ZIUA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI: 9 MAI 1877
Cucerirea independenţei de stat a României este rezultatul efortului economic şi militar al poporului român şi, deopotrivă, al demersurilor diplomaţiei româneşti făcute în etapa premergătoare, în timpul şi după consumarea Războiului de Independenţă din 1877-1878. Situaţia politică din Sud-Estul Europei se deteriorase puternic: în iulie 1875 izbucnea răscoala populară din Herţegovina, în august se ridica la luptă populaţia din Bosnia, în aprilie 1876 se răsculau bulgarii, iar în iunie 1876 se declanşa războiul dus de Serbia şi Muntenegru împotriva Porţii Otomane. În plus, insurgenţii erau ajutaţi – succesiv sau concomitent – cu agenţi, bani şi armament atît de Imperiul Austro-ungar, cît şi de Imperiul Rus, amîndouă interesate în escaladarea conflictelor, în vederea diminuării puterii Imperiului Otoman.
Manifestîndu-şi sprijinul cu popoarele balcanice răsculate, guvernul Principatului României şi opinia publică şi-au exprimat, prin canalele diplomatice şi prin intermediul întregii prese româneşti, solidaritatea cu lupta de eliberare a popoarelor respective.
Contextul european premergător războiului
Respectivele răscoale s-au produs în contextul politic inflamat al Europei, care constituia un ghem de contradicţii, ce ar putea fi structurat în cîteva direcţii geopolitice.
Contradicţii puternice existau între Imperiul Otoman şi popoarele şi statele din Sud-Estul Europei supuse acestuia, care cumulaseră ura faţă de silniciile comise de Otomani în cele patru secole anterioare de asuprire. Această ură a izbucnit, frecvent, în acţiuni armate – precum cele din anii 1875-1878 –, reprimate cu violenţa tipică Sublimei Porţi: masacrarea civililor, distrugerea oraşelor şi satelor etc. Cruzime pe care românii o cunoşteau din multiseculara lor rezistenţă antiotomană. Această „redută“ românească fusese, implicit, scutul la adăpostul căruia Europa Occidentală îşi construise, în linişte, marile catedrale şi marea ei cultură, cum aveau să recunoască unii istorici francezi, precum Edgar Quinet.
Existau, la fel, contradicţii majore între Imperiul Otoman şi o mare parte dintre Marile Puteri (citeşte: Putori), care doreau să ocupe posesiunile cheie din Turcia Europeană, avînd în vedere poziţia strategică a Istanbulului, de paznic al Strîmtorilor Bosfor şi Dardanele.
Contradicţii deosebit de puternice existau între Marile Puteri, ele însele, dintre care unele vizau politica unui echilibru european şi doreau păstrarea integrităţii Imperiului Otoman, ca nu cumva alte puteri – îndeosebi Rusia – să obţină un ascendent prea mare în urma înfrîngerii Înaltei Porţi. În această situaţie erau Germania, Franţa, Italia şi, mai ales, Anglia; aceasta din urmă, să ne amintim, fusese împotriva Unirii Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, iar, ulterior, după dispariţia Sublimei Porţi, avea să fie contra propunerii Puterilor învingătoare în Primul Război Mondial ca Turcia să fie alungată din partea europeană.
Existau contradicţii, paradoxal, chiar între popoarele balcanice, deşi urmăreau acelaşi ţel – înlăturarea dominaţiei otomane –, cum era cazul unor popoare şi ţări ca Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia etc., care fuseseră reduse la statutul de provincii otomane (paşalîcuri), sau înlăturarea suzeranităţii Înaltei Porţi – cum era cazul României. În paralel cu acţiunile comune ale popoarelor balcanice de a înlătura definitiv dominaţia otomană, se manifestau acţiuni şi, mai ales, idei divergente, care le disipau eforturile politice de a-şi dobîndi independenţa. Astfel, grecii visau să reînvie vechiul Imperiu Bizantin, care-şi avusese capitala la Constantinopol, şi care fuseseră sprijiniţi – de fapt, amăgiţi – în aceste idealuri politice încă de Ecaterina a II-a Rusiei! Sîrbii doreau să realizeze un stat „mare“ în graniţele ţarului Duşan, iar bulgarii voiau o ţară în graniţele ţarului Simeon – deşi „ţaratele“ acestora nu cuprindeau decît nişte provincii mititele. Românii, deveniţi, realmente, mai puternici prin Unirea din 1859, provocau invidia celorlalte popoare, invidie care alimenta disensiunile.
Aşadar, realizarea acestor ţeluri sporea, inevitabil, divergenţele dintre naţiunile balcanice, situaţie care a generat o suspiciune reciprocă, speculată abil de Marile Puteri, şi care, ulterior, va degenera în conflicte armate intrabalcanice! Ca atare, principiul naţionalităţilor, care a dominat Secolul al XIX-lea – supranumit, de aceea, şi „Secolul Naţiunilor“ –, a constituit şi suportul ideologic al transformării Balcanilor în „Butoiul cu pulbere al Europei“, cu ajutorul intrigilor machiavelice ale Imperiului Rus – care sprijinea popoarele slave din zonă, ca să-şi mărească influenţa aici –, dar care intrigi erau, prin perfidie, în concurenţă cu cele ale Imperiului Habsburgic, care se infiltra sistematic pe ţărmurile Adriaticii, pînă la sud de Salonic. Această perfidie este reflectată inclusiv de documentele unor diplomaţi francezi sintetizate de Radu Rosetti, în Acţiunea politicii ruseşti în Ţările Române (Ed. Cartea românească, 2000, pag. 73, passim). Subliniez, Franţa post-napoleoniană redevenise prietena Rusiei şi, deci, respectivii diplomaţi erau absolut obiectivi în aprecierile lor referitoare la acţiunea eminamente distructivă a politicii ruseşti!
Contradicţii puternice, chiar dacă uneori erau abil camuflate, existau între Marile Puteri şi statele din Sud-Estul Europei. Marile Puteri urmăreau cu multă atenţie dorinţa şi evoluţia acestora spre emancipare totală faţă de Imperiul Otoman şi le sprijineau în această luptă, dar numai în măsura în care convenea diplomaţiei respectivei Mari Puteri. Astfel, diplomaţiile română, sîrbă, muntenegreană şi greacă erau interesate ca roadele scoaterii turcilor din Peninsula Balcanică să le revină lor, iar nu Imperiului Austro-ungar sau Ţarist, cele mai interesate să ocupe locul Înaltei Porţi. În fapt, cele şase Mari Puteri – Anglia, Austro-Ungaria, Franţa, Germania, Italia şi Rusia –, impunîndu-şi tutela asupra României, Serbiei şi Muntenegrului prin Congresul de la Paris (1856), au făcut numeroase şicane diplomaţiilor balcanice în intervalul 1856-1878, acest lucru devenind tot mai pregnant după 1875, indiferent dacă directivele erau semnate de Bismarck ori Disraeli, de Andrássy ori Gorceakov, de Decazes ori Corti (cf. Nicolae Ciachir, Marile Puteri şi România 1856-1947, Editura Albatros, Bucureşti, 1996, pag. 81 şi urm.).
