Bănăţeanca Herta Muller şi analizele literare făcute de Securitate

October 9th, 2009 · Comentati (5 Comentarii)

Printre primii critici literari ai proaspetei laureate a premiului Nobel pentru literatură, bănăţeanca Herta Muller, se numără securiştii români.

Citiţi articolul Securitatea română despre Herta Muller pentru a vedea unele dintre primele analize literare făcute asupra operei laureatei Nobel.

Citeşte şi Bănăţeanca Herta Muller primeşte premiul Nobel pentru literatură.

Actualizare: Citiţi şi “Acţiunea de compromitere şi ripostă împotriva pretinşilor scriitori, originari din Timişoara, William Totok, Richard Wagner şi Herta Muller”

(2 votes, average: 5.00 out of 5)

Loading ...

Tags: Cultura/Contracultura

5 responses so far ↓

1 Anonim // Oct 12, 2009 at 10:00 pm

Paul Goma, opozant autentic al regimului comunist, in particular al celui ceausist, plecat, daca nu cumva expulzat, in Occident in 1977, nu a primit premiul Nobel, desi scrierile sale sint extrem de critice la adresa regimului din tara.
2 radudoi1/4 // Oct 13, 2009 at 11:01 pm

@Anonim
ce-i drept, intrebarea este daca scrierile d-lui Goma sunt cu adevarat literatura sau numai exercitii literare.
3 Anonim // Oct 14, 2009 at 11:30 pm

@radudoi1/4:

Intrebarea este daca intr-adevar scrierile dnei HM sint literatura.

Si Soljenisin a luat premiul Nobel, in contextul razboiului rece, cu scrieri care nu prea erau literatura.

Nici Vintila Corbul, scriitor de literatura autentica, nu a luat acest premiu desi se pare ca avea mari sanse.
4 radudoi1/4 // Oct 18, 2009 at 10:18 pm

@Anonim
stim amandoi ca premiile Nobel pentru literatura, pace etc. se acorda numai pe criterii politice. In “schema” celor de la Nobel nu intra de aceea si scriitori ca Vintila Corbul.
5 Calin // Oct 29, 2009 at 5:19 am

