa-zisul nivel de trai in statele memebre care au trecut la euro a scazut, si nu a crescut, in urma mult trimbitatei unficari europene, unificare careia i se aduc atitea omagii romantic schillerian (versurile odai bucuriei sint ale lui Schiller) beethoveniene. Este inca o ipocrizie financiara aceasta UE. Ca oamenii circula fara viza? Adica forta de munca este mai libera sa circule acum, iar pretul ei scade vertiginos, caci quasi-refugiati economici din fostele state asa-zis comuniste se vind ieftin, mult mai ieftin decit proletarii locali germani, francezi, etc.. Ei merg si fac concurenta pe piata fortei de munca…. ei ramin acasa si se vind pe mai nimic in propria tara, precum Romania, care este adusa, prin manevre financiare si statal administrative, in starea statelor asa-zisei lumi a treia.
    Nu identile nationale, ci discrepantele financiar economice impiedica unificarea organica a Europei. Nu traditia trecuta a nationalismelor este principalul impediment in calea unificarii normale a Europei, ci raporturile hegemonice economice si politice actuale. Unificare culturala -vezi Doamne, se cauta cistigarea inimii oamenilor …. de catre cine? de catre raceala calculului financiar, care numai suflet nu are – nu este bazata pe specificitate national – culturala, ci pe un multiculturalism de tip post-modern, in care asa-zisa revolutie sexuala (adica promovarea dezmatului fara limite, a amoralitatii cinice), fabrica mitologizanta a filmelor hollywoodiene, CNN-ul si BBC-ul, ideologia stupid consumerista si gladiatorismul post-modern din lumea sportului neo-capitalist (ce bani se fac din sport….!) detin rolul dominant.
    WTO, adica world trade organisation nu este un organism al progresului economic si nici un model integrator demn de urmat, cum crede autorul acestui articol, ci un exemplu de cartel, de monopol specific capitalismului contemporan prin care cei mai bogati si mai puternici isi asigura privilegiile pe piata pe care ei o ocupa, au ocupat-o de mult si pe urma promoveaza, chipurile, piata libera, si competitia. Ce competitie cind jocurile sint de mult terminate? Un cartel, un monopol, ca si impunerea de taxe si preturi, chipurile, corecte, echitabile… Ce echitabile cind ei urmaresc aproprierea producerii si re-producerii vietii insasi prin hormonizarea animalelor, produse modificate genetic si clonari monstruoase? Ce echitate e asta (?) care exclude, sau cauta sa excluda, orice posibilitate de a exista in afara de una : aceea de subaltern. O ipocrizie, inca una, daca mai era nevoie… si era nevoie, din moment ce a aparut….
    UE este o constructie profund anti-democratica, un rezultat al exacerbarii reprezentativitatii democratiei moderne burgheze, pregatita de mult, incepind cu asa-zisa Renastere, Conquista, tarile de jos, reformismul, anglicanismul si cromwellismul, razboiul de o suta de ani, in fine, secolul luminilor, iluminismul, 1789, 1848, culminind cu formarea USA si a celebrului, mult trimbitatului parlamentarism modern si post-modern …. UE exacerbeaza reprezentativitatea, de aceea si este, cum zice autorul, deficitar la capitolul legitimitate si transparenta. Pai, ce transparenta ? Glaznosti? Transparenta distruge ceva … Stiti ce ? Aspectul privat, adica secret al proprietatii. Caci comuna sau individuala, proprietatea poate sa ramina privata si, pentru ca sistemul este stapinit numai de unii, proprietatea trebuie sa ramina privata, adica secreta, altfel ea isi pierde rolul de instrument de exrcitare a puterii politice. Dictatura proletariatului era inca o forma a democratiei reprezentative burgheze, de aceea a si devenit cel mai reactionar sistem politic posibil, tocmai prin reprezentativiatea ei. Democratia reprezentativa, combinata cu necesitatea economica dictata de rata profitului, aceasta este enigma dezlegata a istoriei lumii moderne si post-moderne., cheia intelegerii conflictelor de tot soiul. Democratia reprtezentativa trebuie inlocuita de urgenta cu una participativa, daca vrem sa supravietuim ca natii, ca popoare, ca oameni.

