„Terorismul cu faţă umană” de Michel Schooyans, volum apărut la editura François-Xavier de Guibert, 2006

Ultima lucrare a lui Michel Schooyans demontează unele dintre mecanismele esenţiale ale bioterorismului, care s-a impus în cele mai mari organizaţii internaţionale, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), UNICEF, etc., unde tronează fără restricţii, folosind un mediu în care convieţuiesc ştiinţele biomedicale, demografia, lingvistica şi comunicarea. Această carte impresionantă, dar şi luminoasă, şi invită să reluăm, de la rădăcini, problema umanităţii omului.

Analiza structurii limbajului

Sensul cuvintelor nu mai este asigurat; el face obiectul discuţiilor, chiar a târguielii, şi traficul limbajului. Limbajul devine instrumentul nedureros a unei răstălmăciri psihologice. Discret, inexorabil, persoanele, chiar şi cele de bună-credinţă, sunt captivate de cuvintele care le înşeală: protecţie, viaţă, sănătate reproductivă, consens, etc. Atâtea expresii şi simboluri al căror sens este răstălmăcit, pentru a lua forme homicide.

Contracepţie sau avort?

Astfel, avortul nu mai e moartea prematură a embrionului sau a fătului în curs de evoluţie, ci acum, conform OMS, este o metodă „care acţionează după ce nidarea a avut loc”. Această definiţie permite să se accepte mai bine pilula de a doua zi sau steriletul, care deseori nu acţionează decât după fecundare, împiedicând fixarea ovulului fecundat, adică a embrionului. Majoritatea pilulelor au mai degrabă un efect abortiv, decât unul anovulatoriu. Cum o precizează majoritatea prospectelor, „un contraceptiv oral poate acţiona pe trei nivele, pentru o securitate maximă: pilula permite blocarea ovulaţiei, împiedică implantarea oului şi împiedică spermatozoizii să urce spre uter”.

Astfel, la scrierea enciclicei Humanae Vitae, Paul VI a înţeles perfect că dacă se va accepta contracepţia, va trebui să fie aprobat şi avortul. Se va remarca ulterior că această definiţie înşelătoare a avortului ridică orice obstacol în utilizarea embrionilor cu scopuri experimentale.

Control demografic

Deşi nu s-a demonstrat niciodată că controlul natalităţii ţărilor sărace favorizează dezvoltarea lor, cuvântul de ordine la OMS este favorizarea avorturilor şi a contracepţiei în aceste ţări, schimbând cu totul legile şi mentalităţile, implicând, pe cât posibil, persoane influente şi grupuri religioase.

Tactica „salami”

Lucrarea lui Michel Schooyans demonstrează apoi cum sunt utilizate ezitările, compromisurile şi ambiguităţile creştinilor în domeniul vieţii umane şi al familiei; cum instituţiile catolice sunt infiltrate şi utilizate pentru a pune în practică programele ONU de sănătate reproductivă, în special în Brazilia şi în ţările în curs de dezvoltare. În Mexic şi Brazilia, aproape 40% din populaţia feminină a fost sterilizată! Rezistenţele sunt slăbite încetul cu încetul; tactica are ca scop neutralizarea adversarului, apoi recuperarea lui, obţinând de la el, bucată cu bucată, ceea ce el n-ar fi cedat niciodată în întregime.

Învăţămintele procesului de la Nuremberg

Cu ocazia procesului de la Nuremberg, organizaţiile naziste şi conducătorii lor au fost declaraţi criminali. Tribunalul a reproşat medicilor că au ascultat de ordinele şi legile injuste şi au ordonat sau acoperit practici sau experienţe inumane.

Li s-a mai reproşat că aveau cunoştinţă de programele în care erau implicaţi, pe care le-au aplicat, dar n-au refuzat să participe, din considerente etice, deşi trebuiau s-o facă. Judecătorii procesului de la Nuremberg au acceptat ideea responsabilităţii celor care instituţionalizează crima. Ei au condamnat eugenia, experienţele medicale imorale şi crude, şi decesele la scară largă.

Obiecţia oamenilor politici

Astăzi, legea legitimează crima. Conform cifrelor OMS, 50 de milioane de avorturi sunt realizate anual, iar legalizarea avortului face din societatea politică o societate public criminală. Răul avortului apare mai clar astăzi decât în 1975, în momentul legii Veil (Legea franceză privind întreruperea voluntară a sarcinii – nota trad.). Se simte cât de mult antrenează avortul alterarea ţesutului social, instaurează un principiu de discriminare, banalizează eugenia, etc. Trebuie să se clarifice urgent conştiinţa morală a oamenilor politici; avortul, ca şi eutanasia, este operat într-o reţea strânsă de complicităţi; tot lanţul de agenţi este solidar cu crima, de la legislator la medic şi judecător.

Creştinii şi refuzul din considerente etice („obiecţia conştiinţei”)

Or, respectul oricărei vieţi umane este fundamental în definiţia identităţii creştine. Nu e vorba de o alegere care ar fi lăsată fiecăruia în interiorul eticii creştine. Acest adevăr, totalmente accesibil raţiunii, reprezintă baza întregii morale creştine. Politicienii care păstrează tăcerea practică obiecţia conştiinţei pe dos. Contestând valorile creştine pentru a da întâietate legilor pozitive ce favorizează moartea, alegând etica responsabilităţii mai degrabă decât etica convingerii, ei aleg să placă oamenilor, nu lui Dumnezeu. Putem sluji oare la doi stăpâni?

Teroarea blândă

La apariţia terorii blânde, existenţa umană este în aşteptare, iar oamenii care au fost învăţaţi să se dispreţuiască singuri, sunt gata să recunoască faptul că sunt o povară pentru societate. În numele pluralismului, prea mulţi creştini se lasă privaţi de propria lor morală, fiind pe punctul de a adera la o viziune perversă a democraţiei.

În această lume, unde dreptul la viaţă nu se ţine decât de un fir numit „consens”, creştinul trebuie să apară ca un semn al diviziunii şi al speranţei.

O carte remarcabilă şi pasionantă, completată cu o bibliografie bogată. (www.genethique.org, adaptare de Asociaţia Provita Media)