Marius Mioc [articolele acestui autor]

Parlamentul European urmează să dezbată o propunere legislativă legată de “abuzul de piaţă” pe care-l practică marile supermarketuri din Uniunea Europeană, ne anunţă “Evenimentul Zilei” din 22 ianuarie 2008.

Dacă adausul comercial declarat de supermarketuri e în limite rezonabile, există însă şi o serie de “taxe din spatele facturii” pe care acestea le impun producătorilor pentru a le distribui produsele: taxă de intrare în magazin, taxă de raft, taxă de deschidere (pentru noile magazine inaugurate), taxă de catalog. Toate acestea pot ajunge pînă la 30% din preţul produselor. Potrivit contractului semnat cu supermarketul, producătorului îi este interzis să vîndă produsul în magazinele tradiţionale la preţuri mai mici decît este el vîndut în supermarket, explică Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară, în “Evenimentul Zilei” din 19 decembrie 2007.

Iniţiativa parlamentarilor europeni arată conştientizarea, la nivelul întregii Europe, a unei probleme care afectează nivelul de trai al cetăţenilor, dar nu cred că va rezolva ceva. Modul prin care se încearcă rezolvarea este fundamental greşit. Tipic pentru ideologia Statului Maximal, dominantă acum pe plan european, se doreşte rezolvarea problemei prin noi reglementări şi structuri birocratice de control. Dar anume excesul de reglementări este cel care elimină de pe piaţă micii întreprinzători, care n-au bani să angajeze personal doar pentru îndeplinirea formalităţilor birocratice. Marile lanţuri de magazine au la dispoziţie avocaţi care vor şti să întocmească contracte beton din punct de vedere juridic, găsind portiţe legale prin care să ocolească controalele plănuite de parlamentarii europeni.

Soluţia este exact opusă - limitarea birocraţiei, crearea de condiţii pentru apariţia concurenţei, astfel încît producătorii să aibe alternativă faţă de vînzarea prin intermediul supermarketurilor. Mărirea spaţiilor pentru pieţele ţărăneşti de la oraşe, eliminarea interdicţiilor absurde impuse comercianţilor, asigurarea dreptului producătorilor de a vinde produsele direct oricărui magazinaş de cartier fără nevoia a tot felul de aprobări şi certificate de calitate a mărfii (clienţii, nu inspectorii statului, fiind cei mai îndreptăţiţi să constate calitatea) ar fi măsurile necesare.

În actualul climat politic, puţin probabil însă să se realizeze aceste măsuri. Din contră, Statul Maximal lucrează din plin pentru limitarea concurenţei pe care supermarketurile încă o mai au: Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a decis ca produsele alimentare primare să poată fi vîndute doar de către producători sau de rudele de gradul I şi II ale acestora, aflăm din ziarul “Timpolis” din 26 noiembrie 2007. Pentru această limitare a libertăţii economice, birocraţii primesc aplauzele presei, care înfăţişează hotărîrea ca o luptă împotriva “bişniţarilor”. Nu ne miră faptul, mass-media trăieşte din publicitate. Supermarketurile au bugete de publicitate, micii întreprinzători nu.