  • 3 Sauron // Jun 22, 2006 at 11:36 am

    Europa ar trebui sa fie a natiunilor!
    Fiecare natiune ce o compune are individualitatea ei,personalitatea ei, valorile ei, propria politica de dezvoltare etc.
    Este greu sa credem ca o politica globalista, comuna menita sa aduca toate statele sa fie la fel(doar fiecare stat trebuie sa tinda spre criterii generale valabile pentru toata UE) va avea succes! Inafara de criteriile economice care fiecare stat trebuie sa le aiba la fel(imposibil dupa parerea mea) mai vor astia si cultural, ideologic si traditional ca toata lumea sa fie la fel! Adica e un fel de comunism european care se cheama capitalism(toti sa fie egali). Nu tine!
    Si se mai inoculeaza si “valorile” occidentale americane cu imixtiunea asta de toate rasele in acelasi loc si unde se da mana libera la tot soiu de emigranti care genereaza efecte sociale nocive(deja s-a vazut asta).
    UE corceste Europa adevarata, o “monetizeaza” excesiv si insasi valorile individuale ale fiecarui stat sunt acum “valori Europene”(pe langa alte “valori Europene” impuse de axa SUA-Israel-Anglia). Se depersonalizeaza statele!
    Dupa ce va intra si Turcia(ce treaba are Turcia cu civilizatia Europeana !?!) vor mai trece cativa ani si se va sparge buba….
    Se pare ca omenirea doar asa s-a obisnuit: va mai fi nevoie de inca un razboi mondial ca sa se rearanjeze lucrurile in lumea asta si sper ca atunci vor castiga aia care trebuie si nu ca pana acum…..

  • 4 gogutza // Jun 22, 2006 at 12:15 pm

    Ce povestioara idilica… Mai, mai ca era sa ma faca sa vreau sa intru-n mUE.
    “Problemele fundamentale … deficitul de transparenţă …”, vai ce formulare diafana pentru una din cele mai obscure si corupte birocratii.
    “Secolul XX, cel al unei Europe din ce în ce mai unite …”, care ne-a furnizat doua razboaie mondiale si o serie de conflicte mai reci sau fierbinti… LOL
    “Cred că alte instrumente de integrare ce ar putea da fond acestei identităţi sunt: sportul, educaţia, media, companiile multinaţionale, organisme ca WTO, bănci.”
    Parca incep sa intrezaresc sponsorii “analizei”…
    “Trebuie totodată găsite mijloacele de convingere a cetăţenilor că doar o entitate statală poate garanta respectarea drepturilor, libertăţilor cetăţeneşti”, chiar ca m-a data gata…

    @AM, ma intreb uneori, de unde gasiti mazgalicii astia prolifici? Nu credeti ca-s destui prin mediile oficiale?

  • 5 kraken // Jun 22, 2006 at 12:59 pm

    Este binecunoscut faptul că Uniunea Europeană s-a creat „de la vârf spre bază” şi nu invers precum era firesc. A fost o creaţie în mintea conducătorilor, o dezbatere în rândul elitelor şi nu o necesitate la nivelul clasei de mijloc sau celei„de jos”.

    De parca nu tot ce s-a pus pe roate in lumea asta n-ar fi fost facut de sus in jos. Deciziile le iau elitele, nu poporul. Si celebra Constitutie americana tot elitele, masonice, au facut-o. Bla, bla, bla, decizia poporului au propovaduit-o in mod special comunistii. Si cand isi da poporul votul liber, il da tot asa cum vor cei de sus. Este in prealabil manipulat cu o campanie electorala. Daca Uniunea Europeana face ca popoarele ei sa traiasca mai bine, foarte bine. In fond omul pentru asta munceste toata viata, sa aiba si el o casa, o familie, o vacanta, sa traiasca bine el si familia lui. UE a fost benefica pentru tarile sarace care acum sint membre si probabil va fi si pentru Romania daca nu vor baga banii la buzunar hotii si escrocii din conducere.

