[Cititi episodul anterior...]

CONTINUAM PREZENTAREA dovezilor despre operatiunile Securistilor in Sutana din Australia. Rugam pe aceasta cale, CNSAS sa inceapa deconspirarea preotilor cu exemplul cel mai concret, Pr. Gabriel Popescu din Sydney (cat si a preotesei Georgeta Popescu, fosta angajata a Ministerului Comertului). Iata marturia dnei Emilia Markakis, decorata in 2002, cu Medalia Ordinul Australiei, pentru activitate in folosul comunitatii:

“Pe la inceputul anului 1977 in urma strangerii unor donatii s-a reusit adunarea unor bani ce au fost folositi ca depozit pentru imprumurtul de cumparare a Bisericii Sf. Maria din Sydney. Pentru cumpararea bisericii, eu cu sotul, am fost singura familie care am girat cu casa noastra imprumutul facut! In 1977 Patriarhia Romana i-a oferit sotului decoratia “Crucea Patriarhala pentru Mireni”. Ne-a venit Pr. Gabriel Popescu, care la inceput s-a purtat precum un miel, pana ce Ion Buzila ia adunat semnaturi sa-l ajute sa devina rezident permanment, fiindca el venise ca “preot misionar”. La scurt timp insa, dupa ce-si rezolvase statutul, preotul a si inceput uneltirile si au fost eliminate chiar persoanele care fondasera parohia si cumparasera biserica. Tensiunile cresteau de la an la an. Ura Pr. Gabriel Popescu, impotriva celor care condamnau regimul comunist si dictatura lui Ceausescu, mergea pana acolo incat le refuza chiar impartasania si inmormantarea respectivelor persoane! Doi presedinti ai comitetului parohial, au murit, iar preotul nu a dorit sa-i spovedeasca, impartaseasca si ulterior nici sa-i inmormanteze! Primul, Iulius Morgan, fost presedinte al comitetului fondator, care il gazduise pentru ceva timp chiar in casa sa, pe Pr. G. Popescu, cand sosise. Ulterior a murit presedintele comitetului parohial, bucovineanul Ion Buzila, un om extraordinar, care la un moment dat, a mers in Romania si a intentionat sa ajunga in audienta la Patriarhul Iustin Moisescu. Nu a mai apucat aceasta audienta, fiindca a fost luat de securitate, de la hotelul unde statea si batut cu bestialitate. I-au smuls carnea de pe fata si tot timpul torturii ii strigau: “Caine batran ce esti, crezi ca-l darami vreodata pe Pr. Gabriel Popescu?” Cand s-a intors in Australia, am vazut cu totii urmele bataii si torturii la care fusese supus. Nici pe Ion Buzila, Pr. Gabriel Popescu nu a dorit sa-l inmormanteze! Si asta dupa ce ii fusese om de incredere, dupa cum se vede din scrisoarea preotului, prin care se pomenea deja de eliminarea familiei Markakis.”

Scrisoare G. Popescu – clic pentru marire

Pentru a intelege tragedia din comunitatea romaneasca din Sydney, datorita faptelor Pr. Popescu, spicuiesc dintr-o scrisoare trimisa IPS Nicolae al Banatului, in 26.04.1985:

