Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Omul este prin firea sa un animal politic..” - Aristotel

“Atitudinea unei societati fata de deficient este un criteriu de civilizatie” - R. Zazzo

“Impotriva reprosurilor, nu poate fi gasita alta aparare decat obscuritatea..” -Joseph Addison

Originile Razboiului celor 100 de ani

Azi imi voi lua studentii in timp si ma voi intoarce la Razboiul celor 100 de ani (1337-1453) care a opus Franta si Anglia, doua rivale de pe batranul continent, pana in preajma Marelui Razboi (1914-1918), cand, cele doua tari si-au dat mana impotriva Germaniei, un vechi aliat al Angliei, dupa cum vom vedea pe parcursul disertatiei noastre. Trei locatii turistice vor constitui punctul nostru de plecare: opulenta provincie franceza Normandie, cu frumoasa capitala Rouen, campul de lupta de la Hastings (1066), un moment de cotitura pentru istoria ulterioara a Angliei si strategica provincie franceza Picardie lasata ca o cheie a Frantei, cu maretul si impunatorul castel baronial Coucy, spre a pazi monarhia franceza sau ca un adversar al ei dupa cum se intreba la un moment dat autoarea britanica Barbara W. Tuchman?

Prima noastra escala va fi la Rouen, capitala provinciei Normandie, o regiune istorica binecunoscuta, situata in nordul Frantei, creata nu de franci, ci de normanzi sau oamenii Nordului.

Dar ce legatura poate fi intre cucerirea normanda si Razboiul celor 100 de ani? Urmasii vikingilor care s-au stabilit in tinuturile france din nord au ajuns sa fie asimilati de populatia locala, devenind ei insisi francezi, dar pastrandu-si multe obiceiuri stravechi, chiar pana azi. Normanzii au cucerit Anglia, de unde stramosii lor au fost izgoniti de anglo-saxoni. Era momentul ca roata Istoriei sa se intoarca. Sub presiunea exercitată de anglo-saxoni aşa-numita “Mare Oştire” a normanzilor debarcă în anul 878 pe continent şi devastă timp de 13 ani ţinuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu francii, normanzii se aşezară în ţinutul actual al Normandiei. Căpetenia lor Rollo (Gĺnge Rolf), probabil un nobil viking originar din Norvegia, încheie cu Carol al III-lea cel Simplu, regele Franţei, în 911 la St.-Clair-sur-Epte un acord verbal. Trecând la creştinism, el primi ca feudă teritoriul din jurul Rouen-ului şi de la gurile Senei, deci zona actualei Normanzii de Sus. Supuşii lui Rollo se convertiră de asemenea la creştinism, colonizară Normandia care era pe atunci în mare parte devastată şi lipsită de structuri feudale şi ecleziastice, apărând-o astfel de invaziile altor grupuri de vikingi. Populaţia adoptă cu timpul limba franceză. Normanzii franci au creat un ducat prosper si un centru religios impunator, abatia de la Fecamp, pe care ducii de Normandia o vor inzestra cu multe bunuri funciare. Regii francezi cautau intotdeauna simpatia ducilor de Normandia, caci provincia lor era cheia de nord a Franciei si apoi normanzii si-au pastrat spiritul aventurier care putea rasturna oricand situatia in detrimentul Capetienilor si urmasilor acestora.

Continuare »

Gabriel Teodor Gherasim, New York

“Secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc” - Andre Malraux

DACA IN numele religiei s-au comis si se comit numeroase si odioase crime, este tot atât de adevărat că religia dă un confort si rezultate miraculoase la nivelul armoniei si sănătătii noastre, în forma de rugăciune.

Comunistii au încercat decenii la rând să eradicheze orice spirit religios din oameni, însă de la tăranii Bucovinei si ai Maramuresului, care au continuat să meargă la bisericile seculare din zonă, până la apologetii intelectuali ai credintei în Dumnezeu, care au scris si predicat necesitatea credintei de la catedre (după care au fost dati afară de către activistii de partid), au fost oameni care au continuat ideea de religie în România comunistă, cu o pasiune demnă de spiritul crestin.