  • 6 Templier // Jun 22, 2006 at 3:46 pm

    @daru – tu cunosti faptul ca tarile din lumea a treia urmeaza exemplul UE si se concentreaza in blocuri comerciale si politice cat mai stranse pt. a face fata mai bine competitiei globale, pt. a-si apara interesele comune?
    Despre capitalism, el este mult mai vechi decat comunismul si nu are nevoie de justificari. In capitalism mai intai a fost practica mai apoi teoria. In comunism s-a plecat de la teorie si s-a incercat aplicarea practica, aplicare esuata.
    In legatura cu “ideologia stupid consumerista”. Nu am habar de aceasta ideologie. Oamenii vor totusi sa consume, de aceea muncesc, sa aiba cu ce sa consume.

  • 7 Zob Gheorghe // Jun 22, 2006 at 3:49 pm

    Temeiul unificarii Europei.

    1.Daca nu se porneste de la natura umana nu se rezolva nimic;
    de ce s-a unificat in trecut Rusia?
    de ce s-a unificat China?

    2.Cum traim si ne extindem noi?

    Singur fiind iti iei sotie.Sotie avand iti faci copii.Copii iti fac nepoti.Toti la randul lor se impreuneaza cu alte femei sau barbati din afara neamului tau inmultindu-se.Tu ai grija de femeia-ti de copii-ti de rude, de neam, de prieteni.Toti avem grija de poporul nostru in primul rand.Asa este natural si logic.Dincolo de poporul nostru este alt popor de care avem grija abia dupa ce ni l-am asigurat pe al nostru.Dincolo de poporul vecin este un popor strain dar din aceeasi rasa cu poporul nostru si poporul vecin.Avem grija si de el dupa putinta.Dincolo de rasa noastra este o alta rasa.Ea ne da sentimentul unei naturi straine si trebuie sa facem efort pentru a o putea suporta natural.Cu un pic de efort o toleram si cu un pic de efort o ajutam.

    Uman lucrurile s-ar opri aici dar Natura nu a facut rasele sa coexiste ci sa se depaseasca.Se pare ca natura nu vrea rasa noastra, nu vrea nici rasa cealalta ci vrea altceva.Ea nu sta pe loc si din imperfectiunea uneia ca si a celeilalte naste lupta pentru forme superioare.Deci nici o rasa umana nu este buna si de aceea Cel ce creeaza naste lupta.Cantitatea implinind masura cere calitate.Cand masa critica este atinsa emerge rasa superioara.Fenomenul luptei raselor nu este o creatie sociala, umana ci este creatia Naturii.Istoria societatii este o istorie de forme nu o istorie de continut adica de esenta.Istoria esentelor este istoria naturii ca succesiune cronologica de evenimente naturale.Daca istoria omului este istorie de forme atunci istoria spiritului uman este si mai anemica fiind o istorie a formelor de forme.Adica aproape nimic.

    3.Pornind de la aceste date cenusa si fum sunt toate in fata Naturii.Daca vrem sa fim la inaltimea ordinii naturale, atunci trebuie sa cunoastem si sa urmam indeaproape Natura.Acesta este temeiul formelor sociale succesive.

    3.Ca o aplicatie, Europa si America apartinand rasei albe ar trebui sa actioneze ca Unul dar nu pe temeiul strain al constructelor sociale ci pe temeiul cerut de ordinea Naturii.

  • 8 Mihai // Jun 22, 2006 at 4:33 pm

    “Prin urmare, uniunea reală europeană este încă un deziderat şi nu o realitate. Va fi o realitate când va exista un patrimoniu cultural european conştientizat de cetăţenii ei, când va exista o solidaritate de fapt între cetăţenii Europei.”

    Asta incearca sa faca. Se vede deja. Sper ca peste 50 de ani sa mai ramana farame din romanism.