“Inalt Prea Sfintite Mitropolit Nicolae,

…Noaptea Sfintei Invieri a fost un cosmar pentru noi si o rusine in acelasi timp depoarece politia a patrulat pe strazile bisericii, la fel ca in ziua vizitei IPSV…Nici in acest ultim moment, preotul G. Popescu, n-a avut constiinta de a se comporta ca un preot si ca un OM. Putea sa intinda o mana de impacare, putea sa caute sa aduca corpul neisufletit al raposatului I.Buzila, in biserica la care a muncit, si sa respecte memoria celui care i-a deschis o usa aici, in Australia. Raposatul I. Buzila , a plecat mahnit in suflet de aceasta ultima experienta in vita sa de crestin si cu doua ore inainte de a inchide ochii, ne-a urat tuturor: “Sa aveti parte de un preot, care sa fie prietenul tuturor si dusmanul nimanui!” … A murit cu credinta in suflet ca Inalt Prea Fericitul Patriarh nu ne va lasa intr-o vesnica suferinta si ne-a promis ca de acolo de unde se va duce, se va ruga pentru noi toti. Noi cei multi ii vom cinsti memoria raposatului I. Buzila si nu vom uita exemplul de patriotism si dragoste, fata de credinta stramoseasca pe care a emanat-o in tot cursul vietii sale. IPS Mitropolit, noi credinciosii acestei biserici, va multumim pentru sprijinul moral si arhieresc pe care ni l-ati dat in aceste momente grele din viata noastra crestina si din comunitatea romaneasca. Veti fi in vecii vecilor pomenit de noi, si adorat ca un arhiereu al dreptatii. Rugam pe Bunul Dumnezeu, sa va dea sanatate, viata lunga si putere de a indeplini nobila misiune, in slujba crestinatatii si a poporului nostru. Va sarutam mana cu smerenie, Fondatorii bisericii Sf. Maria din Sydney. Epitrop, C-tin Markakis”

Urmatorul ce trebuia eliminat ajunsese sotul meu. Ne trezeam pusi in situatia, ca in timpul slujbei, fara sa fi avut loc vreun scandal, venea politia in biserica, iar Pr. Gabriel Popescu venea langa sotul meu si-l arata politiei: “…el este cel care face scandal si trebuie sa mi-l dati afara acum!!!” Va atasez o poza a unei faze similare, in care se vede mana preotului aratand politistului pe sotul meu, care purta pe piept decoratia primita de la Patriarhia Romana.

Prin 1984, urma sa sarbatorim hramul bisericii si toti ne pregatisem cu mancare si coliva, dar preotul ne-a anuntat chiar in ziua hramului ca nu mai vrea sa aniversam nimic! Lumea s-a revoltat si s-au creat tensiuni. Am fost dati cu totii afara din biserica si dupa discutii aprinse, daca oamenii au vazut ca nu se mai poate face nimic, au dorit sa intre in biserica sa-si ia tavile cu coliva si mancarea adusa pentru hram si sa plece. Preotul insa si-a pus apropiatii sa stea la usa si ei hotarau: “Tu ai voie sa intri, tu nu ai voie sa intri..!”

Blocarea Bisericii

Cand am protestat ca nu este posibil asa ceva, pentru ca noi am cumparat si arajat biserica, am fost lovita cu pumnul in gura, mi-au spart doi dinti, iar apoi am fost trantita la pamant.

Markakis lovita si trantita

Cand au vazut oamenii cand si acest lucru, au facut scandal mare, iar Pr. Gabriel Popescu se urcase pe gardul bisericii si dirija lupta, indicand cine trebuie sa fie lovit!

Popa pe gard

Imediat a venit politia si vazandu-ma in ce stare eram, a chemat salvarea si m-au dus la spital. Ulterior prin manipulare si dezinformare s-a lansat zvonul ca noi am vrut sa furam biserica! Tocmai noi, persoanele care au infiintat comitetul parohial, care am solicitat preot si au cumparat biserica! Noi insa, nu ceream decat sa plece Pr. Popescu, sa nu mai auzim de el. Zilele urmatoare, tavile noastre cu coliva ce ramasesera in biserica, erau aruncate pe strada! Va puteti imagina oameni buni, ca in momentul cand eu eram batuta si data afara din biserica, casa mea inca gira imprumutul neachitat pentru cupararea bisericii!!! Si asta e nimic, pe langa ce a urmat!

Pr. Popescu isi adunase pe langa el, multe persoane dubioase ca sa-l protejeze si majoritatea proveneau dintre romanii implicati in traficul de droguri. Despre aceasta compromitere a bisericii romanesti cu persoane implicate in trafic de droguri, a scris de multe ori chiar si presa australiana, spre rusinea intregii noastre comunitati.

