Stimate domnule Dan Stanca,
În “Aldinele” din 22 august, în articolul “23 august sub coroana regelui”, spuneţi la un moment dat că «nu ştiu care general german mult timp după terminarea războiului a declarat că marea sa ţară nu ne va ierta în veci pentru faptul de a o fi trădat de două ori doar în 50 de ani, prima dată în primul război prin ieşirea din alianţa cu Puterile Centrale, a doua oară, în următoarea conflagraţie, când am trecut de partea sovieticilor. Speculaţiile merg până acolo încât arată că prin rezistenţa noastră URSS nu ar fi reuşit să avanseze atât de repede, iar (…) soarta Europei după 1945 ar fi fost cu totul diferită. Cu alte cuvinte, 23 august nu e o sărbătoare, ci un dezastru. Lucru, fireşte, exagerat.»
În calitatea mea de statornic cititor al «Aldinelor» am de făcut câteva comentarii care sper să intereseze şi pe ceilalţi cititori:
- eu ştiu că acel general neamţ nu există, ci este inventat de …folclorul nostru, românesc. Deunăzi, aceeaşi afirmaţie o făcea şi un fost ministru de externe, Adrian Severin: «Ori de câte ori România a fost slabă a căutat alianţa cu Germania şi ori de câte ori Germania a fost slabă România a rupt alianţa cu ea în numele unei totdeauna auto-apreciate drept inteligente politici de supravieţuire.» Este binecunoscută la unii români uşurinţa – ca să nu-i zic plăcere, cu care găsim sau inventăm argumente pentru a ne declara cum nu mai sunt alţii de păcătoşi, proşti, parşivi, hoţi, criminali etc., etc. Ultimii oameni, pe scurt! …De data asta însă exagerăm. De unde şi până unde să fie vorba de trădarea românilor?!
- ca şi dumneavoastră, nici eu nu sunt istoric, dar cred că nu trebuie să fii mare specialist pentru a aprecia corect anumite fapte. Mai întâi intrarea noastră în primul război mondial a fost o decizie dificilă, luată în condiţii dramatice, căci aveam de ales între Transilvania şi Basarabia. Nu a fost uşor, nici pe departe atât de uşor cum îi fusese regelui Carol să încheie alianţa secretă cu Puterile Centrale şi să decidă astfel ca România să renunţe la orice proiect de unire a Transilvaniei cu Ţara. Dacă a fost cumva trădare, trădarea s-a consumat în 1883 – dacă nu mă înşel, când regele a semnat nefericitul document. Eu nu l-aş numi act de trădare, dar cu atât mai mult n-a fost trădare când regele Ferdinand a cedat presiunii interesului naţional şi s-a dezis de predecesorul său, alegând să fie român!
- în legătură cu 23 august 1944, mă număr printre românii care cred că într-adevăr a fost «un dezastru, nu o sărbătoare». Un dezastru pentru România, mai înainte de orice. Nu cred că este corectă aprecierea dumneavoastră cum că atunci, la 23 august, românului îi ajunsese cuţitul la os şi a ştiut să întoarcă foaia. Foaia au întors-o câţiva indivizi, o mână de veleitari intriganţi şi iresponsabili, iar dacă atunci a fost trădare, şi a fost !, trădarea a fost faţă de români, pe români i-au trădat cei care au conspirat împotriva lui Ion Antonescu, nu pe nemţi.
- daţi de înţeles – şi regretaţi, că actul de la 23 august le-a permis ruşilor să înainteze mai repede şi să ocupe la sfârşitul războiului o bună parte din Europa, partea ei de Răsărit. Că, dacă nu se producea 23 august, anglo-americanii aveau timp să ocupe ei această zonă… Vă fac cunoscut că Ion Antonescu a avut emisari pe care i-a pregătit pentru a merge în Occident să ceară debarcarea acestora în Balcani tocmai pentru a se evita ocuparea Europei de către ruşi. Nu ştia Ion Antonescu de înţelegerile dintre cei trei, Stalin, Roosevelt şi Churchill, luate cu mult înainte de 23 august 1944, cu privire la Europa noastră de Est. Azi ştim cu toţii că am fost făcuţi cadou ruşilor pentru aproape 50 de ani. Dumneavoastră nu ştiţi ?