  • 9 daru // Jun 22, 2006 at 8:48 pm

    Bravo Zob şi Gheorghe! Bravos naţiune! Nea Iancu săracu’, nu avea de a face cu asemenea texte….Ferice de el! Păi, măi Zob, nici că se putea o justificare mai simplist-empirică a rasismului, decît cea făcută de tine! Bravo, bravo, bravo! Cum s-ar zice “non licet bovis, quod licet nobis”… Din argumentele ce le aduci se vede că nu prea ‘le ai’ cu latina, dar n-are nimic, omu’ cît trăieşte, învaţă, zice o vorbă românească…Rămîne întrebarea: cine-i “bou” şi cine sîntem “noi”?
    Cînd cineva “superior rasial” ţie (sigur că te consideri pe tine ca făcînd parte dintr-o rasă superioară – că doar nu dintr-una inferioară… sau e pe dos? mă înşel eu ? nu cred că mă inşel…. ai şi un nume potrivit superiorităţii de rasă… bravo, din nou!) va veni cu “superioritatea” lui şi-ţi va trage o bătută soră cu moartea (nu eu… înţelege că n-am decît simpatie şi întelegere pentru tine, ca om!), îţi va viola nevasta, îţi va ucide fiii, îţi va prostitua fiicele (multe mişcări diversioniste de provocare s-au făcut cam în felul ăsta pentru a stîrni ura intre vecini care trăiau bine merci împreună in bună vecinătate, promiţîndu-i-se unuia marea cu sarea şi celuilalt reproşîndu-i-se şi ce n-a făcut, de către un terţ mult mai cu dare de mînă şi mai uşor de urmărit pe ecranele televizoarelor foarte libere) iar pe tine şi pe cei de-un neam cu tine aducîndu-i în stare de sclavie pe termen de generaţii, atunci să te văd cum mai lauzi tu şi ce argumente mai ai pentru “superioritatea rasială… ! ! La mai mare! Atunci să vorbeşti despre “toleranţă” (tolerezi cînd te crezi superior…de aceea şi lumea aşa zis respectabilă a numit bordelurile case de toleranţă… ei, lumea, chipurile, bună, hai, treacă de la ea, tolerează acolo, nişte mici giumbuşlucuri sexuale…că d’aia e superioară, să tolereze! Sau se mai tolerează ceva în cazul în care acel ‘ceva’ îţi este indiferent, aproape îil ignori, dintr-un motiv sau altul…)
    Tu zici: “Istoria societăţii este o istorie de forme, nu o istorie de conţinut …” Cum aşa? Păi, măi Zob, tu nu înţelegi specificitatea omului ca om, a ’societăţii’ omeneşti…. Aici să te iei de mînuţă cu tanti Thatcher, care mergea un pic mai departe decît tine, spunînd că “there is no such thing as society”, adică, pe româneşte, ” nu există aşa ceva precum societate”. Ştiu că te lasă rece chestiunea, dar merită s-o afli. Ca să vezi şi tu că la om avem mereu de a face cu a doua natură, o
    ‘natură’ specifică… Ţie ţi se pare natural să te căsătoreşti ş.a.m.d., dar nu-ţi dai seama că instituţia familiei nu se află in genele ‘naturale’ ale speciei, aşa după cum nu stă în gene, sau doar în “forme” istoria omului ca om. Pentru că ignori astea şi altele, tu crezi că Europa şi America, după cum zici, “ar trebui să acţioneze … pe temeiul cerut de ordinea Naturii” Păcat că nu te întreabă pe tine şi nu îi sfătuieşti tu in locul femeii ăleia care bîntuie prin lume dînd ordine şi sfaturi şi căutînd aliaţi care să creadă in “naturaliatatea” relaţiilor sociale date omului o dată pe vecie de către nu se ştie cine. Poate de Dumnezeu, ai? Adică, ce să ne mai mirăm cînd nenea Bush zice clar că pe el Dumnezeu l-a inspirat să intre in Irak…?! Ce vreţi alianţă mai mare între Dumnezeul lui Bush (el, Bush, zice că e vorba chiar de ‘adevăratul’ Dumnezeu, dar şi mahomedanii zic la fel, că tot ‘adevăratul’ Dumnezeu îi inspiră şi pe ei; păi, pe cine să mai crezi?) , istorie, şi ‘naturalitate’?!
    Rasismul, dragă Zob, este un produs non-natural, iar istoria spiritului uman, cum zici tu, măi Zob, este cu mult mai puternică decît istoria ‘naturală’, iar nu un flecuşteţ palid, nimic… Istoria spiritului, ca să folosesc expresia ta, face , in ciuda scăderilor ne-naturale ale omului, chiar măreţia fiinţei umane, căci fără ceea ce tu consideri că-i o simplă formă, iar nu o esenţă, fără spirit şi istoria lui, omul ca om dispărea de mult în stihia selecţiei ‘naturale’, căci dacă omul a apărut in mod natural, o dată apărut el a mers pe alte coordonate, spiritualizate, am putea spune. Rasismul este o ideologie, un produs cultural-politic cu direcţie şi scop, un produs… sub-animalic, dacă am admite termenii ‘naturalismului’….

