S-a mai spus că fiecare om este stăpân pe viaţa lui şi că poate face ce vrea cu ea.
Adevărat. Dar aici nu e această chestiune în discuţie — libertatea de a face ce vrei cu ce e al tău. Ci e problema de a şti dacă STATUL poate sau nu să intervină legislativ în societate pentru a legitima cu autoritatea, mijloacele, influenţa şi puterea sa aşa ceva. Or, asta e deja o chestiune care nu mai priveşte pe x sau pe y, ci este o problemă de drept public: ne priveşte, aşadar, pe toţi.

S-a mai spus că sinuciderea este inacceptabilă întrucât este o ofensă adusă lui Dumnezeu. Adevărat. Dar este inacceptabilă, cred, chiar pentru mai mult de atât: cel care se sinucide alege Neantul. Însă a sta în Neant nu îi este propriu unei creaturi pentru că o creatură este întotdeauna determinată, adică marcată negativ de însuşi Neantul pomenit. De aceea creatura nu poate să “stea” “acolo”. Singurul Care poate să stea este Dumnezeu căci numai El este O Substanţă absolut infinită — adică numai El nu este marcat de Neant şi poate “sta în el” fără a fi desfiinţat. Numai pentru Dumnezeu Neantul nu există.

Dacă o creatură vrea să “locuiască” Neantul, atunci ea manifestă, prin aceasta, o intenţionalitate luciferică: voinţa de a fi Dumnezeu fără Dumnezeu. Acesta e suicidul şi mărturiseşte o prostie spirituală (prostia e păcat! — Steinhardt) fără margini şi asemănare.

Ba se poate . Exista organizatii de atei militanti cum este si la noi “Societatea pentru libertatea de constiinta” .
Fara sa-si dea seama il urasc pe Dumnezeu pentru ca sunt sub influnenta “celuilalt” . Macar asta ar trebui sa le dea de gandit , cum au ajuns sa urasca daca nu cred .

Cei care controleaza lumea, in principal bancherii evrei@comp, cred in Dumnezeu /Iehova.

Nu fi asa sigur . Exista tot felul de organizatii “Skull &Bones” , “Boemian Grave” , masoneria , iluminatii , care sunt societati pagane unele chiar cu accente sataniste .

Cei care controleaza lumea, in principal bancherii evrei@comp, cred in Dumnezeu /Iehova.
Ateii nu-l urasc pe Dumnezeu, Iisus, sfintii, fiindca nu pot uri ceva (pe cineva) in care nu cred, care pentru ei nu exista.
Eu cred ca problema asta cu ura, Apocalipsa, voia lui Dumnezeu, pedeapsa, etc. este numai si numai a celor care cred in asa ceva.
Ramane de vazut daca vine Mesia, daca piere omenirea, daca va fi judecata de apoi si alte calamititati ale pdepsei lui Dumnezeu.

Pana atunci, fiecare om este stapanul lui si poate face ce vrea cu viata lui.

De aici si eutanasia, din indumnezeirea noastra.
Consideram ca noi ne-am facut, sau evolutia (alta rea credinta, caci fapt demonstrat
nu este:
http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/teoria-evolutionista-rod-al-imaginatiei-iii_1815.html)

Cum vad lucrurile: noi inlocuim credinta in Dumnezeu cu orice alta credinta.
Nu putem sti nimic sigur; orice fraza pe care noi o incepem cu “cred” poate scoate la iveala o astfel de credinta.
Ce au in comun aceste credinte surogat? Faptul ca toate ne suscita autosuficienta si deci mandria (prima greseala si inceputul raului)

De aici si concluzia ca viata si moartea ne apartine.

Putini stau sa se gandeasca ce creatie mareata a reusit Dumnezeu : omul.
Si mai putini stau sa se gandeasca ce dar i-a dat: vointa libera (pe langa toate celelalte).

Multi resping ideea de Dumnezeu tocmai pentru ca s-ar pune astfel in rolul de marionete, iar Dumneze cel care trage sforile.
Nu le place ideea ca ar fi “jucarii”.
Nici nu sunt, dar asa au fost inselati sa o vada.
Astazi, cand noi incercam sa creem roboti care sa suplineasca pana si omul, incercam sa-i dam viata si sentimente. Imposibil!
Omul este o fiinta mult prea complexa, pe care nu am putea s-o intelegem niciodata singuri, fara ajutorul Celui care a creat-o.
Nu suntem jucarii fratilor.
Suntem cea mai iubita fiinta creata de Dumnezeu, dupa “Chipul si Asemanarea” Sa.

Dar, in orice dragoste adevarata, relatia este in ambele sensuri.
De la un robot (creatia omului) nu am putea primi niciodata iubire. Dar de ce?
Pentru ca nu are VOINTA LIBERA!

Fara vointa libera orice virtute (a caror implinire este iubirea pana la sacrificiu) este imposibila.
Este simplu; sa iubim pe Dumnezeu!
De ce ezitam?
Pentru ca avem…VOINTA LIBERA!