Contradicţiile, aspiraţiile şi interesele europene erau stimulate şi de contradicţiile interne din Imperiul Otoman, a cărui decădere fusese prognozată încă de Dimitrie Cantemir, în faimoasa lucrare Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman – depusă la Academia din Berlin –, imperiu care acum, în ultimul sfert al Secolului al XIX-lea, se afla în prăbuşire accelerată, sfîrşitul definitiv urmînd să-i survină în 1918.
Speculînd dificultăţile interne, Marile Puteri solicitau Sublimei Porţi să adopte măsuri care să uşureze soarta popoarelor balcanice răsculate şi reprimate cu cruzime şi să soluţioneze pe cale paşnică noua fază, acutizată, a „problemei orientale“. În acest scop, s-a organizat, la Istanbul, între 11 decembrie 1876-30 ianuarie 1877, Conferinţa reprezentanţilor puterilor europene. Pentru a contracara presiunea Marilor Puteri, marele vizir Midhat Paşa a promulgat Constituţia „liberală“, în mod deliberat tot la 11 decembrie 1976, spre a dejuca lucrările Conferinţei – care, într-adevăr, s-a terminat printr-un fiasco. Conform prevederilor art. 1, 7 şi 8 ale respectivei Constituţii, România era considerată o simplă „provincie“ privilegiată a Imperiului otoman – ceea ce era o ofensă deosebit de gravă, care a provocat reacţia dură a preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion C. Brătianu, şi, totodată, a accentuat curentul favorabil războiului antiotoman, îndeosebi în rîndurile tineretului, mai ales că şi incursiunile armatelor turceşti la nord de Dunăre se înmulţiseră (cf. Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară, Istoria militară a poporului român, Editura militară, Bucureşti, 1987, vol. IV, pag. 596).
Toate aceste contradicţii se suprapuneau, se intersectau şi formau acea reţea încîlcită a contextului european prin care era nevoită să se strecoare diplomaţia Principatului României.
Declararea Independenţei de Stat la 9 Mai 1877
Evoluţia României în această periculoasă şi inextricabilă situaţie politico-militară europeană a impus, cu necesitate, creşterea şi modernizarea recent înfiinţatei Armate Naţionale atît sub aspectul forţelor umane, cît şi al înzestrării cu armament şi tehnică militară. România de atunci nu avea industrie de armament – cu excepţia unor mici ateliere de armurărie – şi, de aceea, era nevoită să importe tot armamentul, muniţia etc. de la producătorii europeni: Austria, Franţa, Germania, Anglia, Rusia. În consecinţă, armamentul şi muniţia erau foarte eterogene, ceea ce constituia un mare neajuns logistic, cu riscul să devină un mare pericol tactic pe cîmpul de luptă, dar şi strategic, ţinînd cont de labilitatea coaliţiilor dintre Marile Puteri. De aceea, se impunea, cu prioritate, omogenizarea tipurilor de armament – dar demersul era greu de realizat în condiţiile dependenţei de importuri şi al penuriei financiare a statului.
Deşi aflată în neutralitate faţă de conflictele din Bosnia, Herţegovina, Serbia şi Bulgaria, totuşi România a luat măsuri de favorizare tacită a formării unor grupuri de luptă compuse din patrioţi ai naţiunilor aflate în conflict sau în iminentă reangajare antiotomană, a înlesnit trecerea voluntarilor ruşi spre cîmpurile de luptă, a acordat azil politic refugiaţilor din zonele de război, a sprijinit presa grupurilor imigrate din Serbia, Muntenegru, Bulgaria etc.
Guvernul Principatului României s-a folosit cu abilitate de hăţişurile intereselor contradictorii ale Marilor Puteri şi, după refuzul Imperiului Otoman de a-i acorda României independenţa pe cale paşnică, văzând că războiul este inevitabil, a hotărît încheierea, la 4/16 aprilie 1877, a unei Convenţii cu Rusia, convenţie care prevedea respectarea integrităţii politice şi teritoriale româneşti cu ocazia afluirii spre Bulgaria a Armatei Ruse prin România. Detaliile relative la trecerea trupelor ruseşti prin România şi relaţiile dintre armata rusă şi autorităţile locale făceau obiectul unei convenţii speciale, care, printre altele, stipula – fapt nou şi esenţial – ca toate cheltuielile implicate de acest tranzit să fie suportate de Imperiul Ţarist; printr-o prevedere anume se interzicea accesul trupelor ruse în Capitala României. Asta pentru că românii se aliaseră cu ruşii contra turcilor, dar ştiau şi la ce să se aştepte din partea puternicului „aliat“ de la Răsărit, de pe urma căruia suferise atît din cauza frecventelor războaie sud-est europene purtate pe teritoriul nostru, cît şi a „protectoratului“ Rusiei!
De altfel, această suspiciune era – spontan, ca să zic aşa, dar şi istoric – absolut întemeiată. Ca expresie a funciarei perfidii diplomatice a Rusiei, trebuie să ne amintim că, prin acordul verbal secret de la Reichstadt, din 26 iunie 1876, dintre împăraţii Francisc Iosif I şi Alexandru al II-lea, se hotărîse ca, după încheierea războiului dus de Serbia şi Muntenegru contra Semilunii, Rusia să-şi reanexeze sudul Basarabiei, revenit la Moldova în 1856. Apoi, cu doar trei luni înaintea angajării acestei Convenţii cu România, Imperiul Ţarist revenise asupra problemei şi transpusese acordul verbal de la Reichstadt într-o Convenţie secretă cu Imperiul Austro-ungar, încheiată la Budapesta, la 3 ianuarie 1877, prin care Viena, în schimbul „dreptului“ de a ocupa Bosnia şi Herţegovina, era de acord ca, în urma iminentului război ruso-otoman, cele trei judeţe din sudul Basarabiei să fie reanexate de Rusia. Această diplomaţie a imperialilor era în vădită contradicţie cu Convenţia româno-rusă din 4 aprilie 1877, dar în deplin consens cu turpitudinea spiritului imperial rusesc (moştenită, apoi, de imperialismul sovietic)! Convenţia româno-rusă, semnată de Mihail Kogălniceanu şi reprezentantul ţarului, baronul Dmitri F. Stuart, avea să fie violent atacată de Opoziţie, în Parlamentul de la Bucureşti, în şedinţele din 2 şi 4 iunie 1878, mai ales că ruşii refuzaseră să specifice, în ea, ca expresie incontestabilă a ticăloşiei imperiale ruseşti, data limită a staţionării trupelor ruse în România. De fapt, ruşii nici nu aveau de gînd să o mai părăsească! Şi, cum se ştie, „muscalii“ au tergiversat retragerea pînă în 1883.
Oricum, însă, prin semnarea acestui act diplomatic de valoare internaţională, Rusia se obliga să respecte integritatea teritorială a României şi rînduielile sale interne şi, astfel, recunoştea – indirect – independenţa statului român (vezi Istoria militară…, vol. IV, pag. 584-600).