    Măi, templierule… Dar de ce ţi-ai ales tu pseudo-nimul ăsta? Din cabal-erism?
    Ba ştiu… Şi ce dacă? Ce spui tu e un caz, o constatare a unui fenomen, aunui reflex social-istoric de apărare în faţa unei situaţii social-economico-istorice, dar nu constituie un contra-argument, aşa cum ţi se pare ţie, la cele spuse de mine. E firesc ca lumea să se grupeze în tot felul de alianţe, ami ales cînd laţul unei crize galopante i se strînge în jurul gîtului… Nimic nou sub soare… Ai văzut că, sub presiunea atacurilor aeriene NATO-americane, atacuri care ţinteau mai mult obiective civile, de infrastructură, guvernul Milosevici a încercat o manevră politică de a fi considerat un stat al noii alianţe ruseşti? Era firesc, la disperare, să se încerce şi asta. Prea erau singuri de tot, şi numai contrabandiştii de benzină din România îi mai ajutau… Iar guvernul german era gata să trimită specialişti de supraveghere a embargoului împotriva aşa zise Serbii… Nu mult a lipsit ca bişniţărela să nu mai meargă… Dar… a mai mers. Crezi tu că Milosevici s-ar fi ploconit în faţa fostei Uniuni Sovietice, adică ar fi încercat să intre într-un ‘bloc’, dacă n-ar fi fost chiar disperat? Încă o dată: e firească această re-grupare din lume… nici n-am spus altceva… Deci: şi ce dacă? De ce mă întrebi dacă ştiu asta? Ca şi cum dădeam semne că n-aş şti şi vii tu şi-mi zici secretu’….
    Prin asta se şi caracteririzează perioada premergătoare unui război: prin tot felul de alianţe mai transparente sau mai secrete, acre ies la lumină abia cînd este focul mai în toi… asta nu împiedică războiul, ci contribuie la grăbirea lui. În fond, cu cît se produc şi se vînd mai multe şi mai sofisticate arme (căci şi armele, biologice, psihologice, atomice etc., sînt şi ele o marfă, măi templierule…) cu atît ‘blocurile’ economico-militare devin mai puternice, mai active, mai competiţionale, adică se grăbesc spre război, care nici nu se urmăreşte altcumva decît să fie cît se poate de apocaliptic, dar nici de tot apocaliptic. Văd că n-ai auzit de ‘consumerism’ ca ideologie… Nu-i nimic, mai caută, mai du-te pe la biblioteci, mai sacrifică şi tu din timpul tău liber şi mai citeşte, poate o să auzi. Consumerismul, ca sugestie, că tot fac un dar aici, aşa… pentru tine, templierule (este că nu ştii că templierii sînt la baza cămătăriei moderne?… asta nu înseamnă că ea, cămătăria nu existase şi în antichitate – să fie ea o activiatate originată în gene, în natura naturală a omului? îl întreb eu pe Zob), consumerismul, zic, spre exemplu zice cam aşa: consum înseamnă producţie. Este că eşti de acord? Păi, cum să fie aşa… ? Există un consum neproductiv, iar, în esenţă, consumul este exact opus producţiei. Jonglînd pe dialectica polarizării, opoziţiei, că d’ aia e dialectică, şi speculînd ideea coincidenţei contrariilor, domnii consumerişti au ajuns la concluzia că ele, contrariile, sînt identice, şi se confundă, rămînînd în confuzia lor. De aici ideea consumeristă că el, consumul, e producţie, adică e ca şi cum moartea ar defini viaţa. cînd moartea este negarea vieţii. Cam atît despre consumerism. Asta ca o mică introducere pentru tine…
