Warren Throckmorton, PhD

HRĂNIŢI-VĂ CORECT. Purtaţi centura de siguranţă. Reduceţi fumatul. Folosiţi ochelari de soare.

An de an, mii de studenţi primesc sfaturi înţelepte din partea centrelor medicale din cadrul universităţilor.

Totuşi, este puţin probabil ca aceiaşi studenţi să audă şi „Relaţiile sexuale ocazionale sunt periculoase, în special pentru fetele tinere. Din punct de vedere medical şi psihologic, este mai bine să aştepţi”.

Un psihiatru dintr-un campus universitar vrea să ştie de ce asemenea sfaturi sunt rare. Ea scrie: „Centrele medicale din universităţi încearcă să-i înveţe pe studenţi tot felul de lucruri legate de sănătate. Cei de acolo se aşteaptă, după ce prezintă informaţii corecte, ca studenţii să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Ei le recomandă „alegeţi salata în locul pizzei”. Presupun că tinerii au o anumită auto-disciplină şi aşteaptă aceasta de la ei. Există o singură excepţie: sănătatea sexuală. Aici studenţilor li se spune: cât mai puţini parteneri şi folosiţi prezervativul. Ei bine, nu funcţionează”.

Acest psihiatru ar trebui să ştie cum merg lucrurile. Pot să vă spun că este angajată în cadrul unui centru medical într-o foarte cunoscută universitate şi că a semnat o carte recentă, Unprotected (Neprotejat), care descrie practicile îndoielnice ale unui centru medical obişnuit dintr-o universitate. Nu vă pot spune şi numele ei.

Autoarea cărţii Unprotected semnează Dr. Anonim pentru că se teme de probleme profesionale în urma prezentării unei imagine realiste asupra centrelor medicale din universităţi. Într-un interviu, mi-a mărturisit că există nişte riscuri. „Eu abordez un subiect tabu: pericolul anumitor programe radicale din domeniul sănătăţii. Colegii mei sunt bine-intenţionaţi şi chiar se interesează de pacienţi. Însă centrele medicale din universităţi minimalizează consecinţele negative ale relaţiilor sexuale întâmplătoare, ale bolilor cu transmitere sexuală şi ale avortului. Ei promovează ideea că bărbaţii şi femeile sunt la fel. Nu îi educă pe tineri în privinţa viitorului şi a familiei. În acest domeniu, esenţial pentru binele şi sănătatea studenţilor, suntem deficitari.”

Dr. Anonim afirmă că în cadrul profesiei ei există o anumită inhibiţie în ceea ce priveşte avertizarea studenţilor cu privire la riscurile actelor sexuale ocazionale pentru că, crede ea, asta ar putea suna ca o judecată. Mentalitatea de tip „merge orice” este dominantă şi în domeniul sănătăţii studenţilor. Totuşi, declară autoarea, fără a face morală, „nu este înţelept să mergi cu valul”.

Bună povestitoare, autoarea îi descrie pe pacienţii care vor să aibă succes hrănindu-se bine, făcând exerciţii fizice şi ordonându-şi viaţa astfel încât să primească o instruire bună. Totuşi, ceea ce nu reuşesc prea bine este să-şi ordoneze viaţa intimă. Dr. Anonim relatează că o studentă pe nume Heather era deprimată, însă nu s-a gândit niciodată că acea depresie ar putea fi legată de relaţia cu un băiat, relaţie în care el primeşte totul, iar ea nimic. Dr. Anonim o citează pe studentă: „Nu ştiu ce să fac… mi se pare că eu nu primesc „prietenia”, în timp ce el primeşte „beneficiile”.” Oare a informat-o vreun centru medical pe Heather că studiile arată că relaţiile sexuale ocazionale sunt asociate cu un anumit risc de depresie? Se pare că nu.

Din nefericire, unele universităţi de prestigiu promovează chiar un mesaj opus. Cartea prezintă un exemplu şocant preluat chiar de pe situl medical al Universităţii Columbia – Goaskalice.com. Situl se recomandă ca o sursă de informaţii pentru studenţii care vor „să ia decizii responsabile în ceea ce priveşte sănătatea şi binele personal”. Ce află un student de aici? Dr. Anonim prezintă câteva dintre subiectele abordate: „riscurile actelor sexuale cu animalele” şi „cum să gestionezi o relaţie sexuală în trei”. Poţi să înveţi chiar şi cum să cureţi anumite accesorii între două şedinţe de sadomazochism.

Am căutat pe situl cu pricina o menţiune despre legătura dintre sexul ocazional şi depresie, în cazul studentelor tinere. Nu am găsit nimic. Potrivit dr. Anonim, nu ar trebui să-mi pierd timpul – nu voi găsi nimic care să le limiteze studenţilor în vreun fel sexualitatea – totul e numai în direcţia exprimării ei.

În Unprotected, Dr. Anonim prezintă o teorie plauzibilă în sensul că motivul pentru care centrele medicale din universităţi se confruntă cu numeroase cazuri de depresie, tulburări de alimentaţie şi boli cu transmitere sexuală este incapacitatea acestor centre de a aborda riscurile medicale şi psihologice ale relaţiilor sexuale ocazionale. Autoarea vorbeşte şi despre consecinţele relaţiilor sexuale asupra infertilităţii pe termen lung la femei, despre efectele avorturilor asupra sănătăţii psihice şi despre rolul religiei în promovarea unor mecanisme de reglare psihică – subiecte care sunt complet ignorate de către profesia psihiatrică din ziua de azi.

Am întrebat-o pe dr. Anonim ce ar trebui să facă părinţii studenţilor după ce îi citesc cartea. Răspunsul ei a fost: „Să le trimită cartea şi să o folosească pentru demararea unei discuţii. Să le spună copilului lor că aici este vorba despre lucrurile reale, despre studenţi ca ei: inteligenţi, responsabili, dar insuficient de informaţi, care au crezut că se protejează dar acum plătesc preţul”. Probabil părinţii ar trebui să le trimită un exemplar al cărţii odată cu viitoarea sumă lunară de bani.

Autoarea doreşte începerea unor dezbateri la toate nivelurile universitare. Coperta a patra a cărţii anunţă: „Unprotected îi va înfuria pe unii medici şi va declanşa o dezbatere în campusurile universitare”. Într-adevăr, furia şi dezbaterile ar fi un bun început. Apoi, sper că cei din interiorul şi din exteriorul corpului academic să ia seama la avertizările şi la sfaturile de bun simţ prezentate în Unprotected.