Între timp, încă înainte de angajarea acestei Convenţii, România – care ştia că independenţa nu va putea fi dobîndită decît prin inevitabilul război cu Sublima Poartă suzerană, dar numai în alianţa implacabilă cu Rusia „protectoare“ şi inamică – luase măsuri de mobilizare generală a întregului sistem militar de apărare. Armata a fost trecută pe picior de război şi s-au luat măsuri de acoperire strategică a frontierei de la Dunăre, pe o lungime de 650 de km – măsuri întreprinse exclusiv de Armata Română şi accentuate ulterior –, pentru a contracara, pe de o parte, orice încercare a Otomanilor de a invada ţara şi, pe de altă parte, pentru a ne apăra de prietenia sufocantă a trupelor ruse. Anticiparea acestor riscuri a fost necesară şi întemeiată, fapt confirmat în curînd: Armata Rusă avea să intre în România înainte să fi primit acordul Guvernului Român, ceea ce a scandalizat opinia publică internaţională! În replică, Sublima Poartă a trecut la provocări armate, bombardînd, la 21 aprilie, Brăila, apoi oraşele Calafat, Bechet, Olteniţa şi Călăraşi, la 26 aprilie. Aceste acte de război au determinat, în legitimă apărare, bateriile româneşti de artilerie de la Calafat să bombardeze Vidinul, la 26 aprilie (idem, pag. 634-635). Războiul României cu Imperiul Otoman, existent de facto, a fost recunoscut oficial de Adunarea Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 29 şi 30 aprilie 1877, deschizând calea proclamării independenţei (eodem loco).
În consecinţă, în Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaţilor din 9 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, a declarat ruperea oricăror legături cu Poarta Otomană şi a proclamat independenţa de stat – şi, «cu unanimitatea voturilor (se abţin N. Ionescu şi N. R. Locusteanu), „Camera ia act că războiul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială“» (cf. Costin Scorpan, ISTORIA ROMÂNIEI Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997, pag. 595).
Vestea a fost primită cu satisfacţie de Serbia, Grecia şi Muntenegru, de poporul bulgar, de toţi creştinii din zona balcanică, de românii din toate statele balcanice – care erau la fel de numeroşi ca în Principatul României –, precum şi de opinia publică internaţională!
A doua zi, 10 mai 1877, se organizează „solemnitatea“ proclamării independenţei, la care Principele Carol avea să declare: „Sărbătoarea naţională de astăzi se celebrează de astă dată cu deosebire, ca fiind ziua proclamării independenţei“ (cf. C. Scorpan, op. cit., pag. 607). Evident, corul adulatorilor principelui Carol era în defazare cu o zi. În acest sens, Caragiale avea să ne lase o formulare indimenticabilă: „Ca rol fu mare, mititelul!“
Greşeala impardonabilă a principelui Carol
Succesul trecerii Dunării de către Armata Imperiului Ţarist şi al angajării primelor lupte a fost asigurat de acoperirea strategică a întregii graniţe a Dunării de către Armata României. Armata Rusă era condusă de către Marele Duce Nicolae. Acesta, ca membru al Familiei Imperiale Ruse, era, probabil, precum beizadelele din Principatele Române, sau cum sunt, acum, „beizadelele“ parveniţilor postdecembrişti: ignorant, incapabil, dar fudul şi cu pretenţii. Iar ca pregătire militară nu era ca mareşalul Mihail Kutuzov sau generalisimul Alexandr Suvorov, ci, probabil, era la fel de pregătit militar cum este politiciana Elena Udrea, sau ca „prinţul“ Duda Întîiul, ambii absolvenţi ai Colegiului Naţional de Apărare. Cert este, însă, că Armata Imperială a Rusiei s-a poticnit la asediul Plevnei şi puţin a lipsit să nu fie repede şi definitiv învinsă atît aici, cît şi pe celelalte fronturi. Salvarea ei a fost Armata României Mici!
Într-adevăr, în ziua de 18 iulie, trupele ruse începuseră al doilea atac asupra Plevnei, dar şi acesta a fost respins de Osman Paşa, cu pierderi deosebit de mari pentru ele. A doua zi, Comandantul Armatei Ruse din Balcani a adresat prinţului Carol al României această telegramă, în care solicita intervenţia imediată a Armatei Române: „Turcii, adunînd cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune şi, dacă se poate, să treci Dunărea cu Armata după cum doreşti. Între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele. Nicolae“. (cf. Istoria militară…, vol. IV, pag. 674).
Tînărul prinţ-domnitor Carol, infatuat ca orice prusac, a cerut doar ca să fie el comandantul Armatei Româno-Ruse de la asediul Plevnei, pe motivul implicit şi subînţeles că, fiind conducătorul unui Stat, nu putea fi sub comanda unui Duce, fie el şi Mare! Chiar dacă, probabil, îl citise pe Clausewitz, întrucît fusese doar cadet în armata prusacă, Carol nu comandase, niciodată, nimic pînă să fie aburcat, ex abrupto, pe Tronul Principatelor Unite Române, unde venise, incognito, cu o valiză scorojită – nu ca să-i servească de „acoperire“ spre a nu fi arestat de poliţia austriacă, ci pentru că nu avea alta. Cînd Marele Duce Nicolae i-a cerut ajutorul militar total şi neîntîrziat, neisprăvitul prinţ-domnitor Carol s-a repezit ca surdu-n tobă şi i l-a acordat necondiţionat, deşi nu exista nici o convenţie militară între Rusia şi România, dar exista atît conştiinţa perfidiei atestate istoric a Imperiului Rus, cît şi istoria relaţiilor, totdeauna ostile, dintre Rusia şi Principatele Române. Mai mult, acum, România insistase asupra încheierii alianţei militare româno-ruse, dar Rusia a refuzat şi a încercat „să împingă armata română pe planul doi“. Consulul general al Franţei la Bucureşti, Fréd Debains, în urma unei discuţii cu consulul Rusiei, baronul D. F. Stuart, a rămas cu impresia că „Statul major rus nu doreşte concursul forţelor române decît pentru respingerea incursiunilor turceşti“ (idem, pag. 624-625). „Venind şi a doua înfrîngere a ruşilor la Plevna în ziua de 30 iulie (stil nou – n.n.) – scria generalul rus Kuropatkin în memoriile sale –, întrebuinţarea nemijlocită a trupelor române deveni imperioasă. Dar rolurile se cam schimbaseră; căci nu românii, ci ruşii ţineau acum mai mult să coopereze cu armata română“ (idem, pag. 673). Numai că acum, cînd încrezuţii imperiali ruşi se aflau pe punctul de a fi zdrobiţi, şi-mai-fudulul prinţ Carol se repezea să scoată castanele din foc cu mîna lui de prusac neinstruit!
Aceasta a fost marea greşeală politico-diplomatică a prinţului-domnitor Carol. Greşeala a fost acceptată, în mod bizar, inclusiv de Guvernul român, deşi acesta dispunea de miniştri şi diplomaţi versaţi în asemenea pertractări, care cunoşteau lipsa de onestitate a ţarilor ruşi. Dar, mai ales, cunoşteau istoria tragică a războaielor ruso-turco-austriece purtate pe teritoriul Ţărilor Române şi soldate cu mari distrugeri pentru noi; ca să nu mai vorbim de amintirile recente despre ruinătoarea ocupaţie rusească de la 1828-1834 sau despre odiosul „protectorat“ ţarist, care a impus Regulamentele Organice ale lui Kiseleff, al căror ultim paragraf „a fost introdus de protectoarea noastră, Rusia, prin fraudă şi prin fals într-un act public“ (Radu Rosetti, op. cit., pag. 70).
