Definiţii
- Eutanasia (trad. “moartea bună”) – terminarea activă, intenţionată a vieţii unui pacient de către un medic care consideră această acţiune în beneficiul pacientului.
- Eutanasia pasivă – terminarea vieţii unui pacient prin omisiune, spre exemplu prin retragerea tratamentului.
- Sinuciderea asistată medical (SAM) – terminarea de către un pacient a propriei vieţi, cu ajutorul medicului (în practică diferenţa faţă de eutanasia voluntară este minimă).
Legalitate
Eutanasia si SAM sunt ilegale în aproape întreaga lume. Pentru situaţia la zi a legalităţii eutanasiei şi SAM, vezi aici.
Conflictul între eutanasie şi sfinţenia/inviolabilitatea vieţii
Eutanasia este actul deliberat de a pune capăt vieţii unui pacient cu intenţia de a curma suferinţa acestuia. Sinuciderea asistată medical (SAM) reprezintă moartea unui pacient ca urmare directă a “ajutorului” dat de un medic. Indiferent cum s-ar numi, problema de ordin etic rămâne – nu poate fi niciodată bine să ucizi, chiar cu intenţia de a alina suferinţa.
Viaţa umană are o valoare intrinsecă. Tradiţia iudeo-creştină susţine că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi ca urmare, viaţa umană are demnitate, sfinţenie şi este inviolabilă. Principiul secular, non-religios, consacrat în tratatele de drepturile omului, conform căruia nimeni nu trebuie să ucidă este bazat în fapt pe demnitatea şi sfinţenia iudeo-creştine.
Jurământul lui Hipocrate afirmă acelaşi principiu: să nu prescrii un medicament mortal, să nu dai sfaturi care ar putea provoca moartea nici să nu provoci un avort. Hipocrate a trăit în secolul al 5-lea IC şi deci principiul sfinţeniei vieţii datează dinaintea învăţăturilor creştine.
Declaraţia de la Geneva, făcută în 1948 de Asociaţia Medicală Mondială, susţine: “Voi acorda cel mai mare respect vieţii umane încă de la începuturile ei.” Acelaşi principiu a fost implementat şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: “Dreptul fiecărui om la viaţă va fi protejat prin lege. Nici un om nu ar trebui lipsit de viaţă intentionat.”
Principiul inviolabilităţii vieţii interzice uciderea intenţionată, dar nu specifică faptul că viaţa trebuie menţinută cu orice preţ, de exemplu până la capăt în cazul tratamentelor invazive sau agresive, cum ar fi ventilaţia asistată împotriva dorinţei pacientului conştient sau în cazul în care tratamentele ar fi zadarnice, de exemplu chimioterapia agresivă pentru cancerul avansat.
Doctorii trebuie să decidă dacă un tratament prescris este adecvat sau nu. Medicul îl va găsi, de obicei, pe cel potrivit făcând o analiză corectă a metodelor folosite în tratament, a gradului de complexitate sau de risc, a costurior. Medicul compară aceste elemente cu rezultatele aşteptate, luând în considerare şi starea de sănătate a persoanei bolnave şi resursele fizice şi psihice ale acesteia. Refuzul, venit din partea pacientului, al unui tratament agresiv nu este considerat sinucidere.
De asemenea, moartea unei persoane, grăbită în mod intenţionat prin omiterea unor intervenţii medicale – “eutanasie pasivă”- este complet diferită de omiterea tratamentului zadarnic sau neadecvat.
Cele mai comune probleme ridicate de legalizarea eutanasiei şi SAM
Deşi eutanasia şi sinuciderea asistată medical ar putea părea, la prima vedere, atrăgătoare, legalizarea acestora are efecte negative profunde, deja constatate în ţările unde se practică. De exemplu:
1. Eutanasia, odată legalizată, nu va putea fi controlată. Vor fi ucişi şi pacienţi care nu şi-au dorit acest lucru. Iniţial gândită pentru grupuri strict delimitate cum ar fi pacienţii cu boli în fază terminală, eutanasia ar fi mai devreme sau mai târziu folosită şi pentru alte grupuri de pacienţi cum ar fi persoanele în vârstă, pacienţii cu handicap, pacienţii cu probleme afective, cei cu infirmităţi şi chiar copii sau nou-născuţi cu infirmităţi. Astfel se va ajunge la o desconsiderare a vieţii umane, în general a membrilor vulnerabili dintr-o societate.
2. Legalizarea eutanasiei sau SAM ar impune o presiune asupra celor bolnavi şi a acelora care simt că datorită bolii, infirmităţilor şi tratamentului scump, au devenit nefolositori sau o povară pentru societate şi în special pentru rude.