Ce este rugăciunea? Este un exercitiu de credintă, sau un “medicament” al corpurilor mintale, spirituale si fizice? În ceea ce priveste sănătatea noastră, adevărul este că rugăciunea este si credintă si medicament, două balsamuri omenesti fără de care de care n-am supravietui nici social, nici individual, nici fizic si nici emotiv.

Dacă comunistii atrăgeau bine atentia (din propriile motive de critică) asupra pericolului de ridicol pe care habotnicismul si/sau ipocrizia îl dădeau religiosilor, pe de altă parte, tot aceiasi comunisti au rămas neputinciosi în fata serenitătii, armoniei si a sănătătii complete a oamenilor religiosi, care au fost atât piosi cât si în armonie interioară si exterioară, datorită întelegerii lor a rugăciunii.

Revolutia din Franta din 1789, a încercat să încurajeze ateismul. Comunismul a început si continuă să terorizeze lumea din 1917, tot ridiculizând credinta în Dumnezeu. În SUA, asa-zisii “liberali”, care-si mai spun “liber cugetători”, propagă des negationismul religios de la catedre universitare. Si totusi secol după secol, în fiecare tară, în fiecare religie propagatoare de dragoste si în fiecare limbă a lumii, rugăciunea a fost si a rămas un pivot de putere pentru omenire, în fiecare zi.

Continuare »

Corneliu Florea

“In 15 Septembrie 2007 s-au implinit 1001 de zile de cind Traian Basescu este presedinte al Romaniei. In rastimpul scurs din 20 Decembrie 2004, ziua in care a depus juramintul in fata Parlamentului, seful statului s-a remarcat printr-o zgomotoasa si uneori populista sustinere a punctelor sale de vedere.” din articolul UN PRESEDINTE DE NOTA 7, “Cotidianul”, 16 Septembrie 2007

“COTIDIANUL” - cotidian se chinuie sa-si mentina cititorii cu titluri momeala cum este si acest Un presedinte de nota 7 pe scara scolareasca de la 1 la 10. Dupa ce au gasit titlul s-au apucat sa-l argumenteze, sa dovedeasca ei cu specialistii lor, ca dupa 1001 de zile merita nota 7!! Daca parcurgi evaluarea lui Basescu Traian din Cotidianul ramii cu dispretul pe fata constatind cum I s-au umflat notele, dezamagind chiar si pe cititorii fideli ai cotidianului. Un internaut si-a exprimat opinia: doi cu indulgenta, iar mai multi internauti, care au participat la forum, ca nu merita nici cinci, dar altul mai bun nu avem!! Bineinteles, au fost si internauti revoltati de aceasta nota mica, precum Tanti Irina care i-a dat nota 10! Urmeaza sa-i mai dea si-o coronita si sa se pozeze impreuna.

Dar, nu cu mult inainte de aceasta nota 7 a Cotidianului, Basescu Traian stind cu miinile in sold si cu picioarele indepartate, cum le sta bine marinarilor si tirgovetilor sa stea in agora, obor sau in fata tavernei a declarat ziaristului George Radulescu de la “Adevarul - adevarat”: “Sunt un presedinte de nota 10 plus” (vezi numarul din 21 Iulie 2007) Oho, asta da autoevaluare!! La o asemenea autoevaluare trebuie si fapte de nota 10 daca vrea sa-si treaca nota si in catalogul istoriei. Dar faptele lipsesc, le compenseaza cu vorbe, cu basisme. Tot din acest articol aflam ca in alta ocazie, imperativ a declarat unei reporterite: “Sunt perfect, doamna” la care reporterita a ramas blocata. Iar noi, restul niste gura-casca-imperfecti stam tintuiti de uimire la perfectiunea marinareasca coborita in mijlocul nostru sa ne miluiasca, mintuiasca si mai ales sa traim bine!! Urmeaza sa-si autoacorde Steaua Romaniei si … si … vapoarele pierdute! Nici un “boier al mintii” dambovitean, nici chiar Mircica Cartarescu, nu l-a tras de mineca sa o i-a mai usor cu grandomania ca nu este decit un flotant de Cotroceni pe care romanii de azi si istoria de miine il va evalua si judeca dupa fapte nu dupa basismele zilnice.