Respectiva greşeală este analizată, fără obişnuitele menajamente academice, de prof. univ. dr. Doru Todericiu, într-un laborios studiu despre politica Imperiului Rus privind „translaţia formală“ a frontierelor şi teritoriilor, referindu-se, expres, la Dobrogea şi sudul Basarabiei, în conjuncţie cu victoria repetată a lui Osman Paşa la Plevna, victorie care avea să avantajeze, cît de cît, România Mică, tocmai prin faptul că a salvat Rusia de la o înfrîngere ruşinoasă şi a dobîndit, astfel, un ascendent moral asupra ei, remarcat de către opinia publică internaţională: «Şi vom continua afirmând – ceea ce este foarte adevărat – că acest moment crucial a fost defectuos exploatat de către Prinţul Carol şi Guvernul său. Ar fi fost, probabil, cazul de a smulge Rusiei nu cele câteva mici „concesii personale“ cu privire la detalii de comandament sau de colaborare militară, s-ar fi putut probabil obţine renunţarea definitivă, confirmată de Ţar, asupra Basarabiei de sud. Ca şi Preşedintele Roosevelt şi Premierul Churchill în 1945, Prinţul Carol (în 1877-78) cade victima aceleiaşi imprudenţe!» (cf. http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=911).
Românii aduseseră o contribuţie militară substanţială, în multe momente chiar decisivă pentru campania antiotomană, şi în interesul general al tuturor popoarelor balcanice asuprite de Semilună, contribuţie care a uşurat războiul şi a scurtat durata acestuia: Armata României a pierdut, dintre cei aproape 60.000 de militari participanţi la război, peste 10.000 de militari, iar statul român a cheltuit circa 100.000.000 de lei (la valoarea de atunci a leului). Cu toate acestea, delegatului guvernului român i s-a interzis să participe la negocierile de armistiţiu şi de pace, care s-au încheiat, la 19 februarie 1878, prin Tratatul ruso-turc de la San Stefano (astăzi Yeşilköy), lângă Istanbul. Totuşi, Principatele Unite Române, Serbia şi Muntenegru au fost recunoscute ca state independente, iar Bulgaria a devenit autonomă, dar gonflată – de la Marea Neagră pînă la Marea Egee! – de „mărinimia“ rusească, spre a servi drept cap de pod pentru creşterea zonei de influenţă a Imperiului Rus! Totodată, se hotăra autonomia administrativă a Bosniei şi Herţegovinei.
Pentru o parte a despăgubirilor de război pe care trebuia să le plătească, Imperiul Otoman ceda Dobrogea Rusiei, pe care aceasta din urmă îşi rezerva dreptul de a o schimba cu partea de sud Basarabiei, pierdută pe „nedrept“, în opinia Ţarului, la 1856. Aceasta fusese „recunoştinţa“ imperială rusească pentru contribuţia hotărîtoare şi salvatoare pe care România Mică a adus-o în acest război şi fără de care Marele Imperiu Rus ar fi fost învins în mod ruşinos şi fără drept de apel! Această mîrşăvie politico-diplomatică avea să se repete. Să ne reamintim şi de „recunoştinţa“ de după 9 mai 1945, cînd Aliaţii-contra-naturii au procedat la fel: deşi România fusese a patra putere beligerantă, nu a fost invitată la tratativele de pace, ci, dimpotrivă, a fost tratată ca ţară învinsă, obligată să plătească imense despăgubiri de război şi lăsată la cheremul aceluiaşi Imperiu Rus, năpîrlit în U.R.S.S.!
Conjugat cu victoria provizorie a lui Osman Paşa, celălalt „noroc“ al României fusese că, prin Tratatul de la San Stefano, Imperiul Rus se dovedise, ca întotdeauna, prea hrăpăreţ, şi a iritat Occidentul. Ca atare, Tratatul ruso-turc a fost contestat de Marile Puteri – care considerau că Rusia îşi arogase prea mari avantaje, în detrimentul lor direct – şi a fost modificat prin Tratatul „european“ de la Berlin, din iulie 1878, prin care acestea au recunoscut – de-abia acum! – independenţa de jure a României. Acest tertip de tergiversare prin formula „independenţa de jure“ atestă şi schizofrenia politică a Marilor Puteri, deoarece România îşi cucerise independenţa de facto, în mod incontestabil şi în faţa întregii Lumi, cu arma în mînă – întrucît acesta fusese şi motivul angajării plenare în Războiul de Independenţă, după cum Marile Puteri deveniseră mari tot prin războaie! Numai că era o mare diferenţă morală şi politică: Marile Puteri purtaseră războaie nedrepte, de cucerire – „de pradă“, cum zicea Nicolae Iorga –, pe cînd România purtase un război just, de eliberare – cu uriaşe jertfe umane şi materiale, comparativ cu populaţia, teritoriul şi economia ei. Totodată, conform Tratatului de la Berlin, în componenţa României intrau Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea – aceasta doar pînă la sud de Mangalia, deşi Dobrogea întreagă fusese parte a Munteniei încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrîn şi, deci, încă de mai înainte.
În schimb, pentru că Imperiul ţarist nu putea renunţa la controlul Gurilor Dunării, şi-a reanexat, tot prin „dreptul“ celui Mare-şi-Tare, sudul Basarabiei, făcînd „schimb“ cu teritoriul Dobrogei, pentru că a considerat, în mod realist, că sudul Basarabiei este, din punct de vedere geopolitic şi geostrategic, mai important decît Dobrogea – fapt confirmat şi de faptul că, peste şapte decenii, Stalin şi Hruşciov aveau să-i acorde „Ucrainei“, la fel, tot sudul Basarabiei. De aceea, într-un articol anterior, publicat inclusiv pe Altermedia, îi sugerasem preşedintelui Vladimir Putin că trebuie să desfiinţeze actualul „stat“ Ucraina – cum îl ameninţase el pe George Bush, anul trecut la Bucureşti, că va face – şi să restituie României teritoriile răpite prin criminalul Pact Ribbentrop-Molotov şi aflate, încă, în posesia Ucrainei.
Principele Carol şi plăcuţele de la Sinaia
Cercetări de ultimă oră relevă un fapt cvasinecunoscut de către opinia publică: „Războiul de Independenţă de la 1877 a fost finanţat prin topirea unui tezaur dacic, descoperit la Sinaia în 1875. Acesta conţinea cîteva sute de tăbliţe din aur, cu inscripţii despre istoria dacilor. Pentru a nu se pierde istoria, regele Carol I a ordonat copierea în plumb a tuturor obiectelor găsite. Afacerea a fost ascunsă timp de 130 de ani“ (vezi Sorin Golea, Claudiu Pacearcă, „Românii sunt azi liberi datorită acestor plăcuţe“, Libertatea, 24.07. 2008).