Tot intr-o relatie de dragoste adevarata si reciproca, se stie ca, daca cei doi nu se potrivesc nu merge.
A se potrivi inseamna a vrea acelasi lucru, a avea aceleasi idealuri de familie.
Intr-un cuvant, a fi o singura VOIE!

Voia lui Dumnezeu nu se poate schimba.
De ce? Pentru ca este fara “Lumina fara de inceput si pururea fiitoare, in care nu este mutare sau umbra de schimbare”.
Si pentru ca tot acea Voie Sfanta, ne-a creat pe noi.
Si pentru ca acea Voie Sfanta face doar Bine.

Noi am ajuns sa contestam Binele lui Dumnezeu insa, si am inceput sa consideram bine chiar si lucrurile imorale. Din aceasta cauza nu-l mai simtim pe Dumnezeu atat de Bun.
Ca sa-L simtim ne trebuie credinta. Credinta ca trebuie sa existe ceva pur, nealterat de rautatea lumii acesteia. Credinta in Bine. Doar ca trebuie cautat. Unde? In noi. In noi sta Dumnezeu (”Imparatia Cerurilor este in voi”). Cum? Sa incepem sa nu ne mai mintim.

Dar pentru ca Voia Sa nu o putem schimba, este clar ca pentru a ne putea intoarce cu iubire spre Dumnezeu trebuie sa facem Voia Lui (”Cel ce Ma iubeste pe Mine face Voia mea”).

La o adica, este si drept nu credeti?
La fel cum noi ne cerem drepturile in tot ce facem (fara a lasa loc la alternativa insa, si impunandu-ne vointa fara ai lasa celuilalt posibilitatea de a alege, VOINTA LIBERA) atunci cand suntem indreptatiti sa le cerem (dupa dreptatea lumii acesteia),
la fel si Dumnezeu este indreptatit sa ne ceara sa facem Voia Lui.

Dar nu o face.
Ne lasa sa alegem.
Insa, nu sunt decat doua posibilitati.
De ce?
Pentru ca Voia Sa este Lumina, iar tot ce nu este in lumina este in intuneric.
Acestea este SINGURA modalitate prin care se poate ajunge la IUBIRE adevarata, pura, neamestecata, ca a unui copil pentru parintii sai; prin exercitarea propriei vointe libere…spre Lumina sau spre intuneric.

Asa ar trebui sa fim si noi…copii…ai Lui.
(am uitat cum era sa fii copil, si totusi ne mangaie cateva amintiri care tasnesc din cand in cand; ne este frica sa ne dam drumul pe spate, ne este frica sa CREDEM ca Cineva este acolo si ne prinde, caci ne iubeste).

Sinuciderea este o negare a Voii lui Dumnezeu, o lepadare a iubirii Creatorului, pentru iubirea lumii acesteia, care se impleteste cu imoralul si deci cu raul.

va fi groaznic la sfarsit.
Atunci, la Apocalipsa (”descoperire”, “revelatie”), cei care au auzit, au crezut si au lucrat Evanghelia (”vestea cea buna”) vor “fi mai stralucitori ca soarele” langa Dumnezeu; noi care am dat mai multa importanta celor trecatoare, si ne-am facut pe noi dumnezei, vom “scrasni din dinti” de disperare, si de ciuda pentru noi insine (caci Binele l-am simtit in toata vremea – prin constiinta; raul l-am lucrat insa – din motivele pe care tot fiecare din noi le stim, tot de la constiinta).

In loc de “Acestia pot profita de omul respectiv precum camatarii din lumea interlopa .
”
am vrut sa scriu

“Acestia pot profita de omul respectiv asa cum un bancher veros profita de o temporara dificultate financiara ca sa-l impovareze pe respectivul cu credite cu dobanzi foarte mari , precum camatari din lumea interlopa “

Unii ar putea spune , “daca esti credincios nu te eutanasia, nu te obliga nimeni” . Problema este ca omul e slab , in necazurile vietii chiar un crestin poate ajunge ca pentru o pierioada sa-si doreasca moartea . Daca reuseste sa treaca peste aceasta perioada , dorinta de a muri dispare si respectivul regreta gandurile lui de atunci . Dar daca eutanasia este legalizata si activistii aceste culturi a mortii profita de starea nefericita in care se afla omul pentru ca acesta sa faca pasul acesta gresit ? Acestia pot profita de omul respectiv precum camatarii din lumea interlopa .
Daca cei care n-au credinta si respect pentru viata si vor sa se legalizeze eutanasia ,poate ca nu vom reusi sa-i impiedicam . Dar cum vor putea fi protejati cei care in mod normal nu sunt de acord cu eutanasia , dar intr-un moment de depresie ar fi tentati sa apeleze la ea ? Se stie ca exista momente mai dificile , cu depresie sau nu, in car omul gandeste altfel decat inainte sau dupa ce momntul respectiv trece .