1. Cand incepe viata?
Rezolutie emisa de Colegiul American al Pediatrilor
REZUMAT
Colegiul American al Pediatrilor a ajuns, cu ajutorul evidentelor stiintifice, la concluzia ca viata umana incepe in momentul conceptiei/fertilizarii. Aceasta definitie a fost dezvoltata inainte de decizia Roe v. Wade *, dar nu a fost pusa la indemana Curtii Supreme a SUA in 1973. Descoperirile stiintifice si medicale de-a lungul ultimilor 30 de ani nu au facut decat sa verifice si sa intareasca acest vechi adevar.
La incheierea procesului de fertilizare fiinta umana este un tot, distinct din punct de vedere genetic, un organism uman viu si de sine statator, un membru al speciei homo sapiens, avand nevoie doar de un mediu propice pentru a creste si a se dezvolta. Diferenta dintre individul ca adult si individul in stadiul de zigot nu este una de identitate umana, ci una de dezvoltare. Misiunea Colegiului American de Pediatrie este de a ingadui tuturor copiilor sa ajunga la starea optima de bunastare si sanatate fizica si emotionala inca din momentul conceptiei. Aceasta declaratie rezuma cateva dintre problemele asociate, de ordin istoric, etic si filozofic.
Vreme de sute de ani, medicii au deliberat asupra originii vietii umane. Cercetarile lui Aristotel privitoare la embrioni sunt considerate “inceputul intoarcerii mintii omului de la superstitii si credinte catre observatii” [1]. Chiar daca Aristotel este privit in general ca fiind fondatorul embrionologiei, activitatea lui a fost de fapt precedata de aceea a lui Hipocrate, in scrierile sale despre dezvoltarea embrionului de gaina. In secolul al XV-lea, Leonardo da Vinci a publicat observatiile sale asupra dezvoltarii embrionice si fetale. In secolul urmator, Marcello Malpighi, ajutat de inventarea microscopului, a enuntat, eronat, teoria preformarii, a dezvoltarii finite umane pornind de la homunculus. Teoria celulara dezvoltata de Schleiden si Schwann in 1839, care recunostea ca un spermatozoid se contopeste cu un ovul si formeaza un zigot, a fost cea care a statuat conceptia unei noi vieti umane.
De peste 30 de ani, pediatrii sunt sustinatorii existentei copilului din momentul conceptiei [2]. De asemenea, de peste 20 de ani acestia cer recunoasterea totala a drepturilor copilului dinainte de nastere, inclusiv dreptul “de a fi acceptat de familie si societate, dreptul de a fi iubit si ingrijit si dreptul de a creste si a se dezvolta intr-un mediu lipsit de riscuri si agresiuni”. [3]
Pediatrii sustin “valoarea intrinseca a tuturor copiilor,” considerandu-i “mostenirea noastra cea mai stabila si vulnerabila” [4] si afirma ca misiune “castigarea bunastarii si sanatatii fizice, mentale si sociale optime pentru toti nou-nascutii, copiii, adolescentii si tinerii adulti” [5]. Pentru generatii intregi de pediatric, termenul “copil” a insemnat ca viata incepe in momentul conceptiei. [6]
In 1996, Academia Americana de Pediatrie a stabilit drept politica “sustinerea diversitatii si egalitatii de oportunitati si incurajarea transmiterii notiunii de acceptare a diversitatii catre copii, non-discriminarea pacientilor in functie de rasa, descendenta, nationalitate, religie, gen, statut social, orientare sexuala, varsta, sau disabilitati fizice ale pacientului, parintilor sau tutorilor acestuia.” [7] Organizatia isi incurajeaza membrii sa urmeze indeaproape aceste linii directoare in relatia cu toti pacientii. Definitia varstei, mai mult decat folosirea termenului “copil”, a fost deja determinata si enuntata in 1971 [8]. Deci, printr-o deductie logica, politica de nondiscriminare se extinde si la copilul nenascut, chiar din momentul conceptiei.