O parte dintre persoanele cel protejau erau datori sa faca acest lucru pentru Pr. Popescu, deoarece el obisnuia sa mearga prin puscarii si sa scoata romanii condamnati pentru droguri, oferind garantii morale de reintegrare alor in societate! Cunosc aceste aspecte de la o calugarita ce lucra la puscaria unde erau cei mai multi romani condamnati pentru droguri, care mi-a povestit si aratat o fotografie, cum Pr. Popescu vizita regulat puscaria pentru a scoate romani. Consultarea arhivelor respectivei puscarii, poate arata numarul exact de romani scosi pe garantie, de preot!

Batai aveau loc mereu la Biserica Sf. Maria din Sydney, fiindca preotul cerea celor cel pazeau, sa fie batut cand unul, cand altul!

Bataie la Biserica

Printre cei care il pazeau se afla si un libanez pe nume Charli, sofer de taxi, care vorbea destul de bine romaneste, si mai era unul David, vanzator de de arme! Chiar a doua zi dupa ce am fost batuta, am fost vizitata acasa de ofiteri ai serviciul secret australian, care m-au rugat sa identific din fotografii pe cei care fusesera bodygarzii preotului. Atunci am constat ca majoritatea erau deja in evidentele serviciului secret australian! Din acel moment am fost luati sub protectia serviciului secret, care ne anunta mereu ce ni se pregateste!

Pe vremea lui Ceausescu, impreuna cu sotul, am reusit sa facem o vizita in Romania si sa ajungem in audienta la Patriarhul Moisecu. Ca sa putem fi primiti, i-am spus ca venim din Grecia si abia dupa ce am ajuns in biroul lui, fata in fata, i-am explicat cine suntem si i-am spus absolut tot ce se intampla la Biserica Sf. Maria din Sydney. Iar la final i-am zis:” …si dvs. Preafericite il sustineti pentru ca stiati prea bine toate astea!” Moment in care Patriarhul a izbit cat a putut de tare cu pumnul in birou, de au sarit toate obiectele de pe el, pe jos si a racnit cat a putut: “…Eu nu-l sustin!”. Spre finalul discutiei, patriarhul ne-a intrebat insa, asa ca o curiozitate personala, “ce mai fac baietii din Cabramatta?”. Deci cunostea foarte bine, unde era zona din Sydney, aflata sub controlul traficantilor romani de droguri!!!

La un moment dat a venit la Sydney, actualul Mitropolit Nicolae al Banatului, trimis sa faca pace la Biserica Sf. Maria. Acesta umba din casa in casa si statea de vorba cu oamenii, rugandu-i sa spuna deschis, tot ce au pe suflet si sa incerce rezolvarea problemelor, sa nu mai facem de ras biserica. Nu pot uita nici acum momentul, din duminica in care Mitropolitul Nicolae tinand predica la Sydney si vazand cum biserica se inconjoara de masinile politiei, a inceput sa planga cu tristete de ceea ce vede, fapt ce a facut ca toti cei prezenti atunci in biserica sa planga de tristetea lui. Cand a vazut Pr. Popescu ca oamenii prind curaj si vorbesc din ce in ce mai mult si ca vin in numar din ce in ce mai mare la biserica, l-a inchis pe Mitropolit in propria sa locuinta si a pus sa fie pazit sa nu se mai poata intalni cu oamenii! Mitropolitul Nicolae al Banatului a fost sechestrat la Sydney, in locuinta Pr. Popescu si pazit de libanezul Charli si inca doua persoane, pana in ziua in care l-au dus la aeroport.”

Spicuiesc din scrisoarea primita de la Mitropolitul Nicolae al Banatului: “Am mereu in minte si acum propria mea experienta dinainte cu multi ani, cand am fost si eu in Australia, dupa care vizita am insistat scris si verbal pentru rezolvarea sitiuatiei. E drept ca atunci era regimul care-l stim. Acum insa…?”

