Motto: “Din experienta pe care o am în străinătate, am ajuns la opinia că biserica are mai multe roluri decât în România… Nu o să găsiti în dansurile populare românesti si în cântecele folclorice autentice nimic de care să vă fie rusine.” – Dan Crăciun

Gabriel Gherasim: Domnule Crăciun, dati-ne vă rog o descriere biografică si profesională a dvs!

Dan Crăciun: M-am născut în Aiton, un sat între Turda si Cluj, unde am urmat cursurile scolare până în clasa a VIII-a, iar liceul l-am făcut la Cluj-Napoca. De mic copil îmi plăcea să cânt, în liceu am făcut parte din ansamblul scolii, iar după ce am terminat armata, m-am înscris la Scoala Populară de Artă din Cluj-Napoca, la sectia canto, profilul muzică populară. În anul 1988, în timp ce eram la Scoala Populară de Artă, am devenit membru al Ansamblului de Cântece si Dansuri Populare “Somesul Napoca”, ca dansator, acest ansamblu fiind unul dintre cele mai bune ansambluri din Cluj-Napoca. Am fost membru al acestui ansamblu din 1988 până în 1993, si am participat la multe festivaluri, atât în tară, cât si în străinătate (Franta, Olanda, Germania, Rusia etc.). Ca elev al Scolii Populare de Artă, am participat la concursuri de folclor în tară la Călărasi, Toplita s.a. Din 1993 până în 1994, am fost membrul unui alt ansamblu de renume din Cluj-Napoca, “Rapsodia Somesană”, cu care, în martie 1994, am venit în America si nu m-am mai întors în tară. Din 1989 am avut alături de mine pe sotia mea, care mi-a fost si partenera de dans. De-a lungul activitătii mele în tară, am avut ocazia să dau spectacole pe scenă alături de mari rapsozi ai cântecului popular, cum ar fi: Nicolae Furdui-Iancu, Ioan Bocsa, Irina Loghin, Drăgan Muntean, Daniela Condurache, Nicolae Muresan etc.

G.T.G.: Cum ati intrat în contact cu Biserica Română “Sfânta Maria” din Portland?

D.C.: În anul 1994 m-am stabilit la Portland, dar nu stiam nici un român ortodox, deoarece lucram la români de religie penticostală si acestia ori nu stiau, ori nu vroiau să tină legătura cu românii ortodocsi. Am aflat de existenta singurei biserici ortodoxe românesti de atunci, “Sfânta Maria”, în anul 1995-1996. În prezent sunt două biserici ortodoxe românesti în zonă: Biserica “Sfânta Maria” din Portland si “Pogorârea Sfântului Duh” din Oregon City.

G.T.G.: În ce fel de activităti comunitare de propagare a culturii românesti din Nord-Vestul Americii v-ati angajat de-a lungul anilor?

D.C.: La început ne-a fost greu în America si foarte dor de activitătile culturale la care participam în tară. Am muncit greu la început si nu aveam timp pentru activităti culturale, iar în plus majoritatea românilor cu care aveam contact erau penticostali, români care nu vroiau nici măcar să audă de folclor românesc; la unii le era rusine că erau români. Când am venit în America, comunitatea de români ortodocsi era inexistentă comparativ cu cea a românilor penticostali, asa că închipuiti-vă ce “succes” aveam la promovarea folclorului nostru românesc. După vreo cinci ani am reusit să adun câtiva prieteni cu care am format un mic ansamblu de dansuri si cântece populare Ansamblul “Transilvania”. Cu acest ansamblu am participat aproape în fiecare an la “Rose Festival” (Festivalul Trandafirilor), care este un festival international, organizat de primăria orasului Portland, cu participarea unor ansambluri ale comunitătilor din zonă. În ultimii ani am mai participat la festivalul “Toamna Românească”, festival organizat de Biserica Ortodoxă “Sfânta Maria” din Portland. Tot în zona americană de nord-vest, am fost invitati de mai multe ori la “Maryhill Museum” (Muzeul Maryhill), cu ocazia diferitelor aniversări ale muzeului. Acest muzeu din statul învecinat, Washington, are donatii de obiecte regale si traditionale românesti de la Regina Maria a României. De asemenea, datorită calitătii si originalitătii dansurilor si cântecelor pe care le punem în scenă, am fost invitati ani la rând, la Festivalul românilor din Sacramento, organizat de “Romanian Community Center of Sacramento”, precum si la celebrarea aniversării Zilei României, organizată de Asociatia “Miorita”din Sacramento.