    Zici că sistemul capitalist n-are nevoie de justificări? Păi, măi cabal-er templi-er, capitalismul a avut întotdeauna nevoie de justificări, ca mai toate rînduielile omeneşti, sociale. Fie că ele s-au justificat pe linie divină – regii Franţei, şi nu numai, erau justificaţi la tron ca fiind puşi acolo de însuşi Dumnezeu… Ce neruşinare, nu-i aşa? Un pîrlit biped aşezat deasupra altor bipezi, chipurile prin voinţă divină….! O adevărată blasfemie, strigătoare la cer! S-a văzut cît de divini erau… Iar capitalismul are nevoie la fiecare pas de justificări şi el… Din paradigma justificărilor (stii ce-i aia paradigmă, nu-i aşa?), face parte şi reclama: ea spune că marfa unui comerciant ar fi cea mai bună, adică aceea cea justificată pe piaţă…. Mai mult: dacă n-ai auzit de consumerism, ai auzit tu de economia politică burgheză dezvoltată în secolele XVIII- XIX? Pe la 1750 are loc aşa zisa ‘revoluţie industrială’. Ai auzit de ea? Ei, bine, deşi templierismul e mult mai vechi, rămînem la momentul ăsta, pentru că aproximativ acum începe să se dezvolte justificarea sistemului capitalist mai sistematică, şi anume sub forma economiei politice.
    “În capitalism mai întîi a fost practica mai apoi teoria” ? Păi… nu prea e clar… Mai vedem…
    Zici tu: “În comunism s-a plecat de la teorie şi s-a încercat aplicarea practică, aplicare eşuată.” Din cele spuse de tine nu se ştie precis cum s-au întimplat lucrurile: mai întîi că e total confuză expresia “în capitalism” sau “în comunism”. Ea nu spune ce ar vrea să zică: dacă sîntem deja în capitalism, sau în comunism, cum să se plece în capitalism sau în comunism? Ce Dumnezeu, măi templierule, un pic de logică şi de limbă română! Şi să nu-mi spui că-i o greşseală de tipar, că asta n-ar fi decît o ascundere după deget ! (A propos, de asta ai auzit? De ascunderea după deget, zic…) Zici tu el capitalismul e mai vechi… Da’, de unde ştii? Şi dacă e vorba de vechime, feudalismul e şi mai vechi… şi sclavagismul e mai vechi… şi cultura Cucuteni e mai veche… Şi care-i chestia cu vechimea? N-are nici o relevanţă în discuţia de faţă. “În comunism s-a plecat de la teorie… ” Măi, templierule, au ştii tu ce e aia comunism? Comunismul e foarte vechi şi el, coane templier… În esenţă, comunism nu înseamnă decît proprietate comună asupra mijloacelor de producţie. Ori, obştea slavă-rusă, spre exemplu, cu mult înaintea feudalismului privat, individual feudal, trăia în comunism, adică obştile săteşti stăpîneau şi lucrau pămînturile în comun. Iar dacă ai văzut mătăluţă un film mai vechi, al unui celebru regizor sovietic, oarecum plecat în Occident, regizor pre nume Tarkovski, ai fi văzut acolo că obştea aia avea încă ritualuri aşa zis păgîne: ei sărbătoreau venirea primăverii , după cîte îmi amintesc, prin ceea ce s-ar putea numi orgii, dar care nu erau decît ritualuri sexuale legate de credinţa că acestea ar influenţa recolta, fertilitatea pămîntului şi deci, bunul mers al obştii. Acum să nu-ţi trăsnească prin cap că orgiastic e comunist! Că eşti în stare s-o crezi şi pe asta! Şi apoi unde este modelul teoretic care ar fi fost pus in practică, după cum zici? Eşti ignorant, şi de aceea vorbeşti cum vorbeşti…. Eu, măi, templierule, nu sînt comunist. Eu nu sînt împotriva proprietăţii individuale, dar nici împotriva celei comune. Amîndouă formele de proprietate sînt forme ale unui terţ: proprietatea. Mie teamă că atîta timp cît vorbim de proprietate, rămînem în peştera platoniciană… sau nici de asta nu s-a auzit? Aoleu!!!
    Dar de diferenţa între democraţia reprezentativă şi cea participativă? Păi….măi Zob şi măi Templier, ar fi cazul să mai auziţi şi voi de cîte ceva pe lume, altfel vă păcăleşte cine are interes, şi eu nu v-o doresc. Vorba ceea: prietenul îţi spune în faţă, duşmanul te bîrfeşte pe la spate.
    Ah… era sa uit… mulţumesc celui care mi-a urat bun venit pe aici … Să dea Dumnezeu pace şi sănătate, că belelele curg…

