de Jim Minnery

Nota AM: Acest articol vorbeşte depre o iniţiativă legislativă cetăţenească recent lansată în statul american Alaska, iniţiativă plină de învăţăminte pentru firava “societate civilă” (alta decât cea alcatuită din membrii reţelei Soros) românească.

Consimțământ pentru vaccinul antigripal, da. Pentru avort, nu

Dacă n-ar fi așa de irațional și dăunător, ar fi chiar comic. Un spray nazal cu vaccinul anti-gripa H1N1 nu poate fi administrat elevilor minori fără consimțământul părinților. Bunul simț ne spune că părinții trebuie să fie informați și implicați chiar și în cele mai convenționale metode de tratament al copiilor lor minori, nu-i așa?

Și totuși, ce ironie!

Conform unei decizii a Curții Supreme de Justiție din Alaska, din 2007, fetele de cel putin 13 ani pot solicita un avort într-o clinică de specialitate și-și pot extermina copiii nenăscuți fără consimțământul părinților, sau fără ca aceștia să fie informați.

Tipul de avort cel mai des practicat este cunoscut sub numele de aspirație sau chiuretaj.

Înaintea operației propriu-zise, în cervix se introduce un dilatator. Pentru prevenirea infecțiilor, pacientei i se vor administra antibiotice și foarte probabil misoprostol, un medicament de inducere a contracțiilor.

Restul procedurilor implică medicamente contra durerilor, injecții anestezice și medicație “pentru încetinirea sângerării uterine și prevenirea pierderii de sânge.”

În final, “odată ce dilatarea cervixului s-a produs, doctorul introduce un tub subțire numit canulă în canalul cervical. Acestei canule îi este atașat un aspirator folosit pentru a aspira țesutul placentar [1] din uter.” În cele din urmă, “țesutul îndepărtat din uter va fi examinat pentru a se asigura îndepărtarea totală a acestui țesut și astfel că avortul a fost finalizat.”

Am menționat faptul că pentru vaccinare este necesar consimțământul părinților? La fel și pentru tatuaj, piercing sau pentru înscrierea într-o echipă de sport. Însă nu și pentru o manevră atât de invazivă precum aspirația sau chiuretajul.

Pentru a lua atitudine față de această decizie contradictorie și neinteligibilă, un grup de cetățeni a pornit campania Cetăţeni ai Alaskăi pentru Drepturile Parentale. Scopul nostru este să adunăm aproximativ 45.000 de semnături spre a aduce în atenția cetățenilor această problema, la referendum, anul viitor [2]. Până în prezent, mulțumită extraordinarelor eforturi susținute ale unui număr de aproximativ 500 de voluntari, am reușit să strângem jumătate din semnături. Mai avem timp până la sfârșitul anului să strângem și restul.

Ne așteptăm ca asociațiile Paternitatea Planificată și Uniunea Americană pentru Libertăţi Civile [3], susținute de recent pensionatul Alex Bryner, fost judecător la Curtea Supremă – unul dintre cei care a votat în favoarea deciziei din 2007 – să ne dea în judecată. Motivația ar fi că limbajul iniţiativei legislative propuse de noi este prea ambiguu. Alte acuzații sunt de natură procedurală și nu au legătură cu problema în sine, cea a drepturilor parentale.

Primul argument al părții adverse este că tinerele fete nu ar trebui să fie obligate la a-și informa părinții că sunt însărcinate şi că vor să avorteze, din cauză că riscă un tratament abuziv în familie. E un argument care nu stă nicidecum în picioare. În primul rând, deși există cazuri, statistic sunt foarte puține adolescente care se confruntă cu riscul unor amenințări grave din partea părinților dacă recunosc că sunt însărcinate. Pentru asemenea cazuri este nevoie de o lege care să prevină exact atitudinea abuzivă a părinților față de acești copii.

Cei care se opun consimţământului parental nu oferă, de fapt, nicio soluție reală problemei. Permiteți minorei să hotărască un avort fără implicarea nimănui, în afara doctorului. Cum ajută acest lucru o adolescentă care trăiește cu niște părinți abuzivi și posibil violenți?

Legea propusă de noi oferă multiple posibilități de a proteja copiii provenind din familii violente și de a pune în joc alți actori care ar putea sprijini de fapt tinerele aflate în pericol. Fetele care pot să pledeze în fața unui judecător, prin telefon de exemplu, pentru faptul că familiile lor le pun în pericol pot beneficia de exceptare de la cererea de notificare a părinţilor. Obținerea unei declarații notariale de la un frate sau soră mai mare, un vecin/o vecină, o persoană de la asistența socială sau de la orice persoană autorizată care poate dovedi că adolescenta este în pericol acasă la ea face ca cerința de informare a părinților să fie caducă, pentru că, în oricare dintre cazuri, există adulți care au lua la cunoștință situația tinerei adolescente.

În cele din urmă, cei care încearcă să înăbușe și să oprească efortul acesta duc de fapt o bătălie pierdută. Dacă administrarea unei aspirine necesită consimțământul părinților, majoritatea populației din Alaska este suficient de inteligentă să realizeze că o solicitare de avort ar trebui să necesite cel puţin acelaşi nivel de consimțământ.

Jim Minnery este presedinte al Consiliului Familiei din Alaska si al Cetăţenilor din Alaska pentru Drepturi Părinteşti.

——-
Note:
[1]. Manipularea prin limbaj precede manipularea sociala – iata un mare adevar. Termenul “tesut placentar” este denumirea corecta politic si linistitoare pentru copilul omorat prin chiuretaj. Daca doriti sa vedeti un astfel de “tesut”, rezultat chiar prin aceasta procedura, clic aici. “Tesutul” are maini, picioare, cap si organe.
[2]. In SUA au loc alegeri generale pentru Congres si Presedinte o data la 4 ani. In afara de acestea, o parte din Congres trebuie re-confirmata tot la 4 ani, dar intre doua sesiuni de alegeri generale, ceea ce face ca in aceasta tara sa se organizeze alegeri la fiecare 2 ani. Ocazie optima pentru referendumuri cetatenesti, locale, regionale sau nationale, asa cum este acesta.
[3]. PP este cea mai mare organizatii pro-avort din lume, iar UALC este o organizatie seculara care de asemenea se opune valorilor traditionale.

Articol apărut în publicaţia Anchorage Daily News din Alaska