Continuare »

PREŞEDINTELE AMERICAN, George W. Bush, a comis, miercuri, o gravă greşeală gramaticală, într-un discurs susţinut în faţa unor elevi de gimnaziu din New York, afirmând: “Copiii chiar se străduieşte să înveţe”, relatează Reuters.

Bush a făcut această greşeală într-un discurs înregistrat pentru posturile de televiziune, în care a adresat un apel Congresului american, de a autoriza din nou derularea programului “Nici un copil să nu fie lăsat în urmă”, piesa de rezistenţă a politicii sale de educaţie, cu ocazia publicării unui studiu la nivel naţional, care evidenţiază o îmbunătăţire a rezultatelor şcolare ale elevilor americani.

La eveniment au mai participat primarul oraşului New York, Michael Bloomberg, secretarul pe probleme de Educaţie, Margaret Spelling, profesori şi aproximativ 20 de elevi de clasa a cincea şi a şasea, de la o şcoală generală din New York.

Continuare »

[citeste episodul precedent]

ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IMPOTRIVA HOMOSEXUALITATII
de Joe Dallas

PARTEA A III-A. RASPUNS SCRIPTURISTIC
ARGUMENTE SCRIPTURALE

Această parte a “teologiei” homosexualilor încearcă să dea un răspuns punct cu punct la obiectiile scripturale legate de homosexualitate. Cu alte cuvinte, fiecare pasaj din Scriptură referitor la homosexualitate este răstălmăcit si i se conferă un alt sens. Este o arogantă să încerci să vii astăzi cu interpretări noi ale Scripturii, după două mii de ani în care Biserica a trăit potrivit cu întelegerea care de la început a existat asupra Sfintei Scripturi. În lumea protestantă există o sincopă între perioada apostolică si momentul aparitiei diferitelor culte, lor lipsindu-le continuitatea de învătătură si unitatea de duh cu primii crestini, care i-ar putea feri de inovatii “teologice”.

Activistii pro-homosexualitate actionează ca si cum Scriptura ar fi căzut din cer cândva, în vremuri imemoriale, iar noi, cei de astăzi, nu putem decât să încercăm să ghicim sensul celor scrise în ea. Ei preiau ceva ce este evident si pretind că au descoperit un sens ascuns, diferit. Pentru a ilustra, să luăm un verset cu înteles clar:

“Veniti la Mine toti cei osteniti si împovărati si Eu vă voi odihni pe voi.” (Mat 11:28)

Întelesul este clar: Hristos îi cheamă la El pe cei împovărati pentru a le da odihnă. Nu e nevoie să cercetăm originalul grecesc sau contextul cultural; versetul este clar.

Continuare »

de Gary North [citeste episodul anterior]

PARTEA A 5-A: OPERATIUNI BANCARE CENTRALIZATE

Datoria este un concept inevitabil. Nu se pune niciodata problema existentei sau lipsei acesteia. Intotdeauna problema este ce fel de datorie, fata de cine, cand.

Economia moderna este dependenta de datoria guvernamentala prin datoria bancii centrale. Sistemul se auto-consolideaza. Guvernele cheltuie mai multi bani si fac mai multe promisiuni nefondate decat taxele pot sustine. Deci, guvernele apeleaza la datorie ca o metoda de a acoperi diferenta. Pentru a mentine ratele dobanzii la nivele scazute, guvernele autorizeaza banci centrale aflate in proprietate privata sa creeze bani pentru a cumpara cu ei datoria guvernului. Acesta a fost tiparul de la infiintarea Bancii Angliei in 1694 incoace.