- se pare că aţi uitat ce s-a întâmplat la alt 23 august, în 1939, când Germania a plănuit, împotriva României, cel mai criminal scenariu de care am avut parte vreodată ! Nu ştiţi, bănuiesc, că în iulie 1940, când la Chişinău au fost organizate mari sărbători în onoarea Armatei Roşii eliberatoare, alături de trupele sovietice au defilat şi trupe germane… Pactul Molotov-Ribbentrop nu vă spune mare lucru ! Cum contează acesta pe planul relaţiilor dintre noi şi Germania? Cunoaşteţi opinia vreunui general neamţ despre prestaţia Germaniei la acea dată?
- nu ştiu dacă este adevărat, dar unii susţin că regele Mihai nu a călcat niciodată pe pământul Germaniei. Dacă este adevărat, ar merita să ştim de ce. Eu nu am cum să verific această informaţie. Dar aş comenta-o cu plăcere. Căci mi-ar confirma o serie de nedumeriri şi îndoieli legate de prestaţia regelui Mihai ca personaj istoric. Voi menţiona una singură: în 1944, văzând cum evoluează lucrurile, Ion Antonescu şi-a dat seama că România va fi ocupată de ruşi care vor impune la Bucureşti un guvern străin de interesele neamului românesc. Nu i-a fost greu să prevadă că mulţi dintre fruntaşii vieţii politice româneşti vor apuca calea exilului, iar în exil fiind aceştia vor încerca să facă ceva pentru ţară. Cu gândul la ei, mareşalul a constituit un depozit substanţial la o bancă din Elveţia, spre a fi la dispoziţia emigraţiei româneşti, eventual a unui guvern românesc din exil. Când regele Mihai a abdicat şi a ajuns în Occident, toată lumea a fost convinsă că Mihai se va pune în fruntea luptei anticomuniste, drept care fondurile respective au fost puse la dispoziţia majestăţii sale. Că n-a făcut nimic majestatea sa pe frontul anticomunist, o ştim cu toţii. Nimeni însă nu ştie ce a făcut Mihai cu banii lui Antonescu, adică ai românilor, ai noştri, domnule Stanca… Nu este târziu ca acum măcar să aflăm de aceşti bani, dar mai ales să aflăm de ce regele Mihai s-a ţinut departe de orice activitate anticomunistă, lăsându-i pe alţii să …rişte. Pe cine n-a vrut majetatea sa să supere şi de ce?
- un capitol semnificativ pentru relaţiile dintre români şi «marea ţară» Germania îl constituie legionarii. Corneliu Codreanu declara înaintea alegerilor din 1937 că, dacă ajung la guvernare, legionarii se vor alia imediat cu Germania nazistă. Se pare că această declaraţie a plătit-o cu viaţa. Şi, tot aşa, se pare, că asasinarea sa a intervenit la câteva ore după ce regele Carol al II-lea a avut o lungă discuţie cu Hitler, după care regele poltron şi asasin a telegrafiat la Bucureşti ordinul de suprimare a Căpitanului. Legionarii, prin mesajul lor creştin, erau destul de incomozi pentru Hitler, căruia nu-i convenea prea mult o guvernare legionară la Bucureşti. În rezumat, se poate spune că legionarii au fost trădaţi de Hitler, că loialitatea lor – vezi şi Guvernul legionar de la Viena, nu s-a bucurat de reciprocitate.
- lăsând deoparte multe altele, să luăm în serios şi următoarea ipoteză : dacă nu se producea 23 august 1944, Germanii aveau de câştigat un singur lucru: prelungirea războiului cu câteva luni – unii experţi vorbesc de şase luni. Caz în care, foarte probabil, bomba de la Hiroşima ar fi primit altă destinaţie: Germania!… Că doar pentru Germanina şi fusese, de la bun început, programată. E posibil ca beneficiarii principali ai «trădării» de la 23 august 1944 să fie chiar Germania, deoarece la 9 mai, când Germania capitulează, americanii încă nu aveau bomba… O vor obţine după câteva săptămâni, prea târziu ca s-o folosească acolo unde se gândiseră ei la început. Ca de obicei, nu este pentru cine se găteşte, ci pentru cine se nimereşte…
- în sfârşit, să ne aducem aminte că România a intrat în al II-lea război mondial fără a avea cu Germania vreo înţelegere, vreo convenţie referitoare la obligaţiile şi aşteptările fiecărui stat. A existat o înţelegere mai degrabă personală, între Hitler şi Antonescu, care însă nu angaja statul, Ţara, cu atât mai puţin poporul! Iar Antonescu a fost un om care şi-a respectat angajamentele într-un mod exemplar ! Nu, românii nu au trădat Germania, căci, din principiu, unui popor nu i se poate cere să nu trădeze alt popor! Este un non sens! Un popor nu poate trăda decât menirea şi şansa sa de a conta în istoria lumii ca subiect, iar nu ca obiect!
