“COPILUL SE EDUCĂ CU INIMA”

6/9/2006 8:03 am · Comentati (8 Comentarii)

Fragment dintr-un interviu cu părintele Gheorghii Romanenko, Biserica Borisovo, regiunea Moscova, cunoscut medic psihiatru pentru copii

-Sunteţi deja de mult timp preot şi continuaţi să profesaţi ca medic. Ce trebuie să facem ca să preîntâmpinăm îmbolnăvirile psihice ale copiilor?

- Unicul mijloc este educaţia corectă în familie.(…)

- Se întâmplă ca unii copii să nu se poată controla şi, atunci, putem spune că sunt bolnavi? Ce trebuie să evităm în educaţia copilului?

-Exagerările. (…) Mergeam odată pe stradă şi am auzit un ţipăt de femeie. M-am gândit că omoară pe cineva. Am fugit repede, dar se pare că am greşit. Era o mamă tânără care vorbea astfel cu fiul ei de doi ani, care intrase într-o baltă. Săracii copii care au parte de asemenea mame care strigă la ei toată ziua: nu se poate, nu te apropia, nu te duce, nu te băga… Copilul nu aparţine părinţilor. El aparţine lui Dumnezeu. Este o personalitate unică, şi irepetabilă. Trebuie să-ţi educi copilul în spiritul libertăţii şi dragostei, având în vedere personalitatea lui unică. Darul libertăţii, după Sfinţii Părinţi, este mai înalt decât darul dragostei. Educând copilul, trebuie să ţinem minte în orice clipă că în faţa noastră se află un chip dumnezeiesc. Şi când îl pedepsim, şi când îl îmbrăţişăm trebuie să ţinem minte acest lucru. Să nu-l umilim, să nu-l jignim, să nu-l provocăm, să nu ne batem joc. Totul să facem cu dragoste, cu răbdare, cu milă, cu gingăşie şi cu smerenie.(…)

-Deci o supraveghere prea mare dăunează copiilor?

-Desigur, tot ce este exagerat este dăunător. Ar trebui să fie o anumită limită. Important este ca copilul să nu fie bătut, ca el să nu se îndrepte spre droguri, dar nici să-i dai posibilitatea să te încalece. Cum să limităm acest lucru, când să-l pedepsim şi când să nu-l pedepsim? Dragi fraţi şi surori, unica limită este dragostea noastră către copilul nostru. Pe cât de mult îţi iubeşti copilul, pe atât îl şi educi. Având o inimă plină de dragoste veţi simţi când e mai bine să-l pedepseşti şi când poţi să-l ierţi. Mulţi se bazează pe cărţi, pe publicaţii, dar, ce să faci, când unul spune într-un fel şi altul spune altfel? Nu poţi să creşti astfel copilul. Copilul se educă cu inima. Dacă nu-l iubiţi cu adevărat, oricâte cărţi de educaţie veţi citi, câte lecţii nu veţi asculta pe această temă, tot nu veţi putea face aşa cum trebuie. În special părinţilor le trebuie multă răbdare când copiii lor au vârsta adolescenţei. Nu-i iritaţi degeaba. Nu-i iritaţi pe copii, nu-i supuneţi tot timpul presiunilor. Dragi fraţi şi surori, 90% din căsătoriile la vârste fragede şi din plecările de acasă ale copiilor se datorează presiunii din partea părinţilor şi în primul rând a mamelor. Copiii care sunt presaţi în perioada adolescenţei cresc umili, nu au simţul libertăţii, nu-l simt pe Dumnezeu, cresc ca nişte animale bătute. (…) Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru copiii voştri, mergeţi cu ei la biserică, încercaţi să vă schimbaţi pentru copiii dv. Pentru noi, ortodocşii, e mai liniştitor şi mai bine de educat copilul pentru că noi îl avem pe Dumnezeu - Absolutul, Adevărul. A educa normal un copil se poate numai într-o familie credincioasă sau măcar care încearcă să fie credincioasă. Nici psihologii, nici medicii, nici pedagogii de renume nu vor putea să educe la copilul dv. spiritul bunătăţii, dragostei, bunei cuviinţe, a smereniei, a milei. Aceste calităţi superioare empirice nu se educă decât prin biserică.
(…)

-Părinte, am ca exemplu familii în care copiilor li se dă o libertate totală. Aceştia nu au îndatoriri sau obligaţii acasă, chiar nici nu sunt învăţaţi să facă ceva pe acasă. Ei sunt de capul lor. Fetele de vârstă şcolară au voie să meargă la discotecă până târziu, să-şi planifice timpul, să-şi facă cumpărăturile…

-Şi veţi fi de acord ca fiul dv. să se căsătorească cu o asemenea fată? Eu – nu. Cui îi trebuie asemenea pipiţe care nu vor decât să mănânce, să bea şi să se distreze? Dar îndatoririle pentru cine sunt?