3. Autonomia pacientului va scădea odată ce eutanasia sau SAM va fi legalizată. Dorinţa de a muri este rareori o decizie într-adevăr autonomă. Ea este mai degrabă expresia depresiei, durerii sau a unui control slab al simptomelor, decât o dorinţă autentică. Dorinţa de a muri şi de a trăi se schimbă frecvent în timp, în special dacă durerea sau depresia au fost tratate.
4. Legalizarea eutanasiei sau SAM va aduce modificări profunde în atitudinile sociale faţă de boală, infirmităţi, moarte, vârsta înaintată şi rolul profesiei medicale. Odată ce eutanasia este legalizată, va deveni din ce în ce mai mult o “opţiune de tratament” printre celelalte tratamente medicale şi chirurgicale obişnuite.
5. Legalizarea eutanasiei şi SAM va submina îngrijirea medicală, în special îngrijirea paliativă şi va submina serios relaţiile doctor-pacient. Legalizarea eutanasiei va aduce o schimbare fundamentala în relaţia doctor-pacient, când pacienţii se vor întreba dacă medicul care intra în salon poartă hainele albe ale unui tămăduitor sau pe cele negre ale unui călău.
6. Moartea nu e chiar aşa de “bună” după cum se spera. Unul din argumentele principale în favoarea eutanasiei şi a sinuciderii asistate medical este acela de a-i oferi pacientului o “moarte bună”. Totuşi, realitatea este total diferită. Experienţa arată apariţia unor complicaţii deloc rare. În loc să moară rapid, unor pacienţi le-a luat câteva zile să moară!
Documente:
- Rezoluţie a unui grup de medici privind eutanasia şi sinuciderea asistată
- Rezoluţia Comisiei de Bioetică a Bisericii Ortodoxe Române privind eutanasia
Legături utile:
Material realizat de Asociatia Provita Bucuresti, www.provitabucuresti.ro
(10 votes, average: 4.40 out of 5)
Loading ...
16 responses so far ↓
1 stefan // Apr 16, 2010 at 4:33 pm
“Moartea nu e chiar aşa de “bună” după cum se spera. Unul din argumentele principale în favoarea eutanasiei şi a sinuciderii asistate medical este acela de a-i oferi pacientului o “moarte bună”. Totuşi, realitatea este total diferită. Experienţa arată apariţia unor complicaţii deloc rare. În loc să moară rapid, unor pacienţi le-a luat câteva zile să moară!”
Numai de ar fii doar asta.
Doar ca nu este… nici pe departe ‘doar’ asta.
Chestiunea are implicatie vesnica. Din pacate articolul se incadreaza perfect la categoria ‘Korekt politik’ si omite total adevaratul si defapt unicul aspect al problemei.
Individul ce cere a fii ‘eutanasiat’ comite in fapt sinucidere intr-un mod relativ indirect.
Cel ce executa ‘eutanasia’ este ucigasul.
Ca este ‘eutanasie’ ‘eutanasie pasiva’ sau ‘SAM’ este tot acelasi drac ‘imbracat’ in nuante diferite.
In fapt acesti termeni ‘politici corect’ sunt creati artificial ( la fel ca muuulti altii) cu scopul de a dizolva aevaratele sensuri ale cuvintelor.
2 altermedia_ro // Apr 16, 2010 at 4:39 pm
@ stefan
Nu vrei sa citesti articolul in intregime inainte sa faci afirmatii? Ca scrie foarte clar acolo exact ce spui dumneata ca nu scrie.
3 stefan // Apr 16, 2010 at 6:37 pm
Sa ma ierti daca gresesc dar in acest text eu nu vad decat explicatii si comentarii neo-umaniste.
Este foarte clar omisa realitatea si se tot bate pasul pe loc cu lucruri relativ irelevante.
Nicaieri nu se aduce nici macar aminte de implicatia si impactul ce-l are asemenea act in si cu sufletele celor implicati.
Defapt, tocmai aia este, totala respingere si evitare a realitatii ca sufletul exista si ca urmeaza a suferii dupa aceea.
Si tocmai ,eu nu spun ca ceva anume scrie, ci ca ceva anume NU scrie… in mod evaziv in mod politic corect in mod viclean.
4 Cristian // Apr 16, 2010 at 7:34 pm
Da, legalizarea eutanasiei poate avea consecinte negative si nu e o idee buna, dar totusi cred ca poate fi avuta in vedere in anumite cazuri. In nici un caz nu trebuie acceptata pentru batrani, de exemplu (asta ar duce rapid la abuzuri masive), dar s-ar putea sa existe unii bolnavi, de cancer. de exemplu, pentru care o saptamana de viata in plus sa nu mai insemne decat chin.
5 stefan // Apr 16, 2010 at 8:39 pm
“s-ar putea sa existe unii bolnavi, de cancer. de exemplu, pentru care o saptamana de viata in plus sa nu mai insemne decat chin.”