Spovedania unui cantor

Diaconu Vasile, cantor bisericesc, ce a fost martor la multe din faptele facute de Pr. Gabriel Popescu din Sydney si Pr. Dumitru Gaina din Melbourne, marturiseste:

“Am sosit la Sydney in 1981, impreuna cu sotia. Imediat am cautat o biserica romaneasca si astfel am dat de Pr. Gabriel Popescu. Dovedindu-i ca sunt cantor bisericesc cu experienta, preotul m-a invitat si prezentat comitetului parohial, ce-l avea ca presedinte pe Ion Buzila. La vreo 2-3 luni dupa venirea mea, s-a tinut o adunare generala, la care am fost si eu invitat, unde o parte din membrii, printre care si dna Markakis ii reprosau preotului ca nu vrea sa prezinte comitetului parohial statutul si alte acte ale bisericii. Pr. Popescu ignora in ambitie oamenii, si ca atare existau tensiuni. Daca cineva avea curajul sa puna preotului intrebari pertinente, acesta il ameninta imediat cu chemarea politiei. Chiar si atunci la prima mea participare la sedinta, cand se eschiva sa raspunda intrebarilor, Pr. Gabriel Popescu a inceput sa strige catre secretarul parohiei: “Micule, ai sunat la politie sa vina repede? Pai ce-ai facut Micule, de ce nu e politia afara?”

Dar nu au trecut nici 10 minute de la incident si ne trezim ca vine peste noi, in plina sedinta, un libanez pe nume Chearli, avand in mana o surubelnita imensa, insotit de inca unul David, si au inceput sa ne ameninte, plimandu-se printre cei prezenti: “Ce aveti voi cu popa, ma!” Domnilor, am fost martor ocular la acest eveniment si toata lumea trebuie sa cunoasca adevarul. Ulterior m-a convins Pr. Gaina de la Melbourne sa ma mut acolo si am stat pana mi-au venit copii. (N.A.: Pr. Gaina se ocupa de reintregirea rapida a famililor celor care renuntau la statul de refugiat politic, in favoarea celui de cetatean roman cu domiciliul in strainatate. Astfel incat statistica prezerntata de Ceausescu forurilor internationale, sa arate un numar cat mai redus de refugiati politic din Romania!). Si ca sa-mi aduc copiii, va spun, pentru a se cunoaste istoria adevarata a dictaturii comuniste, a trebuit sa-i cumpar! Comunistii romani, nu au vandut doar pe nemti, evrei si maghiari, ei au vandut chiar si copii nostrii, ai romanilor fugiti! Am fost nevoit sa platesc 50.000 lei, la inceputul anilor ‘80, ca Securitatea sa le dea voie copiilor, sa-si urmeze parintii! Aceasta este istoria adevarata a comunismului, care trebuie scrisa in cartile de istorie ce le invata azi copii in Romania! Dupa venirea copiilor, m-am reintors la Sydney. La scurta vreme m-am trezit ca Pr. Popescu mi-a respins cererea de reinoire a statului de membru si mi-a returnat cecul trimis pentru cotizatie. Ba mai mult, a anuntat in public ca sunt dat afara si nu mai am ce cauta la biserica, mintind ca nu mi-am platit cotizatia de membru! Asta se intampla chiar prin 1984, cand tensiunile la biserica se accentuasera, an in care a fost batuta si dna Markakis, chiar in ziua hramului bisericii Sf. Maria!

Dupa revolutie, Pr. Popescu a inchis fara motiv sala de festivitati a bisericii si atunci cand cineva avea de oficiat un parastas, un botez sau un eveniment la care oferea o masa, oamenii ajunsesera sa puna mancarea pe gardul bisericii si sa manance in strada, de rasul lumii!