-Dar ei merg la şcoală şi au succese la învăţătură…

-Învăţătura încă nu înseamnă totul. Vă dau un exemplu, în practica mea medicală, când lucram la urgenţe, am mers la un apel într-o familie, în care murise bunicul. Alături, erau fiul şi fiica lui, oameni culţi, educaţi, cu facultate şi, în general, totul în casă arăta că acolo locuiau oameni şcoliţi. Ei, fiul şi fiica decedatului ne-au spus: „Luaţi cadavrul acesta şi duceţi-l de-aicea.“ Noi le răspundem: „Să ştiţi că Salvarea nu ia cadavrele de acasă. Este tatăl dv., spălaţi-l, înmormântaţi-l creştineşte.“ „Nu avem nevoie de el aici, răspund ei. E atât de incomod să-l avem aşa în casă.“ „Cum se poate, este tatăl vostru, cum să vă fie incomod?“ Şi atunci ei ne-au întrebat: „De unde luaţi atunci cadavrele?“ Noi răspundem că Salvarea ia cadavrele numai din locurile publice, de la fabrici şi uzine etc… Închipuiţi-vă că l-au dus pe bătrân în curte şi ne-au spus: „Acum, luaţi-l.“ Iată ce înseamnă educaţia fără Dumnezeu… În educaţie, să permiţi orice – este păcat, este greşeală. Calităţile ca mila, bunătatea, caritatea nu apar de la sine. Observaţi ce limbaj agresiv au copiii, cât de nemiloase pot fi şi bătăile între ei, cât de dure şi agresive. Copilul are nevoie ca lui să i se inducă sentimente şi gânduri înalte… Ce poate creşte dintr-un copil căruia i se permite orice? El va fi iubitor de libertate dar fără Dumnezeu în suflet. În ceea ce priveşte înclinaţiile proaste, ele trebuie tăiate din rădăcină. Copilul trebuie să ştie limpede ce înseamnă interzis şi că nu i se permite să facă orice. Mai bine să mai întrebe o dată de părinţi ce are voie să facă şi ce nu.

—
Extras din Dosarul cu nr. 121 realizat de Asociatia pentru promovarea valorilor vietii si ale familiei “Provita Media”

Tags: Cultura vietii

8 responses so far ↓

1 irondog70 // Sep 6, 2006 at 10:44 am

Nu trebuie sa ne miram de problemele pe care le au unii parinti sau societatea in general cu adolescentii, tinind cont ca majoritatea petrec primii ani din viata, acei esentiali”sapte ani de acasa” in compania si sub supravegherea unor straini. Ma refer la gradinita, cresa, day care, kindergarten or cum s-or mai numi ele pe oriunde s-ar afla. Ce pretentii poti avea dela cineva care iti supravegheaza sau educa mostenitorii si sunt platiti salarii de mizerie. Ce calitate astepti in munca lor. Copii au nevoie de dragostea familiei,uneori suplinita de bunici( fericiti copii care au bunicii linga ei), dar cel mai important de dragostea si afectiunea direct si continuu prezente si manifestate de MAMA SI TATA. Daca in primii sapte ani copilul primeste asta din belsug cred ca multe destine ar fi schimbate in bine. Societatile moderne, capitaliste,cu exceptia poate a citorva, neglijeaza tocmai aceasta problema. Daca te gindesti la teoria conspiratiei ai putea concluziona ca o fac intentionat: familia nu este unita, tinerii se rup total de influenta familiei, societatea devine o adunatura de oameni singuri, oameni care nu comunica, nu cred unii in altii, rezultatul va fi in avantajul celor care conduc :Divide et Impera! Tine-i dezbinati si needucati,iar tu vei face ce vrei!
Părintele Gheorghii Romanenko stie el ce zice, sper ca oameni ca domnia sa sa poata influenta educatia pruncilor, copiilor, tinerilor in tara si de ce nu in intreaga lume. Omenirea e inca atit de insetata de singe, de averi, de putere. Feciorii nostri ajung carne de tun in cine stie ce cotlon al Pamintului, pentru a umple cu virf visteriile celor deja bogati. Lucrul asta se face de mii de ani si tot nu am invatat nimic. Asta poate pentru ca am fost crescuti de necunoscuti care nu ne-au invatat ce valori sa respecti in viata.
Ma opresc aici ca sunt prea multe de zis, vorba bancului “ca-s prea multi de injurat acum…inainte era numai unu”.
Doamne-Ajuta!
2 Colors // Sep 6, 2006 at 12:20 pm

