Shiiti impotriva sunitilor, iar Sunitii inamici intre ei: totalitarismul impotriva misticismului. Inamicii nu sunt doar crestinii. O excelenta analiza a unui expert musulman: Khaled Fouad Allam

Sandro Magister *

La cinci luni de la vizita Papei Benedict al XVI lea in Turcia si paisprezece luni [articolul este scris la finele lunii aprilie, n. AM] de la asasinarea preotului catolic Andrea Santoro intr-o biserica din Trabzon, trei crestini prezbiterieni s-au ales cu gâtul taiat in orasul turcesc Malatya, vinovati de tiparirea Bibliei in mica lor tipografie.

Stirile din ultimele luni au pus in lumina ca dusmanii radicalilor islamisti sunt intr-adevar crestinii, respectiv Vestul si Israelul, care insa si pâna acum au fost considerati tradatori si apostati de regimurile islamiste.

Pe agenda lui Benedict al XVI-lea pentru data de 4 mai este fixata o audienta cu Mohammad Khatami, presedintele Iranului din perioada 1997-2005. Khatami este considerat ca fiind printre oponentii moderati ai islamului radical. El va participa la o conferinta in Roma, care va fi sustinuta la Universitatea Pontificala Gregoriana, pe tema: “Dialogul intercultural, o provocare pentru pace.” Modelul politic la care adera [Khatami] este, totusi, cel stabilit de revolutia religioasa a lui Khomeini, care cu siguranta nu este una “moderata”.

In islamul siit, curentul revolutionar cu amprenta lui Khomeini, in Iran, Irak si in Liban (Hezbollah) au ca principala opozitie o tendinta “tacuta”, inspirata de cea mai inalta autoritate peste locurile sfinte ale Irakului din Najaf si Kerbala, marele Ayatolahh Ali Sistani, potrivit caruia puterea politica ar trebui sa fie exercitata nu de liderii religiosi, ci de persoane alese in mod democratic.

In Irak, conflictul dintre cele doua tendinte nu e doar unul teoretic, dar si politic si militar si culmineaza in cel mai adânc si incurabil conflict, care de secole a divizat lumea musulmana, intre siiti si suniti.

Mai mult decat atât, e razboi chiar in sânul taberei sunite. Cele mai multe atacuri sinucigase revendicate in ultima vreme de Al Qaeda si gruparile teroriste afiliate au lovit tarile musulmane si au facut victime musulmane.

In Afganistan, rapirea reporterului Italian Daniele Mastragiacomo, a soferului si a interpretului sau, s-a incheiat prin eliberarea primului si uciderea celorlalti doi, ambii musulmani.

Motivele sunt explicate in urmatorul comentariu, care a fost publicat in 11 aprilie 2007, in “La Repubblica”, o importanta publicatie italiana, la care Mastragiacomo este reporter. Autorul, Khaled Fouad Allam, este un observator al islamului de origine algeriana, cetatean italian si profesor la Universitatile din Triest si Urbino, mare expert in istoria Islamului si printre primii care si-au exprimat aprecierea pentru discursul Papei Benedict in fata celor prezenti la Universitatea din Regensburg [este vorba despre discursul rostit de papa in Aula Magna a Universitatii din Regensburg pe 12 septembrie 2006, intitulat “Credinta, ratiuni si Universitate – amintiri si reflectii, in urma careia papa a fost condamnat de lideri islamici pentru ca ar fi acuzat islamul ca s-a impus cu sabia. Textul in limba engleza al discursului aici].

Un islam totalitarist, de Khaled Fouad Allam (la Repubblica)

Ce e atât de deosebit la Afganistan - afara de pozitia sa strategica - care adanceste atât de mult, aici, fractura din sânul Islamului? De ce Al Qaeda s-a nascut aici si nu in alta parte, afara de circumstantele care i-au permis sa se dezvolte?

