Cezar Ivanescu a murit in conditii inumane, total neclare, chinuit, dupa ce cu doar cateva zile in urma se intorsese dintr-o vizita triumfala in Albania, tara de origine a mamei sale.
Acuzatiile profund nedrepte lansate in 29.01.2008, neprobate nici macar printr-o virgula l-au urmat pe Cezar Ivanescu chiar si dupa moartea sa, in ferpar.
Asa-zisii ziaristi, zelosi si neinformati, au preluat falsele informatii si, in locul unui text elogios, normal in cazul disparitiei unei personalitati de o asemenea anvergura intelectuala si morala, am fost nevoiti sa citim enunturi denigratoare, in cel mai bun caz texte cu tenta gri.
…Chiar si dupa moartea sa profund tragica si ciudata, Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania nu a luat nota, nu a considerat a fi uman, elegant si necesar sa transmita presei un Comunicat oficial care sa aduca clarificarile necesare si sa puncteze dramatismul situatiei.
Un asemenea comunicat nu ar fi denotat altceva decat respectarea Statutului USR, Cezar Ivanescu fiind membru al USR si membru in Consiliul USR…
Din tot ceea ce, prin tragismul evenimentelor, a ramas in manuscris rezulta in mod zguduitor cat de mult a suferit Cezar Ivanescu ca urmare a acuzatiilor ‘pe surse’ la care a fost supus incepand din 29.01.2008.
Intr-un fel cumplit moartea sa a inceput atunci cand, expus, la varsta senectutii, acestor acuzatii nedrepte si neintemeiate a fost nevoit sa suporte un adevarat atac mediatic in locul recunoasterii binemeritate, atat a valorii sale ca autor, cat si a valorii sale ca model uman, de existenta exemplara.
Ascultati un mesaj cutremurator al lui Cezar Ivanescu, mesaj cu un caracter profund umanitar si aproape testamentar. (Clara Arustei)
Cezar Ivanescu - Mesaj in pragul mortii
Asculta mai multe audio Diverse »
3 responses so far ↓
1 f lex // Jun 3, 2008 at 6:17 am
Le doresc auditie placuta celor vizati si ,mai ales,piticului poet dinescu.Le doresc o constiinta impacata!
p.s.:recomand celor ce nu-l stiu acest site http://civicmedia.ro
2 indra // Jul 14, 2008 at 4:48 pm
Reproduc un fragment dintr-un interviu dat de maestrul Cezar Ivanescu:
„Cum infrunta poetul Cezar Ivanescu aceste timpuri?
- In mod diferit si daca vreti de la sezon sa sezon. Acest deceniu pentru mine (am si spus-o in alte interviuri) a fost cel mai greu interval din viata mea, cel mai dificil si cel in care m-am acomodat cel mai greu. Vremurile de tranzitie, care la romani dureaza de pe la inceputul veacului (regina Maria este cea care a lansat sintagma - epoca de tranzitie) le-am infruntat tot mai usor pe vremuri si mai dificil in ultimul deceniu. Pentru ca daca inainte de 1989 eram un anticomunist fara probleme si stiam cum ma situez in raport cu puterea si cu ceea ce se intimpla (anticomunist - nu disident, pentru ca disidenta s-a facut, cum bine spune si termenul - de la partidul comunist. Adica au fost comunisti care din convingere, din interes, din diferite influente straine, au devenit disidenti, au inceput sa combata comunismul din interior s.a.m.d. Toti, insa, fireste - cu o anumita funie legata bine de spate).