Acea saptamana de viata in durere ar putea fii propria lor rascumparare – propria salvare.
Eschivarea de la suferinta este lasitate, in special prin curmarea vietii care nu este in fapt a omului.
6 stefan // Apr 16, 2010 at 8:44 pm
Incredibil cum EXACT esenta problemei ramane nesesizata, hai mai bine sa continuam sa dormim pe noi si sa ne imbrobodim unii pe altii cu slogane si expresii politice corect.
7 Provita // Apr 16, 2010 at 9:33 pm
@stefan
Avem rugamintea sa iti temperezi tonul si sa gandesti mai mult inainte de a acuza.
Articolul este unul mai degraba cu tenta medicala si foloseste argumente de acest tip, precum si referinte la chestiuni legale. Dupa cum bine stii, in statul modern legile nu sunt facute dupa legile lui Dumnezeu, ci dupa reguli umaniste, e adevarat, de inspiratie iudeo-crestina, asa cum aratam. Nu discutam daca e bine sau rau ca e asa; insa in aceste conditii e firesc sa aratam de ce legalizarea eutanasiei incalca doua seturi de valori recunoscute de toti cetatenii acestui stat: legislatia si etica medicala.
Problematica duhovniceasca a pacatului si a sufletului este tratata in documentul dat ca referinta mai jos, adica in rezolutia Comisiei de Bioetica a BOR.
Modul in care am alcatuit argumentatia se vrea de folos aceluia care discuta problema eutanasiei cu un om care nu impartaseste convingeri religioase, pentru ca pe cel credincios nu trebuie sa il convingi ca eutanasia e un lucru rau.
Acestea fiind zise, de ce trebuie sa te inflamezi si sa te lamentezi asa, ca n-am inteles?
8 stefan // Apr 16, 2010 at 9:54 pm
Imi pare rau ca am parut ‘imflamat’ , am raspuns doar transant la ceea ce mi se pare cusut cu ata alba si folosesc timpul prezent pentru ca inca mi se pare.
Cu tot respectul de rigoare si fara a parea ca m-as lamenta, a incerca sa convingi persoane ce nu cred in existenta de dupa moartea asta ‘fizica’ sa nu comita suicid de acest gen este de ordinul fictiunii.
Dupa parerea mea trebuie mers la radacina, la motivatia centrala si fundamentala – la insusi scopul existential.
“Modul in care am alcatuit argumentatia se vrea de folos aceluia care discuta problema eutanasiei cu un om care nu impartaseste convingeri religioase, pentru ca pe cel credincios nu trebuie sa il convingi ca eutanasia e un lucru rau”
Pricep intentia, dar imi rezerv deptul de a nu fii de acord nici cu abordarea si nici cu expunerea modalitatii de argumentare in fata unuia ce nu crede.
Solutia unica, necesara si suficienta, este de a ajuta omul sa inteleaga esenta – motivatia centrala iar nu de a relativiza si nici crea explicatii artificiale.
9 Provita // Apr 16, 2010 at 10:40 pm
@Cristian
Pacientul este desigur liber sa refuze un tratament, mai ales daca acesta devine inutil si este agresiv (chimioterapie la cancerul in faza terminala, de exemplu). Adica, el poate alege sa nu-si prelungeasca inutil viata si suferinta; insa uciderea sau asistarea sinuciderii de catre un medic sunt absolut incompatibile cu insasi profesia aceasta. Medicul nu poate ucide – este un non-sens.
Pentru faza terminala a bolii exista institutiile de ingrijire paliativa, cum este la Bucuresti Hospice Sf. Irina, vezi link la finalul articolului.
10 Cristian // Apr 17, 2010 at 12:12 am
Corect, pacientul poate refuza tratamentele inutile, dar am inteles ca exista anumite boli (cancer, in special, dar presupun ca si altele) incurabile in care ultimele zile/saptamani de viata sunt traite in dureri fizice mari si continue. Intr-o astfel de situatie, daca si bolnavul doreste, cred ca se poate lua in calcul eutanasia.
Ce spune Stefan, ca durerea ar fi o “rascumparare” mi se pare absurd. Scopul este micsorarea pe cat posibil a suferintei omului, nu resemnarea in fata ei.
11 cristian // Apr 17, 2010 at 12:18 pm
Pt stefan: dacă citim cu atenţie, se pare că Provita doreşte prin acest articol să argumenteze celor care fac legea, că legalizarea eutanasiei este şi în contradicţie cu credinţa lor, şi malefică pe viitor, în practică deschizând uşa abuzului de orice fel.
Pentru credinciosul creştin, bineînţeles că eutanasia nu este o temă de discuţie.
