Corneliu Florea

ACOLO, IN VEST-NORDUL Statelor Unite, unde Riul Columbia desparte Statul Oregon de Statul Washington, unde indigenii acestor pamanturi spuneau ca se intilneste stralucirea dogoritoare a soarelui cu ploile binefacatoare venite de pe occean, pe malul drept al riului, inalt si abrupt, se afla Museul de Arta “Maryhill” ce este implinirea visului a patru prieteni. Un american intreprinzator si norocos, o dansatoare ce a impresionat America si Franta, Regina Maria a Romaniei si o pasionata colectoare si pastratoare de arta, Alma de Bretteville Spreckeles.

Americanul, Sam Hill, s-a nascut in 1857 in Nord Carolina intr-o familie de “quaker” (porecla nefavorabila, peiorativa data celor ce fac parte din Societatea Prietenilor!) Robust, inzestrat, harnic a muncit in compania de cai ferate “Great Norhern” a unchiului sau. Intreprinzator si inovator a devenit un expert in constructii rutiere si feroviare de pe urma carora a prosperat si a devenit un bogat om de afaceri. A calatorit mult si fiind o fire foarte placuta si-a facut multi prieteni adevarati.

In 1907 a cumparat pe malul drept al Riului Columbia, deci in Statul Washington 7.000 de acri (un acru – aproximativ egal cu o jumatate de hectar) pe care a vrut sa stabileasca o comunitate agricola formata din membri Societatii Prietenilor (Societate ce este o “subincringatura” a crestinilor reformatori, in care toti membri sunt egali, egali fara structura ierarhica. Au aparut in Anglia in mijlocul secolului al XVII-lea si au fost porecliti “quakers”) Dupa un timp, Sam si-a schimbat planurile, a inceput constructia unui “ranch house” pentru familia sa. Cum sotia sa se numea Mary, iar proprietatea se afla pe un “hill”(deal) a numit atit “ranch”- ul cit si “mansion”-ul Maryhill.

“Mansion”-ul sau casa mare cit un palat, pe trei nivele, are la capetele ei, de o parte si alta rampe de automobil, simetrice, ce urca pina la etaj unde sunt intrarile principale, ceea ce ii da cladirii un aspect unic, curios pentru ca, de obicei, intarile la asemenea cladiri impunatoare se fac la fatada nu pe laterale !! Proiectul acesta original, absolut americana, a fost executat de niste arhitecti adusi special din Washington D.C.

Inainte de-a fi terminata, Sam Hill s-a rasgindit din nou, a renuntat sa o foloseasca de locuinta familiara si s-a gindit sa o doneze unor scopuri publice. Cum americanii traiau, clocotitor, perioada etalarii lor si prin cultura, s-a nascut ideea unui muzeu. Ideea a fost a prietenei sale Loie Fuller, o frumoasa si talentata dansatoare americana, ce a devenit faimoasa la Paris prin originalitatea costumatiei si a luminilor de scena, o inovatie la sfirsitul secolului XIX-lea. Si-a cistigat o aureola de diva si un loc in inalta societate artistica parisiana, devenind o apropiata a scluptorului Auguste Rodin.

In cercul prietenilor lui Sam Hill a fost si Regina Maria a Romaniei, nepoata reginei Victoria a Angliei si a tarului Alexandru al II-lea. In 1926 cind a facut fastuosul sau turneu in Statele Unite si Canada l-a vizitat si pe Sam Hill la Maryhill, unde la cererea acestuia a adus obiecte personale si de arta pentru viitorul museu.

Alma de Bretteville Spreckels, sotia unui magnat al zaharului american, prietena devotata a lui Sam Hill si a Reginei Maria a dus la indeplinire realizarea museului de la Maryhill, dupa moartea neasteptata a lui Sam Hill in 1931. Muzeul pastreaza obiecte de arta si personale ale Familiei Hill, a Reginei Maria, a dansatoarei Loie Fuller, care a donat toate lucrarile de arta primite cadou din partea lui Auguste Rodin, la care se aduga si donatiile de arta ale Familiei Bretteville – Spreckels.

Despre Museul de Arta din Maryhill din Statul Washington, de pe malul Riului Colorado am aflat primadata in 1988, cind Florin s-a intors de la Congresul ARA din Portland – Oregon, unde a prezentat eseul “Constitutia de la 29 Februarie” Cu aceasta ocazie, organizatatorii Congresului ARA au aranjat si o excursie la acest muzeu. Florin ne-a povestit cu insufletire si amanunte despre cele vazute si aflate despre Regina Maria pe aceste meleaguri, atit de indepartate de Tara Noastra, stimulindu-ne curiositatea.

Prima data am vizitat muzeul in Iunie 1989. Atunci am facut un tur canadian si american din preeria manitobana pina in frumoasa British Columbie, trecind peste Muntii Stincosi. La Pacific am luat ferry boat-ul si am trecut pe Insula Vancouver iar de acolo, in Statele Unite in Olimpic Park. Am coborit spre sud pe “interstate nr.5” la Portland in Oregon,de unde am luat-o pe “interstate nr 84”, ce serpuieste de-a lungul riului Colorado, pina la Meryhill. Era foarte cald si uscat, semn ca ploile oceanului nu au mai ajuns de mult in acest peisaj deluros si arid.

