Cezar Ivanescu: Dacă Dumnezeu îmi va da până la capăt puterea să trec şi prin această probă infernală, promit tuturor că voi duce, îmi voi duce şi le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit! Încercat preţ de o jumătate de veac de robia babilonică a Rusiei comuniste, cred că s-a salvat totusi şi a rămas printre cei…, a rămas în mare parte neatins de rău şi putrejune. Mă rog pentru învierea lui.

Sa-i fie tarana usoara si sufletul linistit!

Studiati si reactia dl. Manolescu in cazul Buzura.

„Reporter: Daca n-aţi fi fost preşedintele Uniunii Scriitorilor, ceea ce vă obligă să apăraţi breasla, aţi fi avut aceeaşi atitudine?

N. Manolescu: Da, aveam exact aceeaşi atitudine, numai că poate avea o greutate mai mică decât are acum, pentru că, trebuie să recunosc, eu nu-i apăr pe Buzura, în mod special, sau pe Uricaru, sau pe alţii ca persoane, colegi sau scriitori. Apar un principiu, o idee, pentru că mi se pare că se procedează incorect cu ei. Să nu uit un lucru: este extrem de ciudată campania din ultima vreme contra scriitorilor. Breasla noastră a dat cei mai mulţi disidenţi. Uniunea Scriitorilor a fost una dintre cele mai democratice instituţii din comunism, rezistând, uneori eroic, presiunilor sistemului. A avut singura organizaţie de partid desfiinţată pentru nesupunere. Ca acum, iată, să fie atacată pentru că în rândurile ei ar fi existat turnători. Au existat, ca peste tot. Şi e bine să-i cunoaştem. Dar de ce devine USR o ţintă predilectă? De ce ii falsificăm imaginea? Revin. Dacă cineva-mi va scoate angajamentul lui Buzura, atunci o să spun: „Da, am greşit, îmi pare rău, nu trebuia să-l apar“. Până nu văd asta, nu cred. Cred că-ţi dai seama că înainte de orice m-am asigurat că n-a semnat niciodată nimic. Că nu m-apucam să vorbesc aşa, de prost. M-am asigurat că nu a semnat niciodată nici un angajament şi nici o turnătorie.

Reporter: Cum aţi putut să faceţi asta?
N. Manolescu: Mi-a spus el. Şi cuvântul lui Buzura, când vorbeşte cu mine, într-o situaţie de genul acesta, este sfânt. (preluare de pe http://209.85.135.104/search?q=cache:e-h5Yq-J7I0J:www.newscafe.ro/content/view/1170/87/+cotidianul+19+iulie+2005+manolescu+Mi-a+spus+el.&hl=ro&ct=clnk&cd=7&gl=ro, sursa: Cotidianul, Marţi, 19 iulie 2005, http://www.cotidianul.ro)

Domnul Manolescu, cu un dosar cumplit, parinti cu simpatii prolegionare, membri ai PNL-ului, in mod miraculos si incredibil, nu numai ca a terminat facultatea, dar a avut si o ascensiunea rapida, fiind pastrat imediat la Catedra!

In anul 1965 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, debut literar, 1966.

Devine apoi Redactor-Sef Adjunct {v. gasca Gogu Radulescu}, in anul 1974 isi sustine doctoratul.

Declara relativ recent ca a descoperit in Cartea Alba a Securitatii faptul ca era trecut intr-un plan de racolare al acesteia, de asemenea, iesind brat la brat cu domnul Dinescu de la CNSAS, declara ca are dosar de urmarit incepand abia cu anul 1969! Din nou incredibil, tinand cond de antecedentele dumnealui si de intentiile Securitatii de a-l racola.

„Domnul Manolescu ne-a scris şi el imediat prefaţa. M-am dus s-o iau din clădirea din Şoseaua Panduri, unde se ţineau orele de limbă română pentru studenţii străini aflaţi în anul pregătitor [ v. cazul Mona Muscă – n.n.], de acomodare cu atmosfera de la noi. Mi-i amintesc în cancelaria de acolo, în pauza în care am ajuns, alături de Manolescu, pe profesorii Crohmălniceanu şi Mihai Zamfir – şi sentimentul amar văzîndu-i obligaţi de împrejurări, de o politică stupidă, să-şi piardă vremea cu prostii…“ (Ion Bogdan Lefter : „Un anumit concept complex de autor în care cred“, 4, Contrafort, 12(84), decembrie 2001, Chişinău, http://www.contrafort.md/2001/84/262.html)