Foarte frumos articolul despre educatia copilului facuta cu inima, as intari insa si aspectul educatiei crestine, pentru ca dragostea parintilor fata de copii, din pacate o dragoste ce aduce roade amare, exista si in casele fara traire ortodoxa. Educatia lumeasca fara invatatura crestina nu numai ca nu foloseste copilului dar il lasa complet fara repere puternice in societate si prada usoara manipularii si dezinformarii, mai ales in timpurile de astazi. Este usor de vazut ca naivi si creduli nu sunt doar cei fara carte ci poate chiar mai mult cei “educati”, doctori, profesori, etc, a se vedea afacerea “Caritas”, Societatile de asigurare, mersul la vrajitoare, pe care il practica si unii politicieni. E un semn clar al lipsei Duhului Sfant dintre noi, singurul care ne poate apara si da intelepciune in fata oricarei inselatorii. Credinta sanatoasa nu este doar mantuitoare ci si aparatoare a vietii noastre aici, in lumea aceasta, chiar de vom si suferi pentru Hristos, lumina nu ne-o va lua nimeni. Da, copilul se creste de catre parinti, singurii indreptatiti prin legatura trupeasca si sufleteasca sa aiba grija de copil. Exemplele negative nu schimba nimic din asezamantul lui Dumnezeu ci ar trebui sa ne fie pilda de cum nu trebuie sa facem. Bine zis ca iubirea e cea care ar trebui sa calauzeasca educatia copiilor nostri, din nefericire racindu-ne fata de Dumnezeu cu iubirea, am pierdut si lumina calauzitoare, caci silim copilul la multa invatatura dar hrana sufleteasca nu-i dam, el percepe lumea doar ca pe o intrecere in care cel mai bun are parte de binefacerile vietii, si chiar noi generatia mai varstnica ii distorsionam imaginea pe care o are asupra lumii, punand accentul pe material aproape exclusiv. Dar cum Dumnezeu ramane intre noi si de-l acceptam si de nu, conflictele ce vor apare mai tarziu sunt inevitabile. Sfantul Pavel a spus ca acestea au mai ramas: Dragostea, Credinta si Nadejdea si acestea ar trebui sa fie incepatura la tot lucrul bun, la fel si in educatie. Doamne ajuta.
3 vasile // Sep 7, 2006 at 8:02 am

@irondog70 :

“Nu trebuie sa ne miram de problemele pe care le au unii parinti sau societatea in general cu adolescentii, tinind cont ca majoritatea petrec primii ani din viata, acei esentiali”sapte ani de acasa” in compania si sub supravegherea unor straini. Ma refer la gradinita, cresa, day care, kindergarten or cum s-or mai numi ele pe oriunde s-ar afla. Ce pretentii poti avea dela cineva care iti supravegheaza sau educa mostenitorii si sunt platiti salarii de mizerie. Ce calitate astepti in munca lor. …. Societatile moderne, capitaliste,cu exceptia poate a citorva, neglijeaza tocmai aceasta problema.”
partzial corect, dar imi amintesc shi de societatea socialisto-comunista de care am incercat sa scapam in decembrie ‘89 care facea obligatorie cresha inca de la 1 an shi in care copiii chiar nari traiau cu cheia de gat……
inaite de a da cu barda in societatea capitalista, chiar moderna, mai ganditzi putzin shi la nevoile familiei tinere, shi la nivelu’ ei de educatzie shi la faptul ca intr-o societate nu exista 100% persoane egale ….
4 simali // Sep 7, 2006 at 1:29 pm