Ciudat insa, cand era vorba de organizat ceva pentru romanii implicati in trafic de droguri, Pr. Popescu deschidea imediat sala si le-o punea la dispozitie. Desi e trist, din pacate e foarte adevarat tot ce au scris ziarele austraiene, imediat dupa revolutie, referitor la romanii implicati in trafic de droguri, ce intrasera in anturajul Pr. Popescu.

Dintre romanii arestati pentru droguri care au stat in anturajul Pr. Popescu, amintesc si pe unul Ionel, care-l slujise pe preot chiar si-n altar. Ulterior, acest Ionel a fost impuscat! Domnule, popii astia ne-au facut neamul romanesc si credinta de rusine! Din cauza asta foarte multi romani din Australia, au abandonat ortodoxia si au trecut la pocaiti!”

Marturii cutremuratoare!

Iata si spicuiri din marturia dnei Mariana Lapusanu – Micu, fosta sotie a secretarului Parohiei “Sf. Maria” din Sydney, Petre Micu.

„Ma numesc Mariana Lapusanu si pana la plecarea din Romania, pe cand aveam 26 de ani, am lucrat ca profesor de limba romana la Scoala Generala din Viseul de Sus. ..Am ajuns in Australia in ‘75 , iar la scurt timp dupa venire mi s-a nascut primul copil, pe care l-am botezat la greci, fiind speriati de tot ce auzeam de romani. Dupa ce am nascut si pe al doilea copil, in ‘77, am decis totusi ca e bine pentru copii, sa aiba contact cu romanii si cultura romaneasca. Astfel ca, am facut prima vizita Bisericii Sf. Maria din Sydney, unde am intalnit-o pe dna. Emilia Markakis, care vazandu-ma cu un copil de mana si unul in brate, m-a primit foarte calduros si s-a oferit chiar sa-mi boteze copilul cel mic. Pe atunci, dna Markakis era entuziasmata, fiindca reusisera sa cumpere biserica si pentru ca le venise Pr. Popescu, despre care vorbea cu respectul cuvenit unui preot.

Prin ‘78 soacra ne-a vizitat in Australia si dupa ce a mers de cateva ori la slujba la “Sf. Maria”, ma trezesc ca intr-o zi, cand si familia Pr. Popescu servea masa la noi, ca ea, impreuna cu preotul incep sa-mi cerara sa nu mai am tin nici o legatura cu dna. Markakis, fiindca ar vrea sa fure biserica! Tot in acea discute, Pr. Popescu incepuse sa-l linguseasca pe sotul meu, ca e baiat frumos si istet, ca in final sa-i ceara sa preia functia de epitrop a dlui Markakis! Eu vazusem si pana atunci niste lucruri nu tocmai firesti la “Sf. Maria”, dar nu le dadusem mare importanta. Ulterior am simtit din plin pierdera sprijinului in familie, prin implicarea sotului in activitatea bisericii. Nu-mi placea nici faptul ca la Biserica “Sf. Maria” se incuraja consumarea alcolului in sala din spatele bisericii, si ca se aruncau cu vorbe incat te trezeai in situatia, ca persoana care azi iti era prieten si statea langa tine in biserica, peste noapte era declarat dusman! Si asta doar dupa cum ne cerea preotul, care nu-ti oferea nici un alt argument. Pr. Popescu a profitat de sotul meu fiindca el avea slabiciunea alcolului si un orgoliu pe care daca-l ridicai un pic in slavi, faceai ce voiai din el, si astfel la folosit in stil mare. De foarte multe ori, constitutia bisericii a fost schimbata, numai dupa interesul preotului, fara consultarea cuiva sau aprobarea adunarii generale. Am fost martora la sedinte de adunari generale, unde fam. Markakis, Cosma, Buzila etc., nu aveai voie sa participe, fiind chemata politia la usa sa-i opreasca. Cand nu era politia, erau adusi acolo niste oameni foarte suspecti, un libanez pe nume Charlie, si unul John David ce avea un magazin de vanzare arme. Acestia stateau la usa si nu lasau sa intre in biserica persoanele cazute in dizgratia preotului. Confirm si faptul ca in timpul sedintelor la biserica, venea libanezul Charli si ameninta oamenii cu surubelnita zicandu-le: “Parintelele, parintele e cel care conduce aice, nu tu!” si trecea, zicand asta, prin fata fiecaruia!