În ceea ce priveşte combaterea legalizării eutanasiei prin explicaţii duhovniceşti tranşante din partea creştinilor, tare mă tem că nu duce la nici un rezultat pozitiv- ce să arunci mărgăritare la porci???
Dacă vrei misiune creştină, atunci o faci cu persoane, în alt cadru şi nu printr-un articol pe AM, pe teme de legislaţie, nu crezi? Iar cine citeşte poziţia BOR cu pricire la eutanasie, are destule motive duhovniceşti acolo spre a o combate? Ce am mai putea adăuga noi?
Pt Cristian: nu cred că-i o idee bună acceptarea vreunei excepţii pt eutanasiere nici d p d v civic, deoarece pt NOM orice portiţă mică reprezintă primul pasi din cei mulţi succesivi de a ne aduce unde vor ei. Adică dacă le dai un deget, ei îţi iau tot braţul, mai devreme sau mai târziu. D p d v creştin, la porunca nu ucide nu există nici o excepţie! Sau de fapt doar atunci când îţi aperi familia, neamul, ţara de invadatori. Atunci eşti chiar erou, dar ce erou- vai- ai fi atunci când ajuţi pe un prăpădit fără apărare să moară???
12 mircea // Apr 17, 2010 at 1:08 pm
La cum sunt tratati pacientii in spitalele din Romania, nu mai conteaza daca se legalizeaza sau nu eutanasia. Si asa se moare cu zile pe capete…
13 stefan // Apr 19, 2010 at 3:37 pm
“durerea ar fi o “rascumparare” mi se pare absurd. Scopul este micsorarea pe cat posibil a suferintei omului, nu resemnarea in fata ei.”
Asta este exact ce spuneam – esenta problemei.
Si aici trebuie lucrat, de exemplu, Cristian trebuie ajutat in a pricepe dimensiunea reala a problemei. Trebuie ajutat sa inteleaga de ce este cum este si nu altfel.
Ce am sustinut eu este ca modul de a argumenta , modalitatea de a pune problema, este una care nu atinge esentialul.
14 stefan // Apr 19, 2010 at 7:40 pm
N-ati aprobat ultimul comentariu :)
deranja?
15 Cristian // Apr 20, 2010 at 4:24 pm
Stefan, ce “dimensiune reala” crezi ca ar trebui sa inteleg? Ti se pare chiar atat de rau ca un om sa nu sufere inutil? Eschivarea de la suferinta nu mi se pare a fi lasitate; dimpotriva, toti oamenii fac asta zi de zi, nimeni nu vrea si nu alege sa sufere, nici fizic si nici sentimental. Care e dupa tine vina unui om bolnav de crezi ca trebuie sa sufere “la maxim”?
16 stefan // Apr 21, 2010 at 5:58 pm
Cristian, cu tot respectul, dumneata nu pricepi esentialul. Nu intelegi si nu vezi la ce fac referire.
Vezi dumneata suferinta nu este inutila, ea are atat o utilitate cat si o motivatie.
Omul, pacatos fiind si exercitand din plin aceasta de-a lungul vietii, ajunge pe patul suferintei de multe ori sa-si mai rascumpere din rautati.
Dimensiunea reala a problemei se refera la acel aspect general si fundamental care priveste chestiunea in totalitatea ei – si nu doar anumite particele.
“Eschivarea de la suferinta nu mi se pare a fi lasitate; ”
opinia dumitale – nimic mai mult
“toti oamenii fac asta zi de zi [ se eschiva de la suferinta], nimeni nu vrea si nu alege sa sufere, nici fizic si nici sentimental.”
Aici sunt doua aspecte.
Unul cel al subiectului dezbatut de fata.
Cand punem problema aciderii cuiva MOTIVAND ca il ‘ajutam’ prin ai curma suferinta fizica – se numeste a face CRIMA, atat.
Al doilea aspect.
Deci dumneata logic concluzionezi ca daca multi indivizi fac un anumit lucru atunci acel lucru TREBUIE sa fie bun si drept TOCMAI pentru ca este facut de asa multi ?!
“Care e dupa tine vina unui om bolnav de crezi ca trebuie sa sufere “la maxim”?”
Nu stiu de unde ai luat partea cu “la maxim” dar oricum…
Vina este acolo chiar si in mod nestiut de cel in cauza. Vina in totalitatea ei este simultan personala si generala/de grup cum s-ar zice. Aceasta vina se mai si mosteneste si se propaga si amplifica din neam in neam.
Nici un om nu este fara de vina.
“de crezi ca trebuie sa sufere” nu este deloc ceea ce cred eu, eu ca si altul si ca toti sunt vinovat, cel mai vinovat. Eu n-am zis si n-o sa zic ca ‘trebuie’ sa fie intr-un fel sau altul, pentru ca acel drep nu-i al meu. Te rog nu-mi pune vorbe in gura.
Leave a Comment