In plus, a fost stabilit in politica pediatrica faptul ca un doctor poate lua in calcul “sa se opuna refuzului femeii de a urma o interventie (terapie fetala) recomandata” daca “exista o posibilitate mare ca fetusul sa sufere o trauma considerabila si irevocabila in lipsa acestei interventii” (atata vreme cat interventia s-a dovedit eficienta si riscul asupra sanatatii femeii insarcinate este neglijabil). [9]
La aproximativ treisprezece luni de la dezvoltarea politicii pediatrice sustinand responsabilitatea pentru copil inca din momentul conceptiei, Harry Blackmun, judecator la Curtea Suprema a SUA, aparent nefiind la curent cu aceste eforturi, a contestat viata nenascutului, fiind cel care a redactat opinia majoritatii judecatorilor Curtii Supreme a SUA in cazul Roe v. Wade. [10] Harry Blackmun a scris: “Nu trebuie sa raspundem la dificila intrebare despre ‘momentul in care incepe viata’.” El s-a referit la “disciplinele medicinei, filosofiei si teologiei”, ca fiind “incapabile sa ajunga la un consens”. [11]
La care, Dr. C. Ward Kischer, profesor emerit de embrionologie umana la Faultatea de Medicina a Universitatii din Arizona, a replicat: “Din 1973, de la Roe v. Wade, au existat numeroase probleme socio-legale care au implicat embrionul uman. Avortul, avortul cu nastere partiala, fertilizarea in vitro, cercetari pe celule fetale, cercetari pe embrionul uman, pe celule stem, clonarea si ingineria genetica sunt problemele principale ale embrionologiei umane. Fiecare dintre aceste probleme s-a rezumat la intrebarea: cand anume incepe viata? Iar aceasta intrebare este astazi la fel de vie in atentia mass media ca si atunci cand a fost pusa pentru prima oara, in 1973.” [12]
Curtea Suprema, in decizia din cazul Roe v. Wade, a negat personalitatea fetusului datorita lipsei de “viabilitate independenta”: ”In privinta interesului important si legitim al statului in problema posibilitatii vietii, ‘punctul de interes’ il reprezinta viabilitatea. Este asa pentru ca fetusul cu siguranta are, dupa aceasta perioada, abilitatea de a supravietui in afara uterului mamei. Legile care protejeaza viata intrauterina, in perioada de viabilitate, au astfel justificare atat logica, cat si biologica. Daca statul este interesat in protejarea vietii in perioada de viabilitate, va merge pana la a interzice avortul dincolo de aceasta limita, in afara situatiilor cand acesta este necesar pentru viata si sanatatea mamei.” [13]
Impulsul din spatele incercarilor de a defini viata umana in functie de viabilitate a fost afirmat de Dr. Norm Fost,, Profesor de Etica si Pediatrie la Universitatea din Wisconsin-Madison, in 1980: “Cele mai multe incercari de a defini viabilitatea fetala sunt motivate de nevoia de a prezice supravietuirea fetusului pentru a putea stabili politici medicale in chestiuni precum avortul, resuscitarea si terapia intensiva.” [14] Acceptarea unui standard de viabilitate ar presupune ca medicul sa inceteze “terapiile fetale care au aparut acum in domeniul medical, chirurgical si genetic oferind speranta de salvare a vietilor celor care sufera de boli incurabile sau foarte greu de tratat dupa nastere.” [15]
Si, dupa cum afirma Dr. Fost, “Daca definim viabilitatea in lumina a ceea ce multi medici au fost capabili sa faca, perioada de viabilitate se va diminua, inexorabil, pana la momentul conceptiei.” [16]
In 1973, limita presupusa a viabilitatii era estimata la 28 de saptamani, dar s-a intamplat ca un copil sa supravietuiasca si la 24 de saptamani. Odata cu avansul tehnologiei de astazi, neonatologii confirma cazuri de supravietuire a nou-nascutilor, cu sechele putine sau aparent inexistente, la 22 de saptamani.