Pentru a intelege linia de ruptura care traverseaza islamul afgan dau exemplul reporterului italian si al tânarului sau interpret afgan Adjmal Nashbandi, ambii rapiti in martie. Primul a fost eliberat, cel de-al doilea, asasinat.

Numele de familie al interpretului ne dezvaluie o lume intreaga; o lume care a contribuit la formarea islamului, din Afganistan pâna in centrul Asiei. In lumea islamica, numele de familie (nisba) incepe in general cu locul de origine al tribului sau grupului religios de care apartine familia. In cazul lui Nashbandi, originea sa este Nashqbandya, una dintre cele mai importante confrerii religioase din Asia Centrala, fondata de Mohammed Barahuddin Nashqbansi (1317-1389), care are ca centru spiritual orasul Bukhara dar este raspândita in toata Asia, pâna in Caucaz.

Adeptii sai practica sufismul, o forma mistica a islamului, esoterica, pacifista si toleranta, in completa antiteza cu cea practicata si impusa de talibani. Talibanii au produs o forma subversiva a wahhabismului, care in viziunea mea nu se incadreaza in definitia de “fascism islamic”, ci mai degraba incarneaza o a treia generatie de totalitarism.

Centrul vital al razboiului din sanul islamului este precis localizat pe linia de demarcatie intre forma liberala a islamului si cea totalitarista.

In cazul rapirii lui Daniele Mastrogiacomo si a interpretului sau, probabil ca originea a fost cauza deznodamântului tragic: pentru talibani, lumea sufi reprezinta un adversar prin excelenta, cu care trebuie sa lupte si sa-l elimine, pentru ca islamul mistic contine alternativa la islamul totalitar.

Perioada de prizonierat a lui Daniele Mastrogiacomo a insemnat poate una dintre primele observatii stiintifice asupra universului mental al talibanilor. Ritualul despartirii purului de impur, care se materializeaza prin regula de a nu atinge mancarea sau obiectele unui occidental, indica nu doar o atitudine religioasa, ci si o “ordine politica” bazata pe dihotomia dintre bine si rau. Islamul opus Vestului, califatele sau emiratele impotriva democratiei, barbatii impotriva femeilor. Trebuie mentionat ca regimul taliban definiste Afganistanul ca fiind un emirat.

Regimul taliban este produsul contemporan al fracturii dintre un islam absolutist si un islam deschis. Talibanii au gasit in wahhabismul arab al scolii Coranice din Deoband, fondat in New Delhi la sfârsitul anilor 1800, punctul ideologic de plecare. Din aceasta s-a nascut religia pashtun, impartasita de peste 12 milioane de oameni din Afganistan si Pakistan.

De ce pastunii si nu un alt trib au fost sustinatorii wahhabismului in zona? Pentru ca e unicul trib de genealogie araba: wazir, tribul care a dat numele provinciei Waziristan, provenea din Peninsula Arabica. Wahhabismul, nascut in anii 1700, intr-un context arab, a functionat ca forta unionista pentru multe din aceste triburi. Al Qaeda a inteles bine ca fenomenul taliban ar putea deveni un experiment politic, un laborator din care s-ar putea naste islamul politic, pentru a aduce intreaga lume musulmana lânga el.

Batalia care se duce in Afganistan este, asadar, o batalie a sensurilor, de care depinde soarta unei mari parti a lumii islamice. Dar Afganistanul nu poate fi vazut doar prin prisma pashtunilor si a talibanilor, pentru ca mai exista si altceva, dupa cum dezvaluie originea nefericitului Adjman Nashqbandi. Nu departe de Herat se afla mormântul lui Abdullah Ansari, unul dintre cei mai mari mistici afgani, care scria, in secolul al XI-lea: “O, Doamne! Ce-ai facut aici pentru prietenii tai? Oricine Te cauta, Te gaseste pe Tine, dar pâna nu Te vede, nu-i recunoaste pe ei”.

* Sandro Magister este redactorul-sef al publicatiei online www.chiesa, “supliment” al ziarului italian L’Espresso. Traducere si adaptare pentru Altermedia de Angela Tocila