Ceea ce este absolut sigur, în acest fragment, este că, la acea dată, prinţul Carol nu devenise, încă, „regele Carol I“. Apoi, între timp, avea să facă alte potlogării, prin care şi-a construit averea – implicit, printre altele, Castelul Peleş – pe alte căi ilicite, nu doar prin topirea plăcuţelor dacice de aur de la Sinaia, după cum relevă şi Gheorghe Constantin Nistoroiu, în articolul „Averea Sfintei Mănăstiri Sinaia păzită prin veacuri de blestemul Sfântului Voievod Brâncoveanu“).
Faptul că, la 10 mai 1866, fusese instalat ca principe-domnitor, că ziua de 10 mai 1877 a declarat-o zi a independenţei, deşi fusese proclamată, la 9 mai 1877, în Parlament, de către Mihail Kogălniceanu, şi că, la 10 mai 1881, avea să fie uns ca rege, nu constituie un argument pentru ca penibilii promonarhişti de azi – care bîzîie ca muştele în jurul lui Mihai I Uzurpatul – să pretindă ca ziua de 10 mai să devină zi importantă pentru România, ca „zi a Regalităţii“, ba chiar ca „sărbătoare“ naţională – o adevărată blasfemie! – în locul zilei de 1 Decembrie 1918, care este „Ziua zilelor“, după cum o apreciază, cu patriotism, scriitorul Constantin Zărnescu! Singurul calificativ adecvat pentru ziua de 10 mai este dat de sloganul din acele vremuri: „10 mai, zi de ruşine!“
De aceea, pentru a nu întina memoria celor peste zece mii de eroi ai Armatei Naţionale morţi şi dispăruţi, pentru a respecta imensul efort de război suportat de poporul român pentru ducerea Războiului de Independenţă, trebuie să respectăm Ziua de 9 Mai ca zi a proclamării Independenţei Naţionale – ca zi a sacrificiului şi patriotismului neţărmurit al Poporului Român.
E-adevărat, Armata de acum a României nu mai are trăsăturile Armatei Naţionale de la 1877, nici prin dimensiuni, nici prin patriotism. Dacă la 1877 România putea să aibă sub arme circa 125.000 de militari, iar în 1989 avea circa 380.000 de combatanţi înrolaţi, acum are circa 45.000 de militari, cam cît încap într-un stadion de mărime medie. Aceştia sunt angajaţi ca militari „profesionişti“, adică, zis mai frust, ca mercenari. Simptomatic, în acest sens, este că denumirea Ministerului Apărării Naţionale a fost scurtată cu ultimul cuvînt, „Naţionale“, fiindcă suna prea antieuropean. Şi nici marii lor comandanţii nu mai au patriotismul celor de la 1877! Altfel, corpul generalilor şi al ofiţerilor superiori nu ar fi acceptat şi suportat ruşinea ca prinţului-făcătură Radu Duda să-i fie acordat gradul de colonel (umblă zvonul că i-ar fi fost acordat chiar şi gradul de general!), deşi nu are făcută nici o zi de armată!
E-adevărat, cu unele excepţii majore, dar care, tocmai de aceea, respectivele excepţii au fost trecute „pe linie moartă“ sau trecute în rezervă, inclusiv prin înscenarea furtului de arme de la Ciorogârla, numită şi „diversiunea Ciorogârla“. E-adevărat, apoi, că nici guvernanţii de acum nu mai au rectitudinea morală şi patriotismul celor de atunci: cei de la 1877 aveau curajul civic şi politic să apere interesele României în faţa Marilor Puteri, pe cînd cei de acum manifestă doar slugărnicie deplină în faţa aceloraşi şase Mari Puteri (repet, citeşte: Putori), care, între timp, au devenit G7, G8 sau G12. Totuşi, dacă din cei 380.000 de militari de la 1989 îi scădem pe cei 45.000 încă activi, îi scădem, apoi, şi pe cei 5-10.000 care s-au transferat în Poliţie şi în Jandarmerie, tot mai rămîn cei 330.000 de militari în rezervă şi în retragere. Aşadar, dacă cu 60.000 de combatanţi am luptat pentru alungarea Otomanilor, ne mai rămîn 300.000 de militari patrioţi rezervişti, cu care să ne eliberăm de sub jugul asupritorilor postdecembrişti!
Să sperăm că Zilei de 9 Mai îi vom atribui şi această calitate: ziua alungării clicocraţiei.
8 mai 2009
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
free viagra
buy viagra online
generic viagra
how does viagra work
cheap viagra
buy viagra
buy viagra online inurl
viagra 6 free samples
viagra online
viagra for women
viagra side effects
female viagra
natural viagra
online viagra
cheapest viagra prices
herbal viagra
alternative to viagra
buy generic viagra
purchase viagra online
free viagra without prescription
viagra attorneys
free viagra samples before buying
buy generic viagra cheap
viagra uk
generic viagra online
try viagra for free
generic viagra from india
fda approves viagra
free viagra sample
what is better viagra or levitra
discount generic viagra online
viagra cialis levitra
viagra dosage
viagra cheap
viagra on line
best price for viagra
free sample pack of viagra
viagra generic
viagra without prescription
discount viagra
gay viagra
mail order viagra
viagra inurl
generic viagra online paypal
generic viagra overnight
generic viagra online pharmacy
generic viagra uk
buy cheap viagra online uk
suppliers of viagra
how long does viagra last
viagra sex
generic viagra soft tabs
generic viagra 100mg
buy viagra onli
generic viagra online without prescription
viagra energy drink
cheapest uk supplier viagra
viagra cialis
generic viagra safe
viagra professional
viagra sales
viagra free trial pack
viagra lawyers
over the counter viagra
best price for generic viagra
viagra jokes
buying viagra
viagra samples
viagra sample
cialis
generic cialis
cheapest cialis
buy cialis online
buying generic cialis
cialis for order
what are the side effects of cialis
buy generic cialis
what is the generic name for cialis
cheap cialis
cialis online
buy cialis
cialis side effects
how long does cialis last
cialis forum
cialis lawyer ohio
cialis attorneys
cialis attorney columbus
cialis injury lawyer ohio
cialis injury attorney ohio
cialis injury lawyer columbus
prices cialis
cialis lawyers
viagra cialis levitra
cialis lawyer columbus
online generic cialis
daily cialis
cialis injury attorney columbus
cialis attorney ohio
cialis cost
cialis professional
cialis super active
how does cialis work
what does cialis look like
cialis drug
viagra cialis
cialis to buy new zealand
cialis without prescription
free cialis
cialis soft tabs
discount cialis
cialis generic
generic cialis from india
cheap cialis sale online
cialis daily
cialis reviews
cialis generico
how can i take cialis
cheap cialis si
cialis vs viagra
levitra
generic levitra
levitra attorneys
what is better viagra or levitra
viagra cialis levitra
levitra side effects
buy levitra
levitra online
levitra dangers
how does levitra work
levitra lawyers
what is the difference between levitra and viagra
levitra versus viagra
which works better viagra or levitra
buy levitra and overnight shipping
levitra vs viagra
canidan pharmacies levitra
how long does levitra last
viagra cialis levitra
levitra acheter
comprare levitra
levitra ohne rezept
levitra 20mg
levitra senza ricetta
cheapest generic levitra
levitra compra
cheap levitra
levitra overnight
levitra generika
levitra kaufen
(31 votes, average: 4.35 out of 5)
Loading ...
