“Se expuneau”…! Serios? Cind dadeau cu fuga si ii lasau pe localnici sa suporte perchezitii, arestari? Aaaa, da’ si asta “dadea bine” la “lupta ideologica”: iete ce rai si nedrepti erau… “ceilalti”.

Da’ altfel “sensibili”… Si “ceilalti” (raii povestii, istoriei) le dadeau si posibilitatea sa scrie acasa…

Citi detinuti ai lagarelor “idealului” lor comunist au avut dreptul macar sa-si instiinteze familiile pe unde sunt inainte de a fi macelariti? Cite familii din Romania, Moldova, URSS, China Coreea, samd, nu stiu nici macar acum unde sunt oasele victimelor ideologiei lor mizerabile?

Nu cred ca “trebuie sa asteptati un nou presedinte”: actualul pare deja destul de… apropiat… de nepotul Cristinei Boicu (Boico): Vladimir Tismaneanu (ai carui parinti au luptat si ei in Spania, nu?). Si singele apa nu se face. Ca sa nu mai vorbim de ceea ce ai invatat de la parinti (citat din noul “erou francez”, Guy Môquet)

As mai adauga exemplul Spaniei sfisiate de singerosul razboi civil.

Ambele tabere au fost animate de un ideal in care au crezut cu fervoare, daca nu cumva cu fanatism.

Ambele tabere au facut excese, adica au ucis, au ucis, au ucis…

Totusi, reconcilierea a fost in cele din urma posibila in sinul unei natiuni astazi europene.

“Celor cazuti” scrie pe placa unui monument spaniol, fara a preciza tabara, fara deci ai face ingeri pe unii si demoni pe altii.
Franco este la fel de venerat ca si La Passionaria.
Nici unul nu are statuia acoperita cu un coviltir de tabla. Nici unul nu are numele obliterat de pe strazi sau manuale.

De ce nu ar fi posibil aceasta si in Romania?

Experienta secolului 20 este una tragica dar care se cere depasita.
Altminteri, umanitatea se indreapta spre evul intunecat.

Referitor la monumente,ridicarea si daramarea lor ,la rescrierea istoriei,la prezentarea ei selectiva -spun si acum -depinde de conducerea tarii dar si de educatie,educatia de acasa,de ce si cum discutam cu copii,caci altfel ii pierdem in favoarea manelelor si dansului burtii

Nu este cazul sa luati in zeflemea valorile originale ale Romaniei daca vreti sa fiti respectat.
Cred ca nu pretindeti ca realizarile romanilor nu apartin romanilor.
Nimeni nu neaga contributia altor nationalitati – evit cuvintul postdecembrist ‘etnie’ – aflatoare pe paminturile noastre.

Exemplul cu Rosenthal este deplasat.
El a reperezentat cu penelul idealul de emancipare a romanilor, care a insemnat si inseamna statul national unitar.
Exact acest ideal Olga Bancic si tovarasii ei voiau sa-l distruga.

Este ceea ce in ultima instanta conteaza, indiferent de justetea sociala a doctrinei comuniste.
Si atunci, de ce sa-i perpetuam memoria, cu atit mai mult cu cit comunismul, mai ales cel cominternist, nu ne-a adus mai deloc justitie?

Mai aproape de prezent, nu pot fi comparati Ana Pauker sau chiar Miron Constantinescu cu Alexandru Graur si Iosif Sava.

Comunismul a fost imbratisat de multi evrei, ca popor fara tara, practic nedoriti in nici un stat construit pe considerente nationale.

Primul stat comunist a nascut din cadavrul unui imperiu represiv dar i-a preluat toate avatarurile.
Cu toate acestea, comunistii din lumea intreaga se orientau dupa lumina de la rasarit, ignorindu-i tenebrele, nu putine.

Astfel, comunistii din intreaga lume, cu exceptia celor nationali care se vor remarca mai tirziu, au devenit coloana a 5-a a noului imperialism rosu, cu nimic mai prejos decit predecesoarele.

Romania nu a facut exceptie.
Comunistii sai, majoritatea straini si infimi ca numar, au fost coloana a 5-a a Imperiului Raului.

Aderenta evreilor din Romania la acest curent este suspecta.
Prea putini dintre ei erau proletari.
Multi se stabilisera aici, adesea ilegal, fugind din calea bolesevismului rus sau ungar sau pur si simplu pentru a-si fauri o viata mai buna.
Atunci, de ce s-au pus cu zel in serviciul inamicului ireductibil al Romaniei, in care si-au aflat adapost?

Experienta Olgai Bancic este tragica.
De ce insa ar prima aceasta in fata celei a anticomunistilor romani?
Exista vreo strada purtind numele vreunui tinar roman mort cu arma in mina in munti, asteptindu-i pe americani, intr-o celula de inchisoare sau la Canal?
As crede ca nu, desi candidati ar fi destui.

“azi esti erou ,maine nu mai esti…” Aici aveti dreptate: c’est la vie, c’est la guerre (ca tot vorbim de Franta).

“Dv si cei ca Dv ati raspandit romanii in lume golindu-i de mandrie si dragoste de tara…”
N-aveti dreptate. Nu sunt parlamentar si nici n-am facut parte din vreun guvern asa ca
n-am dus eu tara de ripa. Asa ca de unde pina unde ma faceti raspunzator ca am raspindit romanii in lume, de parca romanii ar fi niste paraziti?
N-am darimat nici o statuie, desi,sincer sa fiu, as fi darimat una cu mare placere: pe cea a lui V.I.Lenin, din Piata Scinteii.

“dar dupa cum merg lucrurile in romania,a fi antifascist e chiar mai grav decat a fi comunist.”
Antifascistii dvs. erau inainte de toate comunisti infocati. Nu incercati sa ni-i bagati pe git ca eroi si ai Romaniei. Romania a avut o experinta comunista cumplita din care nici azi nu si-a revenit.
Asa cum Israelul are libertatea sa venereze pe cine vrea la el acasa, la fel si romanii au dreptul sa ridice in slavi pe cine vor. Nu stiu ca vreodata un roman sa fi incercat sa-si impuna cu de-a sila eroii prin alta tara.
Aveti un talent remarcabil in a devia subiectul discutiei si in a invinui pe nedrept .

Daca vroia un viitor mai bun pentru copilul ei, trebuia sa fi emigrat in SUA sau, de ce nu, intr-un kibbutz din Palestina (am admirat intotdeauna pionierii).

Problema rezistentei franceze este destul de spinoasa, dupa eliberarea Frantei s-au dat certificate de rezistent cam in acelasi stil cum s-au dat la noi certificate de revolutionar.
Bag seama ca si astazi printre intelectualii francezi este de bon ton sa fie de stinga (citeste: contaminati cu ciuma rosie).

Personal consider eroi pe tinerii VOLUNTARI care au murit in stepa ruseasca incercind sa apere lumea de amenintarea iudeo-bolsevica, care, se stie cita fericire a adus dupa aceea…