Pentru ca la un moment dat tensiunile erau foarte mari si pentru ca nu aveam alaturi parinti sau frati carora sa le cer sprijinul, am indraznit sa-l rog pe Pr. Popescu, care servea mereu masa in casa familiei mele, sa nu-l mai solicite cu problemele bisericii pe sotul meu ca lipseste prea mult din familie si ca are probleme si cu bautura, iar sfintia sa ca pastor spiritual ar putea sa indrepte lucrurile. Cand am avut discutia respectiva cu preotul, instantaneu mi-am dat seama ca vorbele mele trec pe langa urechile lui si la final mi-a raspuns: “Domana Micu, dar dvs. nu v-ati gandit niciodata sa va omorati?!”

Eram disperata si nu stiam cum sa-l fac si pe sotul meu sa inteleaga rapid cu cine avem de-a face. Pr. Popescu, il solicita in acea perioada pe sotul meu sa fraca demersuri pentru a o da afara de la postul comunitar de radio pe dna Sabau. Toate comploturile, atunci, erau facute de preot impreuna cu sotul meu si cu vicepresedintele parohiei, dl. Caspen, ambii vulnerabili la alcol. Afland de acele demersuri eram foarte deranjata fiindca o stiam pe dna Sabau, ca pe femeia care reusise sa puna bazele unor lucruri in comunitate. Preotul urmarea ca in locul dnei Sabau, sa o puna la radio pe Daniela Balabes, o fetita pe care el o pregatea, dandu-i lectii de dictie in sala de festivitati a bisericii! Preotul a facut tot posibilul sa introduca la postul comunitar de radio o persoana pe care sa o controleze si a reusit cu aceasta fetita!

Cand a venit in Australia, Mitropolitul Antonie Plamadeala, sotul l-a adus la un pranz si la noi, impreuna cu familia Pr. Popescu. Dupa ce mitropolitul a verificat toata casa, sa se asigure ca nu e cineva sa filmeze, s-a dezbracat de odajdii si s-a pus l-a baut impreuna cu sotul!

Scrisoare lui Ceausescu

In timp ce in anii ‘80 dictatorul Ceausescu demola biserici, in timp ce preotii erau aruncati in puscarii, in timp ce multi romani nu puteau calca biserica pentru a nu-si afecta cariera profesionala, “membrii parohiei” Sf. Maria din Sydney, coordonati de Pr. Gabriel Popescu, scriau dictatorului comunist, cerandu-i sprijinul. Tot ce prezint dovedeste modul cum Securitatea a profitat pana si de pe urma credintei pe care o avea romanul in preot si biserica! Spicuiri din scrisoarea catre Ceausescu:

„Domnului Nicolae Ceausescu,
Presdintele Republicii Socialiste Romania
Stimate Domnule Presedinte,

Suntem trei australieni de origine romana mandri de originea noastra, de numele de “Romani”, pe care-l purtam aici. Toti trei ocupam prin alegeri functii de raspundere in Comitetul Parohiei Otodoxe Romane Sf. Maria din Sydney si anume: Alexandru Stefanescu – presedinte; Angelo Caspen – vicepresedinte si Petre Micu – secretar. …Parohia si biserica noastra din Sydney, infiintate de 7-8 ani din dorinta de a ne trai datinile, de a vorbi romaneate si de a-i invata acestea si pe copii nostrii, s-au bucurat de ajutorul Patriarhiei Romane si de activitatea foarte frumoasa desfasurata in ultimii 6 ani de preotul paroh dr. Gabriel Popescu. … Dupa cum se stie, suntem singura institutie locala cu caracter romanesc la Sydney care nu face politica impotriva tarii de unde am venit si suntem pentru iubirea Romaniei si poporului ei, cu dor mare pentru ca si distanta la care ne aflam este foarte mare. Ne dusmanesc altii pentru aceasta, dar noi ne vedem de drumul nostru cu inima curata si increzatori.