40 responses so far ↓
1 Judex // May 9, 2009 at 6:50 am
Frumos articol Domnule Zarnescu,dar am o intrebare,pe cind sarbatorirea zilei independentei fata de UE,care nu se deosebeste mult de jugul otoman,bine-nteles sub forma lui moderna!
2 Vasile Zarnescu // May 9, 2009 at 9:56 pm
@Judex
Vedeti mai sus ultima fraza. Ziua de 9 Mai este si Ziua Europei, dar, prin realizarea expectantei – alungarea clicocratiei – vom ajunge sa iesim si din UE, careia i se potriveste, intrutotul, intrebarea lui Vladimir Bukovski: “Uniunea Europeana… o noua U.R.S.S.?”
3 domino // May 10, 2009 at 12:39 am
putewm ajunge la plebicist….????
mai sunt zile ale independentei Romaniei si in zilele noastre…
4 Judex // May 10, 2009 at 11:15 pm
@Vasile Zarnescu.
Domnule Zarnescu,va doresc sa aveti o gura de aur,si sa se implineasca dorinta.
@Domino.
Cindva marele Caragiale a scis: “avem si noi falitii nostrii”,iti aduci aminte?
5 Vasile Zarnescu // May 11, 2009 at 2:16 pm
@Judex
Chiar daca port numele Sfintului Vasile Cel Mare, ma flateaza si urarea dvs, sa am “gura de aur”. Ca Sfantul Ioan Gura de Aur. De fapt, daca ati urmarit sutdiile mele publicate acum 10 ani si republicate, recent, aici, veti observa ca predictiile mele s-au cam adeverit. Asa ca nu ar fi exclus sa aveti si dvs. dreptate in urarea pe care mi-ati adresat-o.
As mai spune “Dumnezeu sa ne ajute!” Cu completarea adagiului popular, “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista!”
6 Alexandru Onofrei // May 11, 2009 at 6:26 pm
D-le Zarnescu cu tot respectul va spun ca dezinformati;
pentru mine 10 Mai este adevarata zi nationala.
mi se pare total deplasat sa negati meritele pe care le-a avut monarhia ; in definitiv ce mari realizari am avut de cand Regatul Romaniei s-a metamorfozat in Rpr, Rsr etc ?
singurul monarh care mi-e antipatic e Carol al II -lea cel ce a masacrat tinerimea romana in perioada interbelica. In rest tot respectul!
7 Judex // May 11, 2009 at 10:58 pm
@Vasile Zarnescu/
“Sa ne ajute Dumnezeu” si sa apucam inca 10 ani de corespondenta!
8 Vasile Zarnescu // May 12, 2009 at 9:14 am
@Alexandru Onofrei
Promptitudinea şi laconismul cu care mi-aţi răspuns mă îndreptăţesc să presupun că nici nu aţi avut timp să citiţi măcar trimiterile bibliografice indicate în text. Dar, dacă tot vă e “antipatic” – şi doar atît?!, vă întreb – Carol al II-lea mă asociez opiniei dvs. şi vă ajut recomandîndu-vă să citiţi articolul meu “Ex-regele impostor jefuieşte legal România”, postat aici, pe Altermedia, pe linkul http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/ex-regele-impostor-jefuieste-legal-romania_9071.html#more-9071. Apoi, de afacerile Strousberg, Skoda, de furturile tablourilor din Patrimoniul Naţional comise de Carol al II-lea Uzurpatoroul şi Mihai I Uzurpatul etc. etc., în care au fost implicaţi pînă-n gît regii României, aţi auzit?
E simplu să îi arunci în faţă unuia că “dezinformaţi”, cînd dvs. înşivă nu sunteţi informat.
Apoi, apropo de realizările “Rpr, Rsr”, cum ziceţi în regretabilă derîdere – căci ultimul “r” mic vine de la România, vă indic una din aceste realizări: dvs. înşivă sunteţi una din ele. Asta, dacă nu v-aţi născut în 1877 şi v-aţi format ca om şi intelectual pînă în 1945!
Aşa că nu mai marşaţi pe monarhie şi regalitate: călăriţi o mîrţoagă. Sau vă place şi “prinţul”-făcătură Radu Duda Întîiul?! Că pe el nu l-aţi trecut pe lista antipaticilor. Dezinformez, cumva, că are gradul de colonel? Eu mi-am gradul de colonel pe merit, prin studii şi muncă pe brînci. El cum şi l-a obţinut, aşa, pocnind din degete? Şi, după cum zic unii, i s-ar fi dat şi gradul de general!!! Cine i-a dat aceste grade? Aşa că reţineţi: ziua de 10 mai este ziua cînd s-a organizat “solemnitatea”, iar ziua de 9 Mai este ziua cînd s-a proclamat, în Parlament, independenţa de stat a României. Citiţi măcar paginile indicate, nu toate volumele date la bibliografie, fiindcă, într-adevăr, sunt volume groase şi te descurajează numai cînd le vezi. De aceea oamnei sunt dezinformaţi, fiindcă nu citesc şi privesc doar la televizor, unde tot mai mulţi tîmpiţi vorbesc de “alteţele lor regale”, deşi România este republică. Numai la noi există atît de mulţi imbecili şi lichele. În celelalte republici foste monarhii, ca Franţa, Italia, Grecia, Germania aceşti indivizi sunt indicaţi prin prefixul “ex-”.
Citiţi, vă rog, articolul “Ce-au pierdut şi ce-au câştigat regii detronaţi”, de Adina Şuteu, în Adevărul, nr. 5596, Vineri,11 Iulie 2008 , pe linkul http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=print&layout=print_articol&id=333693, ca să vedeţi cum se pune problema restituirilor averilor fostilor monarhi in Italia, în comparaţie cu politica criminală de aplicare a principiului restitutio in integrum.
În rest, să auzim de bine! Dar fără monarhie!
9 Vasile Zarnescu // May 12, 2009 at 1:09 pm
@Tot pt. Alexandru Onofrei
Intrati pe linkul http://www.curentul.net/continut/articole.php?id=cultural si cititi fragmentul “Risipirea (29)” al publicistului Corneliu Florea, din Canada. Care nu mai traieste de mult imp in “Rpr si Rsr”, dar, nu stiu de ce, vitupereaza contra lui Carol al II-lea Asasinul, lui Mihai I Prostovanul, contra mamei lui, regina Elena Curvistina, altfel printesa a Greciei si a Danemarcei. Si astfel “dezinformeaza” si el?!
10 Florin // May 12, 2009 at 6:12 pm
Domnule Zarnescu,
Sunt un pasionat al istoriei si un cititor frecvent al site-ului.
Ma consider apolitic, democrat, republican (in contextul national si international actual) si nationalist.
