PLACHETA de versuri ale popularului actor Ernest Maftei, intitulată „Autografe”, reuneşte între coperţile sale poeziile publicate sub acelaşi titlu în 1994, într-o ediţie cu tiraj relativ redus. De asemenea, sunt reproduse câteva postume, pe care Bădia – cum ii spuneau apropiaţii şi admiratorii – ţinea mult să le cuprindă într-o a doua ediţie.

Mănunchiul de versuri care alcătuiesc acest volum reprezintă o latură mai puţin cunoscută a talentului lui Ernest Maftei. Puţini ştiu că debutul său literar se pierde mult în urmă, în timpul când era elev al Şcolii Normale din Bacău. Aici va publica primele poezii în revista „Liliacul”, editată împreună cu câţiva colegi.

Din versurile Bădiei răzbate viforul tineresc şi rebel ce i-a dominat mereu făptura dar, în acelaşi timp, înţelepciunea întemeiată pe o anumită ordine a spiritului îndeamnă la reflecţie.

Ernest Maftei s-a născut la 6 martie 1920, în comuna Prăjeşti (Bacău). Urmează cursurile Şcolii Normale din Bacău, aici manifestându-se primele licăriri ale talentului său nativ. Tot aici, intră în « Frăţia de Cruce » (FDC), organizaţie de elevi a Mişcării Legionare, devenind curând chiar şeful judeţean al acestei organizaţii.

Apartenenţa sa politică o va plăti cu ani de detenţie, atât în timpul dictaturii regelui Carol II– fiind deţinut câteva luni în lagărul de la Vaslui -, al dictaturii antonesciene, dar şi sub totalitarismul comunist – trecând prin penitenciarele Văcăreşti, Jilava, Aiud, Galaţi etc.

În ciuda persecuţiilor şi detenţiei, urmează – cu întreruperi – Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi (1941-1945), în 1942 fiind angajat de Victor Ion Popa la filiala din Iaşi a Teatrului „Muc şi lumina”.

După război este şomer şi hăituit de autorităţile comuniste. Joacă totuşi la Teatrul Poporului din Bucureşti, dar sub numele fals de Erman Valahu, neputând să-şi ridice, în 1947, titlul « Meritul Cultural », pentru a nu se deconspira. În 1952 îl găsim la Teatrul de Comedie din Bucureşti şi la Teatrul Giuleşti.

1949 reprezintă anul debutului în cinematografie, unde va face o carieră de excepţie, jucând în peste 200 de pelicule, unele dintre ele adevărate capodopere ale filmului românesc. Devine unul din cei mai populari actori, întemeind, în anii 1980, alături de Colea Răutu, Uniunea Cineaştilor din România.

Fiind un anticomunist fervent, iubitor al Libertăţii şi al Neamului Românesc, participă în noaptea de 21-22 decembrie 1989 la marea manifestaţie din Piaţa Universităţii. Tot aici îl vom regăsi în aprilie-iunie 1990, ca sprijinitor şi animator al manifestaţiei-maraton prin care tineretul anticomunist se opunea continuităţii structurilor comuniste care confiscaseră Revoluţia. În ziua de 14 iunie 1990 a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri, bătut şi aruncat pe taluzul Damboviţei, unde a zăcut inconştient timp de şapte ore, fiind salvat de un cetăţean care l-a dus la spitalul de urgenţă.

După 1989 a activat pentru Libertate, Dreptate şi Credinţa strămoşească, precum şi pentru instaurarea Statului de Drept în societatea românească, în diferite organizaţii civice şi politice. Din 1997 devine membru al Partidului « Pentru Patrie », alăturându-se luptei vechilor săi camarazi de credinţă şi suferinţă.

Volumul “Autografe” a fost publicat de editura “Sânziana”, are 80 de pagini şi poate fi comandat la tel. 0752-296.242 sau la adresa de e-mail buciumul@yahoo.com.

Florin Dobrescu