Anul acesta insa, in mod neasteptat s-au petrect in viata comunitatii noastre lucruri urate din partea unor indivizi, catorva, care au vrut sa distruga ceea ce s-a creat aici si sa loveasca in vrednicul nostru preot si in alti oameni cinstiti. Acum vom spune ca acesti indivizi rai au gasit usa deschisa si sprijin tocmai la consulul Romaniei la Sydney, dl Dumitru Cristache. Aici au mai fost consuli, dl Budura, dl Brazdaru, dl.Filip si cu toti noi ne-am avut bine si ne-am si ajutat la nevoie. Actualul consul Cristache n-a tinut seama de noi, de marea majoritate a membrilor parohiei, ci a primit in acest an foarte des la biroul lui, tocmai persoanele care lovesc in noi si-n munca noastra; …In luna septembrie, noi trei am facut o vizita dlui Cristache, la consulat cu buna intentie de a lamuri lucrurile si asteptand intelegerea dansului. Trebuie insa sa spunem ca nu am plecat multumiti de explicatiile pe care foarte pe scurt ni le-a dat. …Amestecul in comunite al dlui Cristache in viata noastra de crestini ar putea avea urmarile cele mai serioase, daunatoare intereselor romanesti peste hotare, inclusiv in presa din Australia si noi nu dorim asa ceva. In numele Comitetului, Tov. Presedinte va rugam sa luati cunostinta de cele de mai sus si sa dispuneti daca ati vrea o verificare, si oricum sa inceteze acest amestec iar dl Cristache sa se ocupe de treburile sale diplomatice, pentru care este trimis si pentru care noi ii acordam tot respectul. Situatia de la Sydney cere masuri urgente inainte de a fi prea tarziu.

Noi va multumim si va asiguram de deosebita consideratie. Semneaza: Alexandru Stefanescu -Presedintele Comitetului; Angelo Caspen – Vicepresedinte; Petre Micu – Secretar.”

Patriotii ajung victime

La scurta vreme, insa, din sustinatori ai preotului, acesti semnatari ajung si ei pe lista neagra a Pr. Popescu. Alexandru Stefanescu- presedinte al comitetului parohial in perioada cand a fost redactata scrisoarea catre Ceausescu si au fost pusi oamenii sa o semneze si sa si-o asume, marturiseste prin scrisoarea atasata mai jos, cum erau pusi oamenii sa semneze scrisorile compuse de preot si cum ulterior erau eliminati, unul cate unul.

Scrisoarea lui Stefanescu

Angelo Caspen-vicepresedintele comitetului parohial din acea perioada, a ajuns si el sa fie dat afara de la Sf. Maria, iar inmormantarea i-a fost facuta de un preot grec! Expulzarea din Biserica “Sf. Maria” i s-a tras datorita unei declaratii facute in public, prin care Angelo Caspen a marturisit ca la una din vizitele facute in Romania, Pr. Popescu l-a rugat sa duca niste bani mamei sale. Ocazie cu care mama preotului i s-a plans de faputul ca a avut un copil extraordinar si foarte destept, un preot curat, provenind dintr-o familie cu traditie preoteasca, dar ca de cand s-a casatorit cu “asta (preoteasa Georgeta Popescu) de la Ministerul de Comert Exterior, i-a facut numai necazuri si ca tare ii este frica ca-l va nenoroci”.