Stabilirea statutului de persoana pe baza viabilitatii ridica un motiv suplimentar de ingrijorare privitor la statutul starii de constienta. Dupa cum a subliniat Dr. Francis J. Beckwith, Profesor asociat de filozofie, cultura si drept la Trinity International University: “In cazul in care constienta este criteriul umanitatii depline, atunci cei care isi revin din coma, cei inconstienti temporar sau cei adormiti ar trebui sa fie declarati non-persoane.” [17]
Toti oamenii sunt dependenti de alte persone si de mediul inconjurator, (oxigen, alimente, caldura) pentru a supravietui in diverse stadii in decursul vietii - din momentul fertilizarii pana la moartea naturala. Daca cineva accepta viabilitatea (supravietuirea indepandenta) ca standard, dependenta fizica a persoanelor handicapate sau varstnice de familie si /sau societate nu ar face ca vietile sa nu mai merite sa fie traite? (Ecouri ale cuvintelor untermenschen; Lebens unwertenleben sugerate in 1930 in Germania Nazista). [18]
Renée Mirkes, specialist in etica, afirma: “La sfarsitul procesului de fertilizare, cand elementele procreatoare ale barbatului si femeii, sperma si ovulul sunt ingemanate si isi pierd invelisurile nucleelor celulare, fiinta umana devine un tot, distinct din punct de vedere genetic, un organism monozigot viu. Acest organism uman distinct are practic capacitatea naturala pentru activitatile definitorii ale persoanei, ratiune, vointa, dorinta si inter-relationare. Individul uman poseda, de asemenea, capacitatea naturala de a se transforma continuu in organismul matur al unei fiinte umane adulte, a carei dezvoltare structurala organica este sub controlul unei succesiuni de elemente primordiale care incepe cu AND-ul sau genomul si se transforma in sistemul nervos central, in creierul complet dezvoltat cu cotexul cerebral… Noul zigot, un membru al speciei hommo sapiens, cu un ‘material’ fizic unic (genomul particular), unitar si organizat, format si vietuind conform principiilor vietii sale - sufletul si toate caracteristicile naturale definitorii ale sale - formeaza o persoana umana completa, vie. Diferenta dintre individul ca adult si individul in stadiul de zigot nu este una de identitate umana, ci de dezvoltare.” [19]
Dr. Dennis M. Sullivan, Profesor de biologie asociat la Cedarville University, a concluzionat: “Exista multe forte dornice sa redefineasca umanitatea. Sunt aparent multe lucruri de obtinut, de la eliminarea defectelor genetice pana la vindecarea unei game intregi de boli prin manipularea celulelor embrionice stem. Totusi, in toate discutiile despre natura umana, nu trebuie niciodata sa ajungem sa consideram persoana un obiect sau o marfa. Nu putem permite ca un calcul detasat al utilitatii sa influenteze intelegerea naturala, intrinseca a cine si a ceea ce suntem… Aceasta epoca de confuzie morala cere o reafirmare a ceea ce face fiinta imana unica si valoroasa. Astfel de ‘pretentii metafizice’ nu sunt ridicole, asa cum Ayn Rand ne-a facut sa credem, ci sunt singura baza a demnitatii umane.” [20]
In 1975 Comisia Nationala pentru Protectia Subiectilor Umani ai Cercetarilor Biomedicale si Comportamentale sugera ca: fetusul, o persoana umana, merita grija si respect; preocuparea morala trebuie sa cuprinda pe toti cei care au in comun o mostenire genetica umana; ca fetusul, indiferent de perspectivele de viata, ar trebui tratat cu respect si demnitate.” [21] Dr. Kischer observa: “Practic, orice embrionolog uman si orice tratat important de embrionologie umana afirma ca fertilizarea marcheaza inceperea vietii unei noi finite umane individuale.” [22]
Colegiul American de Pediatrie prezinta evidente stiintifice ale faptului ca viata umana incepe odata cu conceptia/fertilizarea. Aceasta definitie a fost dezvoltata inainte de decizia Roe v. Wade din 1973, dar nu a fost luata in calcul la aceasta decizie a Curtii Supreme. Descoperirile stiintifice si medicale de-a lungul ultimilor 30 de ani nu au facut decat sa verifice si sa intareasca acest vechi adevar.
17 martie 2004
Fred de Miranda, MD, FCP
NOTE:
* Decizia Curtii Supreme a SUA in cazul Roe v. Wade din 1973 a deschis calea liberalizarii avortului practic fara limite in intreaga lume occidentala. Decizia neaga statutul de persoana unui copil nenascut. [n. trad.]
[1]. Patten BM. Embryology—Its Scope, Objectives, and Methods. Foundations of Embryology. Chapter1. McGraw-Hill (1964); p. 3.
[2]. Age Limits of Pediatrics. American Academy of Pediatrics. PEDIATRICS 1972;49(3):463. Revised 5/88 (note reference # 6 below). Reaffirmed 9/92, 1/97 and 3/02.
[3]. Preferred Images of the Future: Challenges for Planning the Future of the American Academy of Pediatrics. Reference No. 14. January 1981. Available from the AAP’s Division of Library and Archival Services.
[4]. Core Values, Vision, and Mission Statement. American Academy of Pediatrics 2004.
[5]. Ibid.
[6]. Age Limits of Pediatrics. American Academy of Pediatrics, PEDIATRICS 1988;81(5):736. Reaffirmed 9/92, 1/97 and 3/02.