Vizitarea museului ne-a stirnit emotii si interes de neuitat. Pentru cei “educati” de dictatura comunista, cum am fost si noi, istoriile URSS-ului si ale comunismului au fost obligatorii ani si ani de zile, chinuindu-ne cu indoctrinarea sovietica si supunere totala, negindu-ne identitatea iar istoria Luptatorilor si Fauritorilor Romaniei Intregite era simplificata si falsificata !! Asa ca, la Meryhill, dintr-o data ne-am pomenit intr-un mic spatiu de istorie romaneasca, in care se afla o frumoasa colectie de obiecte personale ale Reginei Maria, printre care si o copie a coroanei purtata la Alba-Iulia, tablouri de familie, incepind cu cele ale bunicilor pina la cele ale urmasilor. Exponatele frumos aranjate la nivelul principal al muzeului, bogata colectie de obiecte si documente romanesti ne-au reverberat sentimentimentele ca apartinem, totusi, unei obirsii vechi, dacica in spatiu si neo-latina ca vorbire si gindire, unei natiuni care dupa aproape doua mii de ani, din nou s-a intregit in vechiul ei spatiu. Iar Regina Maria, desi cu radacini asa de indepartate de poporul nostru, s-a daruit intregirii noastre romanesti alaturi de generatiile romanesti ale acelor vremuri. Ce pline de personalitate si mindrie nationala au fost acele generatii ce s-au jerfit pentru Intregiea Romaniei, si ce oprimate si degradate au ajuns urmasi lor sub dictatura zonelor de influenta straine daca nu-si cunosc trecutul si indatoririle nationale, daca isi ignora sau nega identitatea. Savirsind acest sacrilegiu sunt/suntem, indirect, niste tradatori !!

Trebuie sa traim in strainatate ca sa aflam si sa invatam cine am fost/suntem ?!?

Am gasit la “gift shop-ul” muzeului volumul “THE LAST ROMANTIC” – THE LIFE OF THE LEGENDARY MARIE, QUEEN OF ROUMANIA – de Hannah Pakula, aparut intr-o editura new-yorkeza in 1984. Este un volum de 500 de pagini, pe care nu l-am lasat din mina pina ce nu l-am citit, pot spune ca l-am studiat pentru ca merita. Este foarte bine scris si din punct de vedere literar si istoric. Desi documentat total, lectura nu are rigiditatea manualelor de istorie ci de roman de familie. Autoarea este o intelectuala evreica plecat din Romania, dupa instalarea dictaturii comuniste, si stabilita in Statele Unite, care nu a binevoit sa-mi raspunda la scrisoarea prin care o felicitam si ii ceream permisunea unei largi recenzii cu citate. Pacat, as fi dorit, ca si alti multi romani sa afle despre cartea ei, in care descrie cu insufletire si amanunte vizita Reginei Maria la Meryhill in Noembrie 1926. Despre surprinderile ei in fata peisajului arid, in fata “mansion-ului“, despre emotiile ei, despre “speech”-ul ei atit de apreciat de cei doua mii de invitati a lui Sam Hill … si multe, multe altele. Poate dupa Decembrie 1989, autoarea volumului sa fi permis publicarea acestei biografii romantate a Reginei Maria si in Romania. Merita sa fie publicata si citita, completeaza fresca din vremurilor cu regi si regine in Romania. Buna si pentru cei ce vor sa readuca monarhia in Romania, ar afla parerile Reginei Maria despre nepotelul ei Mihaita (“The Baby King”).

A doua vizita la Muzeul de Arta de la Meryhill am facut-o in August 1994. Ne intorceam din California si am oprit citeva ore la muzeu, sa i-l aratam si invitatei noastre din Romania, colega si prietena noastra, Dr. Violeta Naghiu.

Intre timp s-au schimbat multe in muzeu; lucrarile lui Auguste Rodin si galeria dansatoarei Loie Fuller au fost mutate de la “upper level” la “lower level” unde aratau mai mult ca ingramadite decit ca exponate ce au nevoie de spatiu pentru a se reliefa. Exponatele Reginei Maria isi pastrau acelasi spatiu la “entry level” unde se afla si “Sam Hill History Room”, dar nu am mai gasit pliante sau carti despre trecerea ei pe aici. Am avut o stringere de inima la gindul ca, in viitorii ani, noua conducere a muzeului, care face tot mai mult loc artei americane in muzeu, o va cobori linga Auguste Rodin si Loie Fuller, mai ales ca Ambasada Romaniei din Statele Unite, incontinuare, nu-si arata nici-un interes fata de memoria Reginei Maria in acest muzeu, desi reprezinta Romania.

Cind am parasit parcul acestui muzeu cu amintiri romanesti, unde paunii, pasarile favorite ale Reginei Maria, se plimbau majestos, am avut un sentiment trist de despartire definitiva de aceste locuri, unde Sam Hill a inaltat , din beton, si o replica al anticului STONEHENGE din Anglia, ca un memorial al soldatilor americani cazuti in Primul Razboi Mondial in Europa. Cinste acestui OM ce si-a respectat cu daruire semenii.

Corneliu Florea, Winnipeg – Canada, ianuarie 2000