Bancile centrale creeaza bani atunci cand cumpara datoria guvernamentala, obiectul principal al investitiei lor. Procesul pompeaza bani noi in economie: inflatie monetara. Pentru a elimina datoria guvernului, asa cum Statele Unite a facut doar intr-un an, 1835, banca centrala ar trebui sa vanda aceasta datorie si sa cumpere alte active (bunuri, valori) pentru a o inlocui. Altfel, vanzarea catre public sau guvern a datoriei (reducerea datoriei) ar contracta masa monetara.

Continuare »

Ion Coja

PUBLICUL, ÎNDEOSEBI cel românesc, nu s-a priceput să comenteze recentele alegeri prezidenţiale din Franţa şi să deducă lucrul cel mai interesant care s-a produs odată cu întronarea la Elisée a lui Nicolas Sarkozy. Aşadar, la biroul lui Napoleon şi al lui Ludovic Soare electoratul francez a decis să fie instalat un ungur, un maghiar, un bozgor, care nu are nici o picătură de sânge franc în vinele sale, nici el şi nici copiii săi a căror mamă, dacă am înţeles bine, pripăşită de curând în Franţa, este cam boemienă, de prin părţile noastre mai răsăritene, adică ţigancă, roamă din Bălţi! Din Basarabia! Ba mai mult, părinţii lui Nicolas nici măcar boanghine boanghine nu sunt, ci mama, Regina Mamă, este evreică din Salonic, aşadar părinţi evrei-unguri! Nici că se putea mai rău! În plus, nici vreun Făt Frumos nu este, ci, dimpotrivă, aşa cum îi stă bine unui bărbat serios, este puţin-puţin mai frumos decât dracul în persoană… Cu care chiar şi seamănă! …Aceste detalii, mai înainte de orice, trebuie spus că nu au ţinut capul de afiş (electoral) al lui Miklos Sarkozy. Adversarii săi – şi a avut destui, nu au făcut caz de aceste detalii sau accidente biografice, ci l-au atacat pe „jidan” la idei, la intenţiile sale de reformare socială a Franţei, la programul politic l-au atacat şi contestat. Nu contează dacă au avut sau nu dreptate, cum nu contează nici ideile lui Sarkozy, ci important este că toată competiţia electorală s-a desfăşurat la acest nivel, al ideilor şi intenţiilor politice, al programelor şi ideologiilor! Nu au coborît nici o clipă la nivelul sub-european al atacurilor la persoană! Bravo lor, adversarilor, în frunte cu naţionaliştii franţuji!

Ce este drept, nici ovreiul candidat la funcţia supremă din statul francez nu a făcut un secret din originea etnică venetică a părinţilor săi şi, născut în Franţa şi cetăţean al statului francez fiind, a considerat că este şi el îndreptăţit să candideze la funcţia supremă, la fel de îndreptăţit ca înşişi descendenţii cei mai direcţi ai lui Vercingetorix sau Carol cel Mare! De aceea nu ştiu cui să-i adresez elogiul de normalitate, de primus totuşi, chiar dacă inter pares: adversarilor, partenerilor de dispută politică, electorală, în frunte cu Jean-Marie Le Pen, care nu au avut nimic de comentat pe seama etnicităţii viitorului exponent de vârf al intereselor franceze, sau însuşi alogenului în cauză, care a declarat sincer şi convingător că are mari datorii de recunoştinţă faţă de ţara în care s-a născut şi faţă de ai ei francezi, că le datorează „totul”, drept care e dornic să dea şi el totul pentru Franţa, pentru concetăţenii şi compatrioţii săi galo-romani, etc., etc. Să se achite aşadar de datoriile adunate! Comportament perfect normal din partea tuturor.

Continuare »

Anca este o fata din Calan, judetul Hunedoara, are 20 de ani si este studenta a Facultatii de Inginerie Economica si Manageriala a Institutului Traian Vuia, absolvind primul an cu bursa de merit. Din nefericire, la varsta ei, a fost diagnosticata cu o grava afectiune pe creier (tumora de ventricul 4, de 1,7cm). Exista totusi o sansa pentru ca viata tinerei sa fie salvata, anume operatia cat mai urgenta pentru extragerea tumorii. Aceasta operatie nu este deloc simpla si nu poate fi facuta in Romania. Cea mai ieftina posibilitate se gaseste la o clinica in Belgrad, unde pretul unei astfel de operatii ar fi in jur de 40.000 euro.