[7]. Nondiscrimination in the Care of Pediatric Patients. American Academy of Pediatrics, PEDIATRICS 1996;97(4):595.
[8]. Council on Child Health Revises Definition of Pediatrics as a Specialty. American Academy of Pediatrics. Newsletter 1971;22(18):5. Available from the AAP’s Division of Library and Archival Services.
[9]. Fetal Therapy – Ethical Considerations. American Academy of Pediatrics. PEDIATRICS 1999;103(5):1061-1063.
[10]. Syllabus: Roe v. Wade, District Attorney of Dallas County. Supreme Court of the United States, No. 70-18. Decided January 22, 1973 in Kischer CW, Linacre Quarterly 2004, p. 331.
[11]. Ibid, p. 331.
[12]. Kischer CW. When Does Human Life Begin? The Final Answer. Linacre Quarterly 2004;70(4):326-339.
[13]. Roe v. Wade, 410 V.S. 113 (1973).
[14]. Fost N, Chudwin D, Wikler D. The Limited Moral Significance of Fetal Viability. Hasting Cent Rep 1980;10(6):10-13.
[15]. Fetus as a Patient. Discourse to the International Congress. Pope John Paul II. April 3, 2000.
[16]. Fost N, et al. Ibid, p.13.
[17]. Beckwith FJ. Arguments from Decisive Moments and Gradualism, In Politically Correct Death: Answering the Arguments for Abortion Rights. Grand Rapids: Baker (1993); p. 103 in Sullivan DM. Ethics & Medicine 2003; p. 25.
[18]. Kischer CW. Ibid, p. 333.
[19]. Mirkes R. NBAC and Embryo Ethics. The National Catholic Bioethics Quarterly 2001;1(2):163-187.
[20]. Sullivan DM. The Conception View of Personhood: A Review. Ethics & Medicine 2003;19(1):11-33.
[21]. Report and Recommendations. Research on the Fetus. The National Commission for the Protection of Human Subjects of Biomedical and Behavioral Research. US Dept of Health, Education, and Welfare Publication No. (OS) 76-127. 1975.
[22]. Kischer CW. Ibid, p. 328.
© 2004 American College of Pediatricians
=================================
2. Concluziile seminarului referitor la prevenirea avortului, sustinut de Federatia Ecuadoriana a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie (FESGO)
17 aprilie, 2008 – Spitalul Enrique Sotomayor, Guyaquil, Ecuador
1. Membrii Federatiei Ecuadoriene a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie (FESGO) nu sunt de acord cu nici o forma de avort provocat; viata este inviolabila din momentul conceptiei. Eradicarea unei vieti inocente este si va fi inacceptabila din punct de vedere etic si medical.
2. Suntem impotriva avortului provocat nu doar pentru ca este un act ilegal ci si criminal, asa cum prevede Codul Penal Ecuadorian in capitolul V, intitulat “Crime impotriva vietii”, articolele 441 pana la 446. Sub nici o forma avortul nu va fi legalizat in Ecuador. Din contra, politicile si strategiile trebuie stabilite in asa fel incat sa intareasca valorile morale si sa apere principiile de baza ale bioeticii universale statuate de FESGO.
3. Stiinta ne invata ca viata umana incepe in momentul conceptiei. Este adevarat ca acest lucru este sustinut si de catre religie; nu inceteaza insa, din aceasta cauza, sa fie un adevar pur stiintific, nu se transforma intr-o opinie religioasa. Cel care neaga faptul ca viata umana incepe in momentul conceptiei nu are nevoie de argumente impotriva religiei, ci impotriva stiintei. A nega aceasta certitudine biologica nu inseamna a avea lipsa de credinta, ci de cunostinte de baza in domeniul geneticii umane, a unor lucruri cunoscute chiar si de marele public.
4. Din momentul in care ovulul este fertilizat, incepe o noua viata care nu este o parte a tatalui sau a mamei, ci o noua fiinta umana care se dezvolta autonom. Mai departe se petrece un lucru atat de important, din punct de vedere al obligatiilor morale, incat simpla posibilitate a existentei unei persoane este suficienta pentru a justifica absoluta interdictie a oricarei interventii in scopul eliminarii embrionului uman. Fiintele umane trebuie respectate si tratate ca persoane din momentul conceptiei si, din acest motiv, din acelasi moment drepturile persoanei trebuiesc respectate, in special dreptul inviolabil la viata al oricarei finite umane inocente. Viata umana trebuie respectata din momentul conceptiei, fara exceptii.
