29 ianuarie 2008. O stire falsa incendiaza presa. Cezar Ivanescu este supus unui asalt mediatic masiv.
29 aprilie 2008. Cezar Ivanescu este inmormantat.

Clara Arustei

Fisierele audio de mai jos contin doua fragmente din inregistrarile pe care Cezar Ivanescu le-a facut in decursul lunii februarie a.c. constient fiind de faptul ca viata ii era pusa in primejdie si intelegand pe deplin ca aceasta era singura forma de a-si apara onoarea si opera in cazul unei morti subite intervenite pe parcursul acestei dispute publice. {sunt cca 30 de minute dintr-o caseta care are in total o ora}.

Cezar Ivanescu – Motivarea Cabalei 1

Cezar Ivanescu – Motivarea cabalei 2

Raul cel mai mare cu putinta in ceea ce il priveste pe Cezar Ivanescu s-a produs. Poetul a murit in conditii inca neelucidate, in mod straniu si subit, la scurt timp dupa declansarea acestui scandal mediatic, pornit cu mare grabire, tocmai de la Paris.

Pe 29 ianuarie 2008, ora 16:00, intreaga presa a preluat stirea infama, neprobata prin nimic, pe ’sursa’, stire care lansa ideea ca Poetul Cezar Ivanescu ar fi facut ‘politie politica’. Acum, la sase luni de la moartea lui Cezar Ivanescu, fac un apel pentru memoria lui Cezar Ivanescu si cer dreptate in numele unui mare scriitor roman, mort in conditii tragice, umilit in pragul mortii si dupa moarte (amintesc doar replica: „Muzeul nu este capela!“).

Pentru Cezar Ivanescu, mort, nu a existat in Bucuresti un loc unde admiratorii, colegii, scriitorii, prietenii si dusmanii, sa ii aduca un ultim omagiu. Intr-o tara crestina, in preajma Invierii, conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania – din care facea parte si Cezar Ivanescu – nu a considerat, probabil, a fi oportun acest minim omagiu adus unui om mort si unui confrate, si, desigur, in mod cinic a dezvaluit ca „Muzeul nu este Capela!“ [Semnalez cu tristete si faptul ca acum sediul USR este purtatorul nu al unui insemn care ar avea vreo legatura cu literatura sau cu scriitorii romani, cum poate ca v-ati fi asteptat, ci al unui banner al Loteriei Romane!].

Acum, la sase luni de la moarte, Cezar Ivanescu isi denunta „executorii“:

„Pentru aceasta crima, accentuez crima, intentie de crima, de linsaj mediatic, jur ca nu voi inceta lupta cu acest personaj sinistru pana cand nu-i voi dovedi toata vinovatia, nu doar in ceea ce ma priveste, ci vinovatia lui in raport cu nenumarati oameni nevinovati, nenumarati oameni vinovati pe care i-a inocentat cu buna stiinta, santajul, traficul si manipularea de documente la care s-a dedat de cand este in CNSAS si celelalte implicari ale lui in ceea ce eu as numi tradarea de tara. O voi dovedi in instanta cu documente.“

Asa cum si i-a denuntat si pe 4.02.2008, si in nenumaratele scrisori pe care le-a scris de atunci. Reproducem aici o scrisoare adresata domniei-sale domnului presedinte al Romaniei Traian Basescu. Din aceasta scrisoare au mai fost publicate cateva scurte fragmente imediat după moartea lui Cezar Ivănescu. O reproducem aici in totalitate. Considerăm că măcar acum, la peste şase luni de la moartea Poetului, instituţiile abilitate şi obligate din punct de vedere legal, dar şi cele care ar putea aduce unele clarificări fie şi numai dintr-o perspectivă morală (USR, de exemplu) ar trebui să ofere anumite explicaţii.

———————————————–
“Domniei-Sale Domnului Traian Băsescu,
Preşedintele României, Şef al Ordinului „Steaua României“

Scrisoare deschisă

Domnule Preşedinte

Am depus la Administraţia Prezidenţială, Registratura Generală (Nr. 2994 din 4.02.2008), textul care urmează, prin intermediul unei persoane de încredere, în timp ce, eu însumi mă aflam în greva foamei, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, Calea Victoriei, nr. 115, în Sala cu Oglinzi.

Domnului Preşedinte Traian Băsescu

Vă aduc la cunoştinţă, textul pe care l-am transmis d-lui Nicolae Manolescu, Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

„Domnule Preşedinte Nicolae Manolescu

Domniei-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu“

Revin azi, 20.02.2008, rugându-vă să vă consultaţi consilierii personali cerându-le să vă informeze exact în privinţa Protocolului Ordinului Steaua României al cărui şef sunteţi, cât şi în privinţa persoanei care vi se adresează, subscrisul Cezar Ivănescu, scriitor român, Comandor al Ordinului Steaua României.

Supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16:00 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.

În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conform căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic. Am semnalat din prima clipă, în intervenţiile mele în presă, că „scursura“ din cadrul Colegiului CNSAS este Dinescu Mircea, soldaş fruntaş la Securitate, absolvent al Academiei „Ştefan Gheoghiu“ (şcoala de cadre a Partidului Comunist Român), fost membru al Partidului Comunist Român şi secretar UTC al PCR: numitul Dinescu Mircea s-a autodivulgat în numeroase declaraţii în presă şi în două emisiuni „Tănase şi Dinescu“ ale postului de televizune Realitatea (din 1.02.2008, ora 22 şi 8.02.2008, ora 22) inconştient (stare permanentă şi dominantă la acest personaj sinistru) că se află în ilegalitate flagrantă, calitatea sa de membru al Colegiului CNSAS nepermiţându-i să divulge presei şi publicului nici un secret din interiorul unei instituţii care trebuie să respecte legile unui stat de drept.

În 5.02.2008, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a dat un comunicat oficial pe care vi-l reproduc.

Solicitarea adresată CNSAS

Dl. Cezar Ivănescu a comunicat Comitetului Director că nu doreşte să implice Uniunea Scriitorilor şi nici pe Preşedintele ei în scandalul provocat de difuzarea în presă a unor informaţii referitoare la dosarul său.’

Orice persoană alfabetizată şi onestă, putea să înţeleagă, citind comunicatul, că se plasează înafara legii chiar şi numai prin colportarea ştirii calomnioase.

Dinescu Mircea, în 8.02.2008, ora 22, în emisiunea „Tănase şi Dinescu“, nu doar a reiterat atacul calomnios la adresa persoanei mele, ci a împroşcat cu noroi persoane în viaţă şi iluştri dispăruţi ai literaturii române, lista deschizându-se cu magistraţi de la Curtea Constituţională şi închizându-se cu regretatul Nichita Stănescu, marele poet plecat dintre noi acum un sfert de veac.

Vă rog să cereţi postului de televiziune Realitatea un CD cu incriminata emisiune, pentru a vă cruci de manifestarea isterică a unui ins care părea a fi posedat de diavol.

Abia în 12.02.2008, presa românească, degradată până la cel mai de jos nivel, reacţionează normal informând corect şi obiectiv publicul: Jurnalul Naţional (marţi, 12 februarie 2008) publică în pagina 8 o anchetă cu titlul O nebuloasă pentru CNSAS, anchetă pe care v-o recomand s-o citiţi numai dacă aveţi o inimă perfect sănătoasă.

Trei jurnaliste îi întreabă pe membrii Colegiului CNSAS ce ştiu în legătură cu situaţia dosarului personal al subscrisului, şi, cu excepţia demonizatului soldat fruntaş al Securităţii, Dinescu Mircea, care-şi debitează calomnia în continuare, neconfirmat de nici un membru al Colegiului, toţi ceilalţi membri nu sunt în stare să articuleze logic şi gramatical o propoziţie [...].

Textul anchetei e cutremurător. Dacă cetăţeanul român e livrat arbitrariului acestei bande mafiote, care se propune pe sine şi ca instanţă morală, atunci trebuie să constat, domnule Preşedinte, că România nu e un stat democratic de drept.

Indivizi iresponsabili plătiţi din banul public (vă rog să ne comunicaţi dumneavoastră totul despre dubioasa instituţie CNSAS), membrii Colegiului CNSAS, nu s-au învrednicit nici până acum (miercuri, 20.02.2008), când vă scriu această scrisoare, să redacteze şi să transmită presei un comunicat oficial prin care să dezmintă o ştire calomnioasă emisă de numitul Dinescu Mircea.

Cu calm, sfătuit de avocaţii mei (Domnul Sergiu Andon, eminent jurist, deputat şi Preşedinte al Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, şi doamna Liliana Zaica) pregătesc dosarele pentru a acţiona în justiţie persoanele, agenţiile de ştiri, publicaţiile şi mediile care mi-au adus un imens prejudiciu. Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.

Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.

Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.

Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi dumeavoastră mai bine sub ocupaţia cui.

Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.

Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnule Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.

Cu cele mai bune sentimente,
Cezar Ivănescu”
————————-

Suplimentar:

“Cu limba de moarte”

Cititi si:
http://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/
http://cezar-ivanescu.blogspot.com/