Cei care pot si vor sa ajute la salvarea vietii acestei tinere fete, sunt rugati sa depuna orice suma de bani in contul deschis pe numele tatalui Ancai, Samu Ernest, la banca Reiffeisen (Bank), IBAN: RO33RZBR0000060009619386.

Doua organizatii civice au transmis azi, in numele Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios, o scrisoare deschisa de sustinere fata de pozitia Societatii Romane de Radiodifuziune, care a decis sa nu intrerupa difuzarea rugaciunii “Tatal Nostru” in ciuda presiunilor repetate ale unei asociatii ateiste militante. Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios, alcatuita din peste 150 de ONG-uri, s-a format in 2006 ca raspuns la tentativa de inlaturare abuziva a simbolurilor religioase din scolile publice.

SCRISOARE DESCHISA PENTRU PASTRAREA RUGACIUNII “TATAL NOSTRU” IN PROGRAMUL RADIOULUI PUBLIC

Catre

Societatea Romana de Radiodifuziune
Str. G-ral Berthelot 60-64, sector 1 Bucuresti

In atentia Doamnei Presedinte - Director General, Maria Toghina

Stimata Doamna Presedinte - Director General,

In numele mai multor organizatii ale societatii civile romanesti, care respecta drepturile majoritatii credincioase a populatiei Romaniei, tinem sa va multumim si sa va felicitam pentru decizia Domniei Voastre de a mentine in programul Radioului public national rugaciunea “Tatal Nostru”, in ciuda cererii unei asociatii ateist-extremiste.

Organizatiile noastre isi exprima astfel sustinerea fata de pozitia comunicata de Societatea Romana de Radiodifuziune in adresa nr. 118/23.08.2007 [vezi in subsol], ca raspuns la solicitarea asa-numitei asociatii a “Solidaritatii pentru Libertatea de Constiinta” de a opri de la difuzare rugaciunea “Tatal Nostru”, rugaciune cu care Radio Romania Actualitati isi incepe programul.

Apreciem ca, prin raspunsul dvs., ati fost in drept sa respingeti cererea celor cativa atei rataciti, bazata pe o tentativa de rationament juridic deficitar si anti-democratic, o dovada de interpretare deformata si rau-voitoare a legii, precum si pe o sfidare a realitatilor romanesti actuale.

Continuare »

Vasile I. Zarnescu

TIMP DE peste două decenii, papa Ioan Paul al II-lea s-a străduit să concilieze cele două mari Biserici creştine, „surori“, Catolică şi Ortodoxă, făcând şi o sinteză a acestei poziţii a sa îndeosebi în Enciclica Ut unum sint, din 1995. Spre a-şi atinge acest obiectiv, a încercat, cu multă perseverenţă, să vină în vizită oficială, „ecumenică“, la capii primelor două cele mai mari Biserici ortodoxe: din Rusia şi din România. Alexei al II-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe a tuturor Rusiilor, s-a opus vehement venirii sale. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Teoctist, a făcut un act de concesie (îndeosebi la presiunea unor oficiali români, manevraţi de Occident!) şi a acceptat vizita papei Ioan Paul al II-lea, ştiind că papa catolic vrea reconcilierea şi reunificarea acestor Biserici, dar cu condiţia să rămână tot el, papa, cap – ceea ce nu se putea. În timpul vizitei în România, nu s-a discutat acest aspect, iar presa obedientă şi handicapată la istoria şi cultura religioasă a cântat osanale, că, vezi Doamne!, ce importantă a fost vizita sa! Dar, în Occident şi, în special, în S.U.A., cum relevase o revistă a Bisericii Ortodoxe din S.UA., nu s-a scris nimic despre această vizită!