In general imi place sa citesc comentariile dar ma abtin sa le si fac, lasandu-i pe cei mai bine documentati. De data aceasta fac insa o exceptie!
Imi mare foarte rau sa va spun, cu tot respectul datorat varstei si gradului dumneavoastra, dar prin stil si prin limbaj articolele dumneavoastra imi creeaza repulsie.
Nu aveti nici macar o urma de decenta in exprimare, ce sa mai zic de spirit istoric sau jurnalistic. Nu atac corectitudinea celor scrise (desi ar fi multe de spus si aici) ci, in primul rand, FORMA.
Dumneavoastra, impreuna cu Vadim si cu Becali deturnati nationalismul romanesc aruncandu-l in derizoriu printr-un limbaj de mahala (ex: “Elena Curvistina”, “Mihai I Prostovanul”, etc.) bineinteles, fiecare prin mijloacele si stilul proprii.
Nu intelegeti ca in majoritatea cazurilor efectul este tocmai contrariu celui pretins? Chiar dumneavoastra scriati depre razboiul axiologic…
Cu respect, va cer iertare daca v-am jignit prin cele spuse si va rog totusi sa luati aminte la ceea ce v-am scris.
11 Anonim // May 12, 2009 at 10:00 pm
@Alexandru Onofrei:
Ziua de 10 mai a fost la fel de conjuncturala ca sarbatoare nationala pe cit a fost si 23 august.
Adevarata sarbatoare nationala trebuie sa ramina 1 Decembrie, prin importanta sa pentru intregul popor roman.
12 Alexandru Onofrei // Jun 5, 2009 at 2:01 am
tot respectul pentru gradul dvs. domnule Zarnescu si tatal meu este tot colonel in rezerva; nu Radu Duda era in discutie aici; in privinta monarhiei eu am un principiu de la care nu abdic si nu voi abdica niciodata. Izvorul lui este in urmatoarele scrieri ale carui autor va las sa-l ghiciti dvs. asta daca nu le cunoasteti deja :)
“In fruntea neamurilor, deasupra elitei, se aflã Monarhia. Resping republica. In istorie s’au vãzut monarhi buni, foarte buni, slabi sau rãi. Unii s’au bucurat de onoruri si de dragostea popoarelor pânã la sfârsitul vietii, altora li s’a tãiat capul. N’au fost, deci, toti monarhii buni. Monarhia însã, a fost totdeauna bunã. Nu trebuie sã se confunde omul cu institutia, trãgându-se concluzii false”
„Regele Ferdinand, împotriva oricãror legãturi si interese, s’a plasat pe linia neamului, a îndurat cu el, a fãurit jertfa alãturi de el, a izbândit cu el. Prin aceasta el este mare si nemuritor.”
“N’au fost deci toti monarhii buni. Monarhia însã a fost intotdeauna bunã. Nu trebuie sã se confunde omul cu institutia, trãgându-se concluzii false.”
13 Vasile Zarnescu // Aug 2, 2009 at 12:53 am
@Florin,
Vă mulţumesc pentru că m-aţi citit şi vă asigur că nu aveţi pentru ce să-mi cereţi iertare, pentru că nu m-aţi jignit în nici un fel. Vă jigniţi pe dvs. înşivă.
În primul rînd, pentru că ignoraţi raportul dialectic dintre conţinut şi formă. Ce părere aveţi despre Napoleon, care-l caracterizase pe Talleyrand ca find “un rahat într-un ciorap de mătase”?! Şi, oricum, Talleyrand era un tip deştept, nu ca Mihai I Uzurpatul, care, totdeauna, de cînd era la şcoală pînă azi, a fost un tolomac, pur şi simplu. De aceea a fost, tot timpul, o marionetă, de care s-a servit şi mareşalul Ion Antonescu, şi complotiştii care l-au trădat, în frunte cu Mihai I Trădătorul. În al doilea rînd. Dar, să admitem, prin reductio ad absurdum, că nu era un tolomac, ci un tip deştept ca Talleyrand. Atunci, cu atît mai mult este de condamnat: căci, 1) dacă admitem că a fost un prostovan, atunci mai are circumstanţe atenuante, în baza rugăminţii lui Iisus Hristos, “Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!”; dar, 2) dacă admitem că era deştept, atunci ştia ce face şi el trebuie condamnat pentru trădarea de la 23 august, cînd a declarat că a încheiat un “armistiţiu” cu Stalin, deşi minţea cu neruşinare, căci Stalin nu-l băga în seamă, ci în mă-sa! Lui Hitler i se atribuie o remarca făcută despre Mihai I: că “Este mai prost decît cizmele din picioarele sale!” Cît despre mă-sa, e notoriu că fusese o curviştină şi, după cum se spunea în epocă, nici nu-l făcuse pe Mihai cu Carol al II-lea, ci cu un aghiotant. Dar, dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi-i pe autorii contemporani ei, ca să vedeţi cît dispreţ avea ea pentru poporul român, popor de ţărani, ea fiind de viţă albastră! Aşadar, forma trebuie, cu necesitate, acordată cu conţinutul. Altfel, vorbim în falset.
În al treilea rînd, apoi, jignim chiar limba română. Dacă un porc e porc, ce cîştig estetic, gnoseologic sau etic ai dacă vorbeşti “frumos” despre el? Şi pentru ce? De dragul formei? Hai să fim serioşi. “Estetica Urîtului” e una în poezie, dar nu trebuie să încurcăm borcanele!
Şi, în al cincilea rînd, vă mai rog să fiţi atent la ceea ce se scrie pe ecranele TV la unele posturi. Eu am văzut asta la Antena 1 şi 3: era vorba de o acţiune petrecută la Muzeul Naţional de Artă, iar pe ecran scria, în dreapta-sus, “Palatul Regal”! Cum vi se pare această sintagmă într-o republică, în care nu există un palat regal, ca la Madrid, Londra etc.?! Cum trebuie să califici o asemenea chestie? O porcărie? Ar fi prea simplu şi prea benign! Fiindcă aici este vorba – apropo de războiul axiologic pe care am încercat să-l teoretizez (dacă nu este prea pretenţios spus!) – , de o manipulare insidioasă pentru a induce în conştiinţa publică ideea de persistenţă, printre noi, a monarhiei, a regelui. Dar asta nu mai este o prostie a vorbeţilor de la radoi-TV, ci este o manipulare absconsă, ca să se facă pregătirea psihologică a populaţiei pentru reinstaurarea moharhiei: “Trăiască Regele Duda I”! Vă place?
Vă place şi că impostoru ăsta candedează la preşedinţia României şi este băgat şi în sondaje?!? Dar, aşa cum am mai spus, să fie reinstaurată, mai întîi, la cei care au avut regim monarhic mai îndelungat: în Franţa, Italia, Germania, Grecia, în S.U.A., pe cînd erau colonii britanice etc. Francezii l-au avut pe recent răposatul Maurice Druon, care a scris romanul istoric “Regii blestemaţi”! Şi era vorba de regii Franţei. Ne trebuie şi nouă un român care să ne scrie cartea despre regii blestemai ai României. Unii dintre noi procedează, acum, ca ţiganii care vor să-şi confecţioneze o sorginte făţoasă, ilustră, şi, cum zicea cineva aici, “să ne mândrimn cu regii noştri”!