Ion Coja
Ion Coja este conferentiar universitar la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti. Este presedintele filialei Bucureşti a Uniunii Vatra Romaneasca si al Ligii pentru Combaterea Antiromanismului. Autor al mai multor lucrari pe teme de istorie recenta. A fost senator din partea PDAR in legislatura 1992-1996.
12 responses so far ↓
1 cristian // Sep 5, 2008 at 9:23 am
Foarte de bun simţ acest comentariu! Şi totodată o analiză lucidă a istoriei României.
Ar fi bine, ca o dată pt totdeauna să încetăm a ne mai gândi la “datoria” noastră, a românilor faţă de alte popoare, state ori organizaţii suprastatale! Mai degrabă ar tb să ne gândim, la ce datorie au alţii la noi, dar nici aceasta nu cred că ne ajută f mult.
În schimb de f mare folos este, să ne gândim la datoria noastră faţă de înaintaşi şi faţă de cei care ne urmează! Făcând astfel, probabil că Ţara nu s-ar mai afla în situaţia aceasta dezastruoasă.
Profit de ocazie şi postez şi eu părerea mea ref la Mihai de Hohenzollern. Eu nu-l numesc majestate, în primul rând pt că m-am născut la câteva decenii după ce a fost rege, în al doilea rând, pt că a renunţat prin propria-i semnătură în 30.12.1947 la a mai fi rege, şi-n ultimul rând pt că nu văd nimic maiestuos la el. În acest sens mi se pare, că, cel puţin în ultimii ani, a ajuns să fie precum toţi şmecherii şi să ceară înapoi tot felul de proprietăţi: castele, păduri, etc., care poate i se cuvin, dar poate că ni se cuvin nouă; iar în această actvitate a sa nu văd absolut nimic demn sau glorios pt poporul român.
Iar celor care încă mai cred în Mihai d H, că ar fi un anticomunist, le spun că este timpul să se trezească; pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte.
2 Kogaion // Sep 5, 2008 at 9:40 am
Observ iarasi cu parere de rau ca tuturor le place tare mult sa filozofeze in articole cu multe cuvinte si putina informatie. :(
APROPO a te declara ultimul nenorocit nu e un lucru rau. E un lucru foarte bun.
3 cetateanu' revoltat // Sep 5, 2008 at 1:47 pm
Plin de ineptii, inexactitati, tendentios. Nu inteleg cum puteti sa publicati asa teorii securito-comuniste acum in 2008. Maine o sa aflam ca Armata a 6-a a lui Paulus i-a tradat pe romanii cei corecti si ne-caldicei si a fugit de la locul faptei (citeste de la Stalingrad). Rusine. Dar multumesc lui Dumnezeu, adevarul cam incepe sa iasa la iveala. Sa vezi ce-o sa mugeasca fasificatorii de istorie si stapanii lor. Pacat de dl. Coja, sper ca a avut o zi mai proasta si isi va reveni.
4 Zob // Sep 5, 2008 at 11:14 pm
Tembelismul regal este una din marotele lingăilor prooccidendali din România. Acest Mihai nu a avut niciodată caracter, niciodată nu a avut personalitate. Să ai vârsta tinereţii şi să trăieşti asemenea vremuri revoluţionare între personalităţi istorice ca apoi să ajungi muhaiaua istoriei, indică precis un avorton uman.
Eu îmi pun întrebarea în ce conjunctură l-au lăsat comuniştii în viaţă şi cu avere. Este un indiciu că a făcut un mare serviciu acestora.