A afirma ca femeia poate face ce vrea cu trupul ei, in afara de faptul ca este o afirmatie egoista, nu are nici o baza stiintifica: embrionul nu este o parte din corpul mamei, nici fatul nu este un organ intern al ei: AND-ul embrionului este distinct de cel al parintilor.
5. Viata umana trebuie respectata din momentul conceptiei, de-a lungul tuturor stadiilor de viata prin care trece o persoana, pana la moartea naturala, indiferent ce nume are acea persoana: zigot, morula, blastrula, embrion, fetus, nou nascut, copil, adolescent, adult, varstnic, in stadiu terminal… toate sunt doar nume ale aceleiasi persone, unice, in diferite stadii ale evolutiei sale.
6. Principiul etic inviolabil, universal valabil (in timp si spatiu), potrivit caruia “scopul nu justifica mijloacele”, este valabil si in medicina, chiar si cand apar probleme grave, fie ele chirurgicale, economice/sociale, familiale sau general umane. Nu este posibil sa prevenim asa numitul “avort in conditii de nesiguranta” promovand “avortul in conditii de siguranta”. Sa facem avorturi pentru a preveni avorturile este o contradictie la fel de mare ca a combate moartea provocand moartea, sau a elimina boala omorandu-i pe cei bolnavi. Sa nu uitam ca un medic care se ocupa de o femeie insarcinata este in prezenta a doi pacienti.
7. Pentru ca medicii sunt si ei oameni, exista momente in practica medicala in care profesionistii in domeniul sanatatii ar putea sa nu stie cum sa resolve problemele in cazul unei anume sarcini, dar stiu ce nu trebuie sa faca: sa omoare copilul, sa se autointituleze posesori si stapani ai vietii si mortii. Medicii sunt trimisii vietii si nu ambasadorii mortii.
8. Cea mai eficienta strategie pentru a preveni si evita avortul este educatia morala si etica, mai presus de toate in randul adolescentilor si tinerilor si sustinerea femeilor. In particular, acest lucru trebuie comunicat in cursuri despre valoarea vietii, sexualitatii, iubirii, casatoriei si familiei. Nu este suficient sa transmitem informatii biologice, fiziologice si anatomice privitoare la corpul uman, daca educatia nu este comunicata si la nivelul valorilor, intr-un fel in care noile generatii sa adopte o atitudine responsabila, logica si corecta fata de sexualitate si functia procreativa.
9. Pentru a preveni si evita orice tip de avort, cu consecintele sale teribile la nivel fizic, psihologic si moral, cat si la nivel de constiinta, este esential ca femeia insarcinata sa nu se simta singura, ci sustinuta in privinta noii vieti care traieste in ea. Aceasta sustinere trebuie sa vina de la tatal copilului, de la familia ei, din mediul unde traieste si lucreaza, din partea institutiilor religioase si a specialistilor din sfera medicala. Avortul este adesea o problema a izolarii si, ceea ce este si mai rau, a unor influente distructive.
10. Sa nu uitam ca cea de a doua victima a crimei pe care o constituie avortul este mama care face avortul. Psihiatria si psihologia moderna a creat termenul de Sindrom post-avort. Este important sa intelegem ca este mai usor pentru o femeie sa scoata copilul din pantece decat din minte si suflet.
11. Cu privire la avortul in caz de viol, violatorul este cel ce va trebui pedepsit, nu copilul fara vina, fruct al actului criminal. Daca femeia violata face un avort, in primul rand isi provoaca siesi un rau ireparabil, pentru ca este deposedata de de cel mai bun “tratament psihologic” disponibil, acela de a-si exercita instinctual matern, ingrijindu-se cu dragoste de copilul ei. Se poate spune ca starea de comfort psihologic a femeii care a fost violata este chiar ceea ce poarta in pantece. In al doilea rand, daca avorteaza, nu numai ca nu va fi eliberata de trauma violului (este un lucru sa indepartezi fructul violului si altul sa indepartezi truma cauzata de viol), ci isi va adauga o noua si mult mai devastatoare trauma, aceea de a-si fi omorat propriul copil. Adoptia de catre un alt cuplu este o strategie umanitara de o valoare incontestabila.