Tocmai pentru ca educatia se face cu inima, avem cu totii, ca parinti, momente in care simtim ca situatia ne scapa de sub control, ca nu stim cum sa o mai scoatem la capat cu o situatie sau alta pe care ne-o ridica copilul. Daca nu am educa cu inima nu am fi atat de puternic implicati emotional in tot ceea ce facem. Rezultatul ? Sunt multe situatii in care nu suntem capabili sa gandim “la rece”. Si atunci nevoia de cunostinte in domeniul educatiei sau de sfatul unor persoane avizate mai putin implicate emotional deacat noi este de mare folos. Prea multa educatie “cu inima” poate fi daunatoare; gradinitele, psihopedagogii, bunicii, bunii prieteni, confesorul, ned pot fi uneori de mare ajutor.
5 simali // Sep 7, 2006 at 1:31 pm

Tocmai pentru ca educatia se face cu inima, avem cu totii, ca parinti, momente in care simtim ca situatia ne scapa de sub control, ca nu stim cum sa o mai scoatem la capat cu o situatie sau alta pe care ne-o ridica copilul. Daca nu am educa cu inima nu am fi atat de puternic implicati emotional in tot ceea ce facem. Rezultatul ? Sunt multe situatii in care nu suntem capabili sa gandim “la rece”. Si atunci nevoia de cunostinte in domeniul educatiei sau de sfatul unor persoane avizate mai putin implicate emotional deacat noi este de mare folos. Prea multa educatie “cu inima” poate fi daunatoare; gradinitele, psihopedagogii, bunicii, bunii prieteni, confesorul, ne pot fi uneori de mare ajutor.
6 irondog70 // Sep 7, 2006 at 10:58 pm

@vasile:
Nu am incercat sa disculp comunismul vis-a-vis de capitalism, departe de mine aceasta intentie. Evident ca in comunism ideea de a controla si a limita era presenta. Am trait 19 ani in comunism si stiu ca daca nu erai angajat exista posibilitate de a fi condamnat pentru vagabondaj. Nu cred in copii crescuti in turma in nici un sistem. Vorbesc de prescolari si bebelusi. Primii sapte ani amintiti din viata fiecaruia. Condamn vehement insa, societatile capitaliste pentru ca ele au mijloacele financiare necesare implementarii unei rigori in educatia copiilor si a familiilor lor. Traiesc in SUA de sapte ani. Studiez pentru un Masterat in educatie si ma lovesc de acest subiect in fiecare zi. Nu stiu daca poate fi crezut dar aici sunt inca probleme cu saracia. Da americanii sustin ca au inca saraci. Pentru mine acest lucru a fost si ramine greu de acceptat. Dar sa revenim la problema educatiei tinerilor in general. Cunosc, in urma unor discutii cu un fost coleg de facultate din Romania, cetatean suedez, faptul ca, in Suedia, la nasterea unui copil, atit mama cit si tata primesc concediu platit. Asta mi se pare extraordinar comparat cu America unde exista un concediu de citeva saptamini pentru femeie inainte si dupa nastere( si asta la firmele mari) , dupa care esti lasat fara sprijin financiar. Ai de ales intre a merge inapoi la job si a-ti plasa pruncul in grija altcuiva, sau a sta acasa in timp ce sotul va asigura subzistenta intregii familii. Nu exista sistem national de asigurari. Daca nu lucrezi pierzi asigurarea medicala. ….
Trebuie sa plec acum, o sa las cam neterminat, dar voi reveni.
Salutari si Noroc!
7 vasile // Sep 8, 2006 at 11:02 am

@irondog70 :
Aşa mi se părea din prima postare, că disculpaţi comunismul vis-a-vis de capitalism. Dar pentru studiile dv. în educaţie, care dau un punct comun cu ocupaţiile mele, îndrăsnesc să vă sugerez nişte direcţii de căutare pe coordonate mai vechi dar verificate, cum ar fi formarea personalităţii umane în jur de 3 ani, pe cele 2 coordonatele de bază indicate de Freud şi modelarea ei ulterioră la vârsta şcolară prin preluarea modelelor oferite de triada educatori, parinţi şi prieteni. Oricum, rezultatul este decis şi de bagajul genetic al părinţilor înainte de procreere….. Finalul este însă fascinant, trebuie să recunoaşteţi, iar controlul asupra lui este iluzoriu….
cu multă stimă, pace
8 irondog70 // Sep 10, 2006 at 4:09 am

@Vasile:
Va multumesc pentru sugestii si pentru discutia purtata.
Va salut cu respect!