GHIOCELUL

Încet, topindu-se în zloată,
Din trupu-i numai ciot şi nod,
Nu mai credea iarna să poată
Pe lume să aducă plod.

Cu viscol, ger şi promoroacă
La sân de nea am fost hrănit,
Doar fulgii soţi având de joacă ;
Lui marte-i spun azi: “Bunvenit!”

Baston şi fracul prins în poale
Defuncta iarnă mi-a lăsat;
Şi un mesaj în trei petale
Ascuns sub alb imaculat:

Când doruri multe cu credinţă
Nădejndii-n braţe se aştern,
Iubirii-s toate cu putinţă,
Curgând dintr-un izvor etern.

MARŢIŞOR

Se-ntoarce-al lucrurilor crug
Într-un sfârşit la începuturi,
În albul prim pierind pe rug
Cum beţi de lampă unii fluturi.

Prin scrumul din trecutul mort,
Cu furca-n brâu la subţioară,
Îşi toarce firul alb de tort
Speranţa, fragedă fecioară.

Să-i fie drumul cu folos
Şi în acord cu legea firii
Îl răsuceşte-apoi vârtos
Cu firul roşu al iubirii.

Ca şerpii-ncolăciţi în rut
Se scaldă-n ploile de soare
Punând naturii început
Până la iarna viitoare.

Lucrarea-i fără de cusur,
O căsnicie minunată
Din roşul cald şi albul pur
Ce-nvârt a lumii veşnic roată.

(poezii de Nicuşor Gliga)