12. Uneori, medicii se gasesc in situatia de a alege intre salvarea mamei sau a copilului. In aceste cazuri expresia “avort terapeutic” desemneaza actul de intrerupere a vietii copilului pentru salvarea vietii mamei. Totusi, notiunea, ca simpla expresie este nefericita, pentru ca, daca ne oprim la intelesul cuvantului “terapeutic”, acesta este sinonim cu “a vindeca”, ceea ce inseamna ca medical ar omori copilul in scopul de a salva mama, cand, de fapt, nici viata mamei nici a copilului nu poate fi terminata direct. Doctorii nu ar trebui sa omoare.
13. In astfel de cazuri medical poate actiona potrivit principiului “dublului efect”, care stabileste urmatoarele. Interventiile chirurgicale din care rezulta doua efecte, unul bun (salvarea vietii copilului sau a mamei) si unul rau (moartea unuia dintre ei), sunt etice in masura in care se intrunesc urmatoarele cinci conditii:
1.Scopul medicului este de a obtine efectul bun (salvarea mamei sau a copilului) si este limitat in a permite sau a tolera efectul rau (moartea unuia dintre ei).
2.Moartea nu este intentionata, ca scop sau mijloc, chiar daca aceasta este prevazuta ca o consecinta inevitabila.
3.Efectul primar si imediat urmarit de medic este de a salva una dintre cele doua vieti, iar incetarea uneia dintre ele este tolerata, cu parere de rau, dar niciodata dorita.
4.Sa existe un motiv imperios pentru exercitarea actului (urgenta unei operatii).
5.In situatia data, sa nu existe nici un alt mijloc eficient pentru a salva ambele vieti.
14. In cazul unui viol asupra unei femei dezechilibrate mental, solutia nu este de a omori copilul, ci de a o ajuta pe femeie sa duca sarcina la termen, si odata ce s-a nascut copilul, poate fi dat spre adoptie. Ca abordare paralela, cerem autoritatilor imputernicite sa faciliteze adoptiile, evitand prin orice mijloace administrarea corupta a procesului de adoptie in care afacerile si imbogatirea partilor implicte sunt pe primul plan.
15. Este important sa subliniem ca rezultatul acestui seminar, data fiind calitatea stiintifica si morala a Federatiei Ecuadoriene a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie (FESGO) si continutul prezentarilor si concluziilor, va folosi procesului de educatie al intregii tari si va fi un punct de referinta foarte important pentru orice organizatie, incluzand cele mai inalte nivele ale executivului, legislativului si judiciarului guvernului Ecuadorian.
Traducere si adaptare de Asociatia Provita Bucuresti






















3 responses so far ↓
1 florin // Jul 8, 2008 at 3:20 pm
Oamenii de stiinta sunt ca niste copii. Se bucura de descoperiri cu aer de importanta. De fapt ei descopera ce a creat Altcineva, un Cineva pe care multi dintre ei nu Il recunosc pentru ca nu Il pot introduce in experimentele lor de laborator. Daca ar practica rugaciunea tot in sfera experimentului s-ar afla, cel al comunicarii cu Dumnezeu. S-au trezit ei intr-o zi din somnul ratiunii si au concluzionat ca viata incepe din momentul fertilizarii. E bine si acum, ca pentru omul autonom preocupat de confort si mersul bun al afacerii, omul de stiinta are autoritate mai mare decat preotul.
2 idaho // Jul 9, 2008 at 11:18 am
@florin. Tu stii cel mai bine cine ce a creat. Nu te contrazice nimeni. Dar de ce nu poti sa ii respecti pe oamenii care stau o viata in laborator si se leapada (sau nu, cateodata) de ceea ce numesti tu Creator? Asta cu singurul motiv sa iti fie tie mai bine, sa iti prelungeasca viata plina de rugaciune, de dreapta credinta si de nerecunostinta la adresa lor.
Tu roaga-te foarte bine, asa poate monoxidul de carbon pe care il produci conducandu-ti masina data de Dumnezeu, se va elimina din atmosfera de la sine, si nu va mai fi nevoie de conferinta plictisitoare la care asist.
3 Mihail M // Jul 11, 2008 at 3:17 am
Cawboy,
Observatiile lui florin nu isi pierd valabilitatea indiferent de ce ar descoperi oamenii de stiinta sau nestiinta. Doar ca cei care au alcatuit documentele au plecat in cercetarea lor de la premisa ca Dumnezeu este. Ceilalti pleaca de la negatia acestei premise. Concluzia: orice experiment e posibil!
Leave a Comment