G.T.G.: De ce sunt biserica, limba si cultura de bastină importante pentru imigrantii români din SUA secolului XXI?

D.C.: Aici părerile diferă, asa că o să-mi exprim punctual meu de vedere, care poate este la fel si pentru românii din alte tări, nu numai pentru SUA. Din experienta pe care o am în străinătate, am ajuns la opinia că biserica are mai multe roluri decât în România. Cel mai important este cel spiritual: ne-am născut crestini si vrem ca si copiii nostri să fie crestini, cu frică de Dumnezeu. Tot prin biserică de multe ori românii din străinătate se pot ajuta, oferindu-si locuri de muncă unii la altii. La biserică se întâlnesc românii din diferite zone ale tării si au ocazia să se împrietenească, să-si spună unele întâmplări sau experiente pe care le-au avut aici sau în tară. Biserica ortodoxă din afara României poate avea si rol social si rol cultural, pe lângă cel spiritual. Limba si cultura sunt importante, deoarece prin ele ne identificăm de celelalte natiuni, oriunde ne-am afla. Limba si cultura românească sunt unice. Nici un popor în lume nu se poate lăuda cu limba, cultura, traditiile si folclorul românesc, este ceva ce ne reprezintă numai pe noi.

G.T.G.: Cum apreciati multiplicitatea de biserici românesti de diferite confesiuni din Portland?

D.C.: Părerea mea este următoarea: în SUA se recunoaste dreptul de a face parte din orice religie vrei. Fiecare român din Portland este liber sa meargă unde vrea la biserică. Din experienta mea, bisericile din Portland sunt bune si îi ajută pe cei care le frecventează si sunt membri la acea biserică. Ceea ce nu consider eu că e bine, este faptul că dacă vrei să organizezi ceva pe cale culturală, socială sau traditională, nu este nici un suport si participare din partea bisericilor penticostale, baptiste sau de la alte religii neo-protestante.

G.T.G.: Ce ati dori ca să se amelioreze în dinamica dintre diferitele sectiuni ale românilor din Nord-Vestul Americii?

D.C.: Tot ce am declarat în acest interviu este părerea mea, bazată pe experienta si relatiile pe care le-am avut cu diferite biserici de când sunt în Portland si mă refer doar la această regiune. Poate că mai sunt si alte regiuni în SUA unde se pot întâlni situatiile expuse de mine aici. Am întâlnit alte comunităti care sunt mai deschise spre activităti cu caracter cultural, social, folcloric (care ne reprezintă), cum ar fi cea din Sacramento. Poate în viitor se vor schimba mentalitatea unor conducători de biserici din zona Portland si vor lăsa copiii lor ca să participe la activitătile folclorice si culturale organizate deocamdată doar de biserica ortodoxă. Nu vreau sa afirm că toti conducătorii de biserici fac asta din răutate; poate o fac pentru că nu sunt documentati în acest domeniu. Apostolul Pavel spunea: “Cercetati toate lucrurile, si păstrati ce este bun”. Cu ce nu sunt bune activitătile culturale si folclorice autentice? Lansez pe această cale un apel: frati români, de orice religie sunteti, cultura si folclorul sunt identitatea poporului român; nici o religie din România nu este reprezentativă pentru poporul român. Ortodocsi, penticostali, baptisti, adventisti si multe alte religii se găsesc peste tot în lume, dar cultura, traditiile si folclorul românesc sunt specifice poporului român. Nu îndemn la schimbarea religiei de apartenentă, ci vreau doar să cercetati lucrurile, ca să puteti decide care sunt bune si vă garantez că nu o să găsiti în dansurile populare românesti si în cântecele noastre folclorice autentice nimic de care să vă fie rusine. Am avut ocazia să întâlnesc si americani, care după ce au văzut dansurile noastre populare, au vrut să vină să-i învăt si pe ei.

G.T.G.: Ce planuri aveti pe viitor?

D.C.: Cât o să am putere si ocazia să reprezint poporul român prin dansul si cântecul popular, o voi face mereu. As dori să pot aduna în jurul meu mai mult tineret, să-i pot învăta mai multe dansuri din toate zonele tării si să putem participa la cât mai multe festivaluri în toată America.

G.T.G.: Multumim si noi pentru interviul acordat. Cum puteti fi contactat de către cititorii nostri?

D.C.: Cei care vor să mă contacteze pentru diferite ocazii (festivaluri, revelioane etc.), pot să mă sune la telefon: (360) 910-7988, sau prin email: dccraciun@hotmail.com.

Interviu consemnat de Gabriel Teodor Gherasim, New York