  • 10 Templier // Jun 22, 2006 at 10:16 pm

    @daru – daca tu vrei un dialog te rog sa-ti potolesti limbarita. O ordine in idei si un mesaj mai aerisit (ai auzit de paragrafe?) ar fi utile deasemenea.

    1 – eu nu am spus ca nu am auzit de consumerism, am spus ca nu am auzit de o ideologie a consumerismului. Iar tu nu mi-ai oferit un raspuns care sa clarifice aceasta misterioasa ideologie consumerista, ci mi-ai silabisit cateva truisme invatate la cursul de economie. Nu te-am intrebat ce e consumerismul, ci ce e ideologia consumerista.
    Ca sa nu mai spun ca tu imi spui “consumerismul zice”. Serios? Stau si ma intreb cine e consumerismul asta tovarase, ca bine le zice.
    Te pomenesti ca pentru tine oamenii care consuma sunt adeptii ideologiei consumeriste, si la o adica, daca nu ar fi aceasta convingere ideologica de care sunt dominati ei s-ar opri din consum si l-ar lepada in sila?

    2 – Imi place raspunsul tau — “Ce spui tu e un caz, o constatare a unui fenomen, aunui reflex social-istoric de apărare în faţa unei situaţii social-economico-istorice”.
    Suna ca un text dintr-un manual din anii 70.
    Ce nu inteleg eu e de ce respingi tu realitatea unui reflex social-istoric? De ce o respingi pe motiv ca e artificiala? Nu conteaza cum este atat timp cat recunosti ca este o reactie rationala in fata unei realitati “social-economico-istorice”.

  • 11 Sauron // Jun 23, 2006 at 2:02 pm

    Domnule daru, ati facut un adevarat eseu, nu gluma! :))
    Intr-adevar suficient de fondat…cu unele scapari ;)
    Chestia e mai simpla zic eu! Trebuie de urmarit pulsul realitatii ca sa zic asa “de pe strada”…adica degradarea sociala se vede cu ochiu’ liber in interiorul UE si tot se pune in fata progresul economic(progres pentru unii…ca pentru altii..ioc).
    Cauzele ar putea fi de comentat dar zic eu ca si astea-s evidente. Iar cu scopul treaba e la fel!

    As putea comenta mult(sa fac si eu un eseu :)) despre ideologii politice, despre doctrine etc. dar cu referire directa la subiect si succint spus pentru cazul de acum al UE, democratia de fapt e anarhie, progresul e de fapt regres iar toleranta excesiva duce la haos social! Clar!

  • 12 Zob Gheorghe // Jun 23, 2006 at 2:58 pm

    Ma bucur ca am oameni atentici de dialog.Niste reguli ale metodei de lucru ar cere ( si este inevitabil) scurtime, concentrare, exigenta.Daca pe cineva preocupa intradevar conditile, cauzele si legile existentei umane trebuie sa se astepte la zguduiri grele in dialogul cu mine.Deci mai putina literatura, si mai mult text greu, filozofic si stiintific!

    Multumesc doctrinarului “daru” pentru atentie.Este o victorie legera si deci efemera aici si acum.Mentinandu-ne in limitele realitatii prezente deocamdata predic asteptarea maturizarii puterilor populationale.Dupa aceea va voi intreba despre cine ramane in viata.(Sper sa apucam vremurile acelea de pe urma.)

  • 13 alariscoza // Jul 13, 2006 at 1:41 am

    mai templier ce CINIC esti.. si tu citeodata ai LIMBARITA… ce stiti sa faceti mai bine sa va denigrati si sa va dispretuiti unul pe altul… sinteti ASI mai baieti… voi vorbiti de unire imposibila, dar VOI CE FACETI AICI???

    DANSUL DEZUNIRII PERMANENT….

Leave a Comment

Spam Protection by WP-SpamFree