Adevaratii artisti insa lucreaza fara plasa de asigurare. Daca se intimpla sa cada - mor. Saltul e mortal. Eu am fost, daca vrei, saritor la trapez fara plasa toata viata. Acesti 10 ani eu nu-i consider deloc nici democratie cum se pretinde in Romania, nici libertate, nimic altceva nu sint acesti 10 ani decit o prelungire sinistra, ceausista. Adica toate racilele ceausiste au fost duse la ultimele lor consecinte. Puterea pe care o detinea un singur personaj a fost impartita la citeva mii de personaje, toate imbogatite peste noapte, devenite, aceste personaje, mici tirani ai Romaniei.“
3 maria // Aug 8, 2008 at 2:00 am
Teoretic, trăim într-o ţară în care drepturile ne sunt garantate atât de o Constituţie modernă, cât şi, măcar formal, de un principiu fundamental în democraţie – cel al prezumţiei de nevinovăţie, o ţară în care funcţionează şi instituţii precum cea a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care se declară aliniate la cerinţele şi standardele Uniunii Europe. („Democraţia în România a devenit un lucru cert şi ireversibil. Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în anul 1999 demonstrează consolidarea structurilor democratice în România şi alinierea la cerinţele şi standardele Uniunii Europene în vederea integrării. /…/ Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în întregul său şi fiecare dintre membrii săi răspund în faţa Parlamentului României pentru modul de îndeplinire a atribuţiilor ce le revin. Prin votarea în Parlament a Ordonanţei de Urgenţă nr. 24/2008, voinţa legiuitorului a fost ca CNSAS să ofere societăţii româneşti o bază instituţională credibilă pentru a putea duce la bun sfârşit dificilul proces de clarificare a trecutului comunist.“
(Sursa: pagina web a CNSAS, http://www.cnsas.ro, Date generale)
Practic, se pare că aceste instituţii „moderne“, create în deplin consens cu „cerinţele şi standardele Uniunii Europene“, funcţionează în mod total discreţionar şi primitiv. De exemplu, o simplă declaraţie de presă emisă în data de 30.01.2008 de către Biroul de presă al CNSAS, în mod oficial, ferm şi imediat în cazul Cezar Ivănescu ar fi stabilit adevărul şi ar fi salvat de la moarte un Poet. O asemenea atitudine ar fi scos CNSAS-ul din situaţia de profund ridicol în care s-a plasat şi ar fi devenit dovada vie a faptului că este o instituţie care funcţionează în deplină armonie cu legile unui stat de drept. Nu a fost însă să fie aşa.
La aproape 20 de ani de la revoluţie, în această Românie pe care cu toţii am clădit-o, Cezar Ivănescu a luptat de unul singur împotriva unui întreg sistem amoral, teoretic având de partea sa totul: adevărul, statul de drept, calitatea de membru într-o organizaţie de breaslă structurată şi pe generoasele principii ale Cartei Drepturilor Omului – Uniunea Scriitorilor din România, onoarea de a fi Comandor al Ordinului Steaua României, ordin al cărui şef este însuşi Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, garantul respectării Constituţiei…, statutul de membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, al cărui Preşedinte este ambasadorul UNESCO al României la Paris şi al cărui vicepreşedinte este un Ministru în funcţie al Guvernului României…
„Cine a vrut să-i facă rău, i-a făcut“ (Cazimir Ionescu)
Nu a existat niciodată nici un verdict dat de CNSAS în legătură cu Cezar Ivănescu, însă cu toate acestea CNSAS-ul nu s-a simţit dator să enunţe acest adevăr evident. O declaraţie de presă de cel mult două rânduri ar fi tranşat definitiv situaţia poetului Cezar Ivănescu, dar şi cea a onestităţii Colegiului CNSAS. În schimb, a apărut o declaraţie absolut bulversantă a domnului Cazimir Ionescu, difuzată de un post de televiziune, „Cine a vrut să-i facă rău, i-a făcut.“ La o simplă accesare a site-ului CNSAS (la secţiunea Informaţii de interes general) se poate constata că în perioada 11.12.2007–20.03.2008 nu au existat comunicate de presă, aşadar în acest interval Colegiul CNSAS nu a emis niciun fel de acte având caracter oficial. Aceste comunicate, chiar dacă nu conţin nume transcrise în clar, conţin, în schimb, indicii suficiente pentru a deduce că dosarul poetului Cezar Ivănescu nici nu a fost luat măcar în discuţie vreodată. (Spre exemplu, în ultima şedinţă pe anul 2007, din 11 decembrie, printre altele s-au analizat şi cazurile: unui şef de catedră în cadrul instituţiilor de învătământ superior, decizându-se că a fost colaborator al poliţiei politice comuniste, unui membru al Academiei Române, situaţie în care s-a hotărât invitarea la audiere, unui scriitor/realizator de emisiuni de televiziune, votându-se că nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste ş.a.m.d.). Simpla lecturare a acestor documente publice ne indică adevărul, şi anume: poetul Cezar Ivănescu a fost victima unei nedreptăţi fără de limite.
Leave a Comment