Culmea ironiei este că după ce şi-a trăit viaţa biologică în condiţii de seră se mai întoarce să ne mai pape de bani din nou.
Din nou afirm că în spatele acestor manevre se află agenturile occidentale care ne lucrează zi şi noapte.
Şi în tot acest timp românii se corcesc cu ţiganii şi ungurii se pregătesc de Secuiovo.
5 Anonim // Sep 5, 2008 at 11:22 pm
E posibil ca actul de la 23 august de fapt sa fi prelungit razboiul.
In urma luptelor purtate in vara anului 1944, grupul de armate Centru, care se opunea pe directia loviturii principale a armatei sovietice, este anihilat. In acest timp, pe frontul romanesc a fost relativa acalmie.
Survine, neanticipat de nimeni, actul de la 23 august, care deschide flancul sudic al frontului german.
Armata sovietica, in loc sa avanseze spre Berlin, se revarsa spre Balcani. Germanii pot astfel sa reconstituie grupul de armate Centru, inclusiv cu fortele devenite inoperante in teatrul sudic, si sa continuie razboiul.
6 Anonim // Sep 5, 2008 at 11:48 pm
@Cetateanului ‘revoltat’:
Stalinrad nu este consecinta incapacitatii fortelor romane aflate pe teren ci a incapacitatii de conducere a comandamentului german.
Armata a 6-a germana, prin lasarea deliberata a flancurilor sale descoperite, practic a fost lansata (de catre inaltul comandament german!) intr-un raid sinucigas . Armata a 3-a si a 4-a romane, desfasurate intr-un spatiu mult prea larg, nu puteau asigura decit un discutabil dispozitiv de supraveghere.
Or, atit recunoastrea germana cit si cea romana, au semnalat, chiar cu o luna inainte, concentrarea unor mari forte sovietice pe flancurile virfului de lance reprezentat de armata a 6-a germana, fapt cu totul ignorat de comandamentul german. Cine pe cine a tradat deci?…
Mai mult, pe flancurile armatei a 6-a, in acelasi precar dispozitiv de ’siguranta’, se aflau si alte forte aliate celor germane, in principal italiene si ungare. Cumva ele sint scutite de raspunderea infringeirii?…
A blama deci pe romani pentru infringerea de la Stalingrad este acelasi lucru cu a-l scoate vinovat pe acarul Paun.
7 rasbiolog // Sep 6, 2008 at 8:26 am
Eu am impresia ca pe nemti i-a durut si ii doare fix in cot de aceasta “tradare”. Am avut o armata nu tocmai bine pregatita trimisa carne de tun pe cel mai greu front: “sud”. Mai erau nord si mijloc - cu mai multe trupe germane si rezistenta sovietica mult mai slaba. Daca nu dadeau Transilvania de Nord ungurilor poate ca si noi am fi fost altfel. Socotelile noastre cu ei sint inchise pe aceasta tema. Acum trebuie sa colaboram pentru a elibera Europa de straini si pentru a instaura un guvern european nationalist.
8 rasbiolog // Sep 6, 2008 at 1:48 pm
compleatare. dupa prima fraza: Cred ca e un fel de a explica de ce germanii sint reticenti fata de noi. Un fel pentru noi de a ne imbata cu apa rece: “i-am tradat…de-aia”. In realitate e vb de simtul lor de superioritate. Plus ca avem gastarbeiteri de toate “culorile” la ei.
9 Vasile Guian // Sep 7, 2008 at 12:26 am
Poate spune cine vrea, ce vrea, că trădarea este trădare şi pentru trădare nu există motive. Fapta lui Mihai I dela 23 August 1944 a fost o trădare care a adus ruşine asupra fiecărui român conştincios şi, dacă nemţi ne urăsc, ei au tot dreptul de a ne urâ, pentrucă nu este frumos să lupţi alături de un camarad iar când obuzele au început să cadă, atunci îi bagi cuţitul în spate şi-ţi dezertezi poziţia!!!.