Vinerea trecuta m-a traversat o infiorare. Nici nu ajunsesem bine acasa dupa o lunga peripetie de traversare a Bucurestiului, nici nu deschisesem bine televizorul, cand o stire ca o sageata defensiva mi-a traversat sufletul incordat: Nobel pentru Romania! Hait!,
mi-am zis, sa vezi ca s-a implinit visul scriitorilor romani, lung de patruzeci de ani! Daca n-a luat, la vremea lor, Marin Sorescu, daca nu s-a procopsit Marin Preda sau nici macar Nichita Stanescu, sa vezi ca l-a luat Mircea Cartarescu, singurul romancier roman intrat in Canonul lui Manolescu. Chiar si asa, m-as fi bucurat, si asta nu doar pentru ca facem parte amandoi, alaturi de alti cativa scriitori, din miscarea literara denumita Generatia 80, ci si pentru ca mie, unuia, imi place cum scrie, chiar daca stiu ca e umflat artificial de “elitisti” condusi de Liiceanu si pus pe lista scurta de scriitori ai lui Basescu.
Dupa momentul de stupefactie, a venit si intrebarea: dar cine este Herta Muller? Scotocindu-mi memoria, am descoperit-o undeva la restaurantul Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei 115, pe la inceputul anilor ’80, atunci cand aveam trufia sa cred ca, daca beau o vodca strecurat la mesele scriitorilor, sunt si eu cineva. Daca nu ma insel, oi fi citit si un grupaj de poeme prin “Romania literara”. Si cu aceste doua amintiri incerte am terminat cu “profilul” Hertei Muller. Nici macar ca a plecat din Romania in 1987 nu imi amintesc, intai pentru ca nu ma interesa subiectul, pe atunci fiind mai fierbinte stirea grevei de la Brasov, dar si vizita lui Gorbaciov in Romania. Asadar, ce a facut Herta Muller pentru acest premiu care a inflacarat mintea atator scriitori care viseaza la un sejur gratuit in Germania? A descris mirificul spatiu banatean in care s-a nascut in opere literare nemuritoare? A fermecat prin pagini antologice despre o copilarie de vis in acel colt de tara numit Nitchidorf, precum Creanga in al sau Humulesti? Nimic din toate acestea. Desi stiu ca premiile Nobel umaniste se dau pe motive politice, lucrul asta il stiu si altii. “Premiul Nobel pentru literatura pe anul 2009 a fost acordat tocmai intr-o perioada in care se marcheaza a 20-a aniversare a sfarsitului dictaturii in Europa de Est. Desi nu este foarte cunoscuta in plan international, iar proza ei este una de nisa, Muller a reusit sa redea realitatea oprimarii unui regim totalitar”, scrie o publicatie europeana. De-abia in acel moment, am inceput sa ma enervez. Nu stiam eu de ce erau atat de extaziati domnii Manolescu de la USR si Mihaes de la ICR! Stai putin, mi-am zis, ne bucuram ca niste papuasi ca o scriitoare care a trait o drama in perioada de teroare bolsevica de dupa 1947, impreuna cu alte familii de romani, devine laureata Nobel cu carti care descriu iadul din Romania? Acum, in 2009? Ceva nu miroase a bine. Respect dramele personale traite de sutele de mii de familii din Romania care au fost deportate in Siberia si carora le-au fost confiscate averile in perioada 1947-1964, dar vremea subiectelor literare legate de acest subiect parea ca s-a cam sfarsit o data cu opera lui Soljenitin. Literar vorbind, subiectul operei lui Herta Muller este unul perimat, ca si subiectul filmului lui Mungiu, plasat si el, ce coincidenta!, tot in anii dictaturii. Ca dovada ca este asa, in ceea ce priveste opera Hertei Muller este faptul ca toata lumea recunoaste ca este necunoscuta, adresata unui grup restrans de cititori, asa cum e cazul cu alte cateva sute de mii de scriitori provinciali. Numai ca, intr-o perioada de criza financiara si economica mondiala provocata de americani, propaganda care se face in zilele noastre pentru a contracara nostalgia dupa “socialism” este tocmai aceea care bate moneda calpa pe seama “atrocitatilor” asa-zisului comunism din Europa de Est. Astfel, o literatura de buzunar precum cea a Hertei Muller este scoasa din anonimat si impodobita cu un premiu Nobel in care nu mai crede nimeni, exact in momentul in care “unul din sapte germani vor Zidul inapoi”, potrivit unui recent sondaj publicat de revista Stern.
Literatura Hertei Muller despre Romania dictatoriala, a persecutiilor, este a unei femei care nu
s-a simtit niciodata acasa in Romania. Avea motivele ei, dar tot nu inteleg de ce erau atat de emotionati Manolescu si Mihaes. Totusi, se trece sub tacere faptul ca atrocitatile s-au petrecut pe vremea teroarei bolsevice din Romania, sub directa conducere a tortionarilor sositi de la Moscova. O perioada pe care o uita si dl Tismaneanu in asa-zisul document de condamnare a comunismului din Romania.
Faptul ca aceasta scriitoare anonima a fost scoasa din palarie tocmai in acest an este demonstrat si de critica literara americana: “Herta si mai cum?”. Multi critici literari si profesori contactati de ziarul Washington Post au spus ca nu au citit niciodata o carte de Muller. “Nu am ce comenta, pentru ca nu am auzit niciodata de aceasta scriitoare”, a declarat criticul literar de prima marime de la Yale, profesorul Harold Bloom. Pana si in Germania, fanii ei devotati au fost socati de decernarea premiului lui Muller. “Este populara in randul unei minoritati de intelectuali si critici literari care cred ca este stralucita. Dar nu este cunoscuta de un auditoriu larg si, cu siguranta, nu in plan international”, a declarat Sabeth Vilmar, managerul unei librarii din cartierul Prenzlauer Berg din Berlin. “Cum sa insemne premiul Hertei Muller ceva pentru Romania? Ea nu a spus ca este scriitoare romana, ci banateana”, spune si scriitorul Paul Goma, unul dintre autorii romani exilati de comunism, surprins, dar si indignat ca scriitoarea laureata cu Nobel este considerata a fi “de origine romana”. Goma spune raspicat ca, “in niciun caz, nu vede legatura dintre aceasta si tara in care a trait pana in 1987”. Si, apoi, inchipuiti-va, Herta Muller alaturi de Thomas Mann si Heinrich Böll! Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca opera nemtoaicei nascuta in Romania apocaliptica a fost preferata in acest an celei semnate de Mario Vargas Llosa! Sincer sa fiu, in ceea ce ma priveste as fi preferat ca nemtoaica, plecata pe bani din Romania, sa fi scris despre ororile din Germania si alienarea societatii capitaliste. Daca se poate, daca nu, asta e. Propaganda capitalista se premiaza cu Nobel, dar se ineaca, precum Bula, cu piept ardelenesc.