Ecumenismul lansat la Conciliul Vatican II a fost, însă, anulat de către papa Benedict al şaişpelea.

Benedictus est înseamnă, în limba latină, „este bine zis“, bine cuvântat, binecuvântat. Verbul latinesc dico, dicere, dictum… provine din verbul stră-român a zice, zicere. În româna ancestrală a avut – şi mai are, azi încă, în unele zone ale ţării – şi varianta a dzice, dzicere… În latina cultă s-a păstrat forma dico, dicere, iar în (stră)română s-au păstrat amândouă, dar s-a răspândit, îndeosebi, forma a zice, zicere. Din polisemia cuvântului „binecuvântat“ relev: 1) „care este înzestrat, talentat, dotat“; 2) „care are o acţiune binefăcătoare“; 3) „bine întemeiat, îndreptăţit, justificat“; 4) în expresia „a (a-şi) da binecuvântarea“ = a fi de acord; a aproba (căsătoria fetei cu cineva, de exemplu); 5) „care a primit binecuvântare religioasă“; în textele şi practica religioasă, înseamnă 6) „a revărsa harul graţiei divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor“. Enumerarea am făcut-o, oarecum, în diacronia lor, în ordinea cronologică, istorică (presupusă) a apariţiei lor.

Continuare »

Paul Dorneanu, InfoCon.ro - ULTIMELE STUDII dezvăluie marea înşelătorie a “taxei pe încălzirea globală”, rezultatele arătând că schimbarea climei este folosită ca tactică de creştere a fiscalităţii

Potrivit unui nou raport, guvernul britanic creşte impozitele cu aproape jumătate prin aşa-numitele “taxe verzi”, colectate pentru a compensa costurile sociale ale emisiilor de CO2. De asemenea, un sondaj de opinie conex arată că aproximativ două treimi din populaţie consideră că politicieni folosesc ecologia ca pretext pentru a spori taxele.

Concluziile unui raport întocmit de “Alianţa Contribuabililor” afirmă că: “În majoritatea cazurilor, taxele şi impozitele individuale de mediu nu reuşesc să-şi atingă obiectivele propuse, sunt stabilite la un procent mult mai mare decât ar fi necesar pentru a compensa costurile sociale ale emisiilor de CO2 şi provoacă daune considerabile asupra unor anumite regiuni şi industrii care nu pot face efectiv faţă.”

Continuare »

SUB INALTUL patronaj al PS Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, s-a desfăşurat la Curtea de Argeş, în zilele de 21 şi 22 septembrie, prima ediţie a Simpozionului “Rezistenţa prin religie în timpul regimurilor totalitare”, organizat de “Fundaţia Ecumenică Sfântul Apostol Andrei”.

Participanţii au dezbătut o tematică vastă, care a cuprins probleme legate de implicarea clerului ortodox român şi a credincioşilor săi în lupta împotriva totalitarismului;B.O.R. şi Statul totalitar- Preotul şi viaţa Cetăţii ;martirajul creştin ortodox în perioada prigoanei totalitare- necesitatea cunoaşterii lui ca temelie a unei democraţii creştine ;credinţa creştin-ortodoxă şi democraţia – B.O.R. între continuitate, înţelegere dată de cunoaştere şi forţa pocăinţei; apariţia şi maturizarea unităţii de rezistenţă antitotalitară, rezistenţa şi martirajul în temniţele regimurilor totalitare din România; poezia crucii, ca lumină dătătoare de credinţă şi nădejde în închisorile comuniste; viaţa monahală în perioada dictaturii proletare, culpabilizarea clerului român, armă folosită pentru îndepărtarea Păstorului de viaţa Cetăţii etc.

La simpozion au participat peste 50 de personalităţi cu preocupări în domeniul istoriei, culturii, artei, literaturii şi gazetăriei creştine care au prezentat referate şi studii ample, inedite despre tematica propusă sau au avut intervenţii interesante asupra problemelor dezbătute.

Continuare »