În exilul meu am cunoscut mulţi germani; sunt căsătorit cu o berlineză de 54 de ani! deci am avut multe contacte cu ei şi, pot spune că atitudinea mea faţă de germani a fost foarte sinceră: explicaţia mea este: nu poporul a făcut acel act de trădare, ci politicienii noştri vânduţi bancherilor şi, dovada este că, poporul român a suferit, sufer şi va suferi mai mult decât alte popoare sub ocupaţia bolşevică. Ştiu că am fost înţeles pentrucă am activat alături de Ernst Zundel ani de zile şi a avut toată încrederea în mine…
Tamburus
10 Vasile Guian // Sep 7, 2008 at 1:15 am
Nu pot să trec cu vederea subiectul pactului Molotov-Ribbentrop dela 23 august 1939, pentrucă de atâtea ori am urmărit discuţii asupra acestui pact şi, niciodată nu s’a clarificat: cum s’a ajuns la acest pact!!!.
Nu ştiu dece, dar am inpresia că informaţiile pe care ni le dă prinţul Mihail Sturdza despre această tragedie a poporului român, este ţinută în secret, însă, Prinţul explică foarte clar datele şi motivele Germaniei pentru care acest popor, începând cu data de 22 octombrie 1934, Generalul Hermann Göring, vorbind în numele lui Adolf Hitler a pus pe masa de discuţie oferta Germaniei, către trimesul nostru la Berlin, Petrescu-Comnen: GARANŢIA TUTUROR HOTARELOR NOASTRE, INCLUSIV CU RUSIA ŞI UNGARIA. O COMPLETĂ REÎNARMARE , CU CELE MAI MODERNE ARME A ARMATEI ROMÂNE. GERMANIA NU CERE NIMIC ALTCEVA ÎN SCHIMB, DECÂT CA ROMÂNIA SÂ REZISTE ORICĂREI ÎNCERCARE A RUSIEI DE A TRECE PRIN ROMÂNIA…
Trădarea Ţării noastre a început chiar atunci, când Titulescu, ministrul nostru de externe a interzis lui Petrescu-Comnen de a divulga ceva despre oferta Germană, pentrucă el, Titulescu promisese Franţei şi Cehoslovasciei că el, Titulescu va aranja ca trupele sovietice să ai be o trecere liberă prin România.
Ofertele Germane pentru România au continuat, şi, au continuat până la data de 12 august 1939, când am fost informaţi, prin această ultimă ofertă că: DACĂ NU VOM ACCEPTA NICI DE DATA ACEASTA OFERTA GERMANIEI, GERMANIA VA FI NEVOITĂ SĂ-ŞI SCHIMBE DIRECŢIA POLITICĂ, CARE VA FI FOARTE DĂUNĂTOARE ROMÂNIEI…
Cu toţi ştim ce a urmat 11 zile mai târziu!!!
Un an mai târziu când unul din politicienii noştri de atunci, a îndrâznit să facă o vizită prin Germania unde s’a întâlnit şi cu Hitler, care, printre altele i-a spus: N’AM SĂ’L IERT NICIODATĂ PE REGELE DUMNEAVOASTRĂ CATRE M’A FORŢAT SĂ MĂ APROPII DE UNIUNEA SOVIETICĂ…
Şi noi încă mai avem obrazul să acuzăm Germania de ură contra noastră!!! Eu cred că ar trebuii să ne fie nouă ruşine…
Tamburus
11 MT // Sep 8, 2008 at 8:16 pm
@Vasile Guian: eu pricep mai greu, deci va rog sa explicati ce altceva mai mult decat aveam ne oferea Germania, iar apoi a dat Ungariei si URSS ceva ce nu-i apartinea.
12 Vasile Guian // Sep 16, 2008 at 11:30 pm
MT: Ar fi bine dacă veţi încerca să înţelegeţi că: dacă nemţi s’au aliat, pentru un timp, cu ruşii, asta a fost vina noastră. Ei ne-au oferit garanţia hotarelor iar noi am refuzat!!! Şi că ei, nemţi au dat ungurilor şi ruşilor ce-au vrut! Da, este adevărat, dar asta a fost ca o pedeapsă pentru refuzul nostru prostesc, cât despre ‘ce ce am avut!’; păcat, dar eu ştiu că n’am avut nimic, d’asta suntem unde suntem şi astăzi!. Suferim pentrucă n’am ştiut cum să profităm de oferta
garanţiei date de acel care putea să garanteze ce propunea…
Tamburus
Leave a Comment