Petre Micu – fostul secretar al parohiei, a sfarsit prin a fi eliminat cu inscenarea de catre pr. Popescu, a unui proces de calomnie pe care l-a pierdut si a avut de platit $8000. A primit si interdictia, prin justitie, de a se mai apropia de Biserica Sf. Maria din Sydney! Se pare ca ulterior, chiar prin copii ale acestei scrisori, Pr. Popescu i-a turnet pe semnatari la serviciul secret australian, acuzandu-i de colaborare cu securitatea comunista, deoarece cateva persoane au fost chemate la serviciul secret australian, sa ofere lamuriri !

Necuratul inca bantuie!

La sfarsitul lunii noiembrie 2006, Pr. Gabriel Popescu a descins in plina sedinta de adunare generala la Biserica Sf Maria din Sydney, pastorita, din 2004, Pr. Dr. Doru Costache (angajatul B.O.R. si al institutului telogic grec din Sydney), fost paroh pe Calea Victoriei in Bucuresti si fost cadru didactic la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Spicuim din marturia Pr. Costache: „a venit Pr. Popescu (dupa ce nu a mai calcat pe la biserica din februarie) cu un grup de huligani (10), dintre care unul nu mai este membru cu drept de vot, si a incercat sa preia presedinitia adunarii si sa manipuleze oamenii….au intrerupt tot timpul discutiile cu strigate, iar doi dintre huligani, Vasile Nistor (fost epitrop) si Ovidiu Friscan (cel fara drept de vot), au amenintat cu pumnul diverse persoane. Pe langa cei doi, s-au remarcat ca egale la titlul de campioni ai violentei verbale, “doamnele” Elisabeta Eracovici si Delia Curut…”

Cu putina vreme in urma, Pr. Doru Costache ne instiinta ca Pr. Gabriel Popescu isi instiga prietenii libanezi, vecini cu biserica, sa hartuiasca parohia cu scrisori de amenintare pentru a inceta activitatea sociala si culturala. De asemenea, am fost anuntati cu luni in urma, ca Vasile Nistor, epitrop al bisericii pe vremea lui Popescu, ameninta ca el si prietenii lui il vor alunga din Australia pe Consulul General Oviudiu Grecea si pe Pr. Doru Costache! Vasile Nistor a facut parte intradevar din cei 5-7 indivizi implicati in diversiunea protestului de strada impotriva lui Grecea. La doleanta acestor specimene, preotul diplomat Teodor Baconschi a strecurat sub nas Premierului Tariceanu, decizia retragerii lui Grecea, iar incompententa si idiotenia Guvernul Romaniei a revoltat comunitatea romaneasca din Australia! Cei ce au stat in spatele protestului diversiune de alungare a consulului Grecea, sunt tocmai cei care trefelesc si ameninta tinerii preotii canonici ai B.O.R. si personalitatile comunitare ce sunt implicate in viata comunitatii. Parte din specimenele divesionistilor sunt chiar susinatori publici ai Securistilor in sutana, pentru a caror interese l-au eliminat pe Grecea, care facuse reparatia morala a istoriei la Sydney, dupa peste 20 de ani, readucand familia Markakis in biserica Sf. Maria! Daca Securistii in sutana, nu l-au mai avut pe Ceausescu, unde sa-l reclame pe Grecea, l-au avut in schimb pe secretarul de stat MAE- Teodor Baconschi, care a facut pe popa prostu’ si le-a executat ordinul!

Trebuie cunoscut si faptul ca, pentru toata activitatea de discreditare a B.O.R. (sau pentru ce vedeti mai jos ca mentioneaza presa australiana!), defasurata in parohia Sf Maria din Sydney, Pr. Gabriel Popescu a fost decorat in mod exceptional, de Patriarhia Romana in anul 2004 (precum a fost decorat si Pr. Dumitru Gaina, din Melbourne, imediat dupa 1990)!!!

* Laurentiu Fulga este Editorul revistei romanilor din Australia – SPIRIT ROMANESC, Presedintele Societatii “Spirit Romanesc” – Australia, Directorul Biroului australian al Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni, Corespondentul australian al agentiei de presa a romanilor de pretutindeni RGNPRESS