În al şaselea rînd, că nu sunt ai noştri şi, apoi, nu avem cu ce ne mîndtri cu ei. Ca să nu mai vorbesc de avalanşa de ştiri despre “Casa regală”, “regele Mihai I”, “regina Ana” etc. Păi, cînd s-a-nsurat Mihai cu Ana, el nu mai era rege, deci ea nu mai are cum să fie regină. Apoi, el nu a fost niciodată uns ca rege, ci a fost pus în post de ta-su’, care i-a uzurpat regenţa! Ta-su’, Carol al II-lea, care abia a scăpat să nu fie împuşcat pentru dezertare. Etc.
14 Vasile Zarnescu // Aug 2, 2009 at 1:32 am
@Onofrei
Vedeţi sugestia anterioară de la postarea pentru preopinentul Florin, privind raportul dialectic dintre formă şi conţinut. Dialectica nu a început cu Marx, Engels şi Lenin, ci datează de la Hegel, Kant, Fichte, de la Sfîntul Augustin, de la Platon, Aristotel, de la Heraclit şi încă de mai înainte. Şi dialectica mai există şi acum, chiar dacă nu se mai vorbeşte despre ea şi nu se mai învaţă la şcoală.
Apoi, nu vă mai prosternaţi în faţa unui citat, fie el din Iorga, Xenopol, Pârvan, Churchill, Keynes, Bush sau Obama!
Citaţi cu patos: “N’au fost, deci, toti monarhii buni. Monarhia însã, a fost totdeauna bunã”. Eroare din lipsă de gîndire de dialectică. Monarhia nu poate fi mai bună decît monarhul care o reprezintă şi o instituie. Cît a fost de bună monarhia în vremea lui Carol al II-lea, deşi el a instaurat dictatura regală, ca regim politic, iar el, ca persoană, a fost un scelerat, un criminal, un asasin?
Se obişnuieşte, culmea, să se spună că în România s-a ajuns la culmea producţiei în 1938 şi comparaţia între epoci se face cu datele statistice ale economiei româneşti din 1938! Dar şi aici este o eroare, după cum este şi o manipulare. Economia românească ajunsese, în 1938, la un “apogeu” statistic” doar pentru că se făceau, în acel an, afaceri cu produse de armament şi furnituri militare, în vederea pregătirii pentru războiul care era iminent. În rest, în economie era tot pustiul de mai înainte, iar poporul o ducea la fel de prost! În 1906 se făceau mari festivităţi pentru a marca diverse realizări ale regelui Carol I, iar în 1907 a izbucnit “marea răscoală din 1907″! De ce a fot mare răscoala, pentru că a fost Carol I mare? Dimpotrivă, l-am citat şi pe Caragiale: “Ca rol, fu mare mititelul!” El a inaugurat hoţia regală, hoţie nedezminţită de toţi urmaşii lui. Iar hoţii contemporani nouă i-au “restituit” averile pe care nu l e-a avut doar pentru a se masca mai bine hoţiile lor.
Monarhia în România a fost cea mai sinistră formă de guvernământ. Ea nici nu era, de altfel, în concordanţă cu sistemul politic de guvernare tradiţional. Pentru că instituţia “domnitorului” din Ţările Române nu trebuie confundată cu monarhia. “Domnul” era forma sui generis a regimului democratic, “obştesc”, tradiţional din Ţările Române. Monarhia în România a fost o achiziţie externă, artificială, contrară spiritului politic al stră-românilor.
Oricum, precum şi d-lui Florin. vă mulţumesc şi dvs. pentru că m-aţi citi şi aţi avut bunăvoinţa să încercaţi să mă ajutaţi prin comentariile dvs.
15 Anonim // Aug 2, 2009 at 8:43 am
@VZ:
Este exagerat a spune ca Ion Antonescu s-a servit de Mihai. A pus insa ‘pretul’ pe care il merita.
16 Thalex // Aug 2, 2009 at 12:41 pm
@Vasile Zarnescu:
Citatul recomandat de forumistul Onofrei este din Codreanu.
Codreanu a fost, d-le tovaräs Zärnescu, figura galion si, îndräznesc, întruparea natzionalismului autentic (în opozitzie cu caricatura de natzionalim “dialectic si isteric” cäreia dumneata o binevoiesti p’acilea a-i fi saltimbanc de profesie).
Primirea popoualä de care s-a bucurat “curvistina” (epitetul folosit obsesiv de dumneata, aläturi de fetisul ciorapului de mätase, emanând probabil dintr-un soi de complex oedipian) la reîntoarcerea sa, în 1940, a fost surprinsä de un cameramann al epocii. Binevoieste darä a cäsaca, cu respect, ochii la acel filmuletz pentru a afla starea de spirit în care se afla poporul în raport cu regina sa, dupä care potzi sä-mi multzumest cä te-am citit, räscitit si ajutat (sä treci strada).
17 Florian // Aug 18, 2009 at 8:46 pm
O lege nu poate intra in vigoare pana in momentul in care este promulgata de seful statului. In cazul nostru, declaratia de independenta a fost promulgata de domnitorul Carol I la 10 mai 1877. Un lucru pe care Vasile Zarnescu nu l-a aflat de la orele de marxism-leninism.
Limbajul utilizat este pur si simplu gretos si penibil pentru un om de varsta sa. Oare ce educatie poate sa faca un asemenea individ tinerilor, oare cum poate actiona un asemenea individ care s-a dorit a fi parlamentar?
Mizerii de genul celor debitate aici au avut ceva succes pe la inceputul anilor ’90, brevetate fiind de parintele spiritual al lui Vasile Zarnescu , Vadim Tudor pre numele sau. Astazi, mai respira prin acelasi Vadim si printr-un alt saltimbanc, Becali, dar din fericire se scurg, usor-usor, spre groapa de gunoi.
Nu doar fondul prezentat aici de Vasile Zarnescu este putred, ci si forma este de-a dreptul grobiana.
18 stelian r. // Feb 12, 2010 at 3:16 pm
Exista monarhii democratice, asa cum exista republici monarhice,ditactoriale,nedemocratice.
Colonelul nostru, nu are nicio scoala militara (asa rezulta din autobiografie). Cum dumnezeu a juns ofiter- specialist de informatii si trecut in rezerva cu gradul de colonel. Cine oare l-a avansat? ce grad a vut inainte? Parintii tai stiu cata rautate zace in tine? Nici nu merita sa-mi pierd timpul cu asemenea tipi. Adio!
19 mitca dumitru // May 9, 2010 at 10:39 am
Tovarase colonel Zarnescu, felicitari! Se vede treaba ca esti profund sub terapia tilului imnului actual al României (scris în gama minora!). Ceea ce trâmbitau comunistii, aceea ai expus si tu. Naivii te aproba…
20 Madalin // May 12, 2010 at 9:23 am
D-le colonel, mi-ar fi rusine sa ies in public dupa ce am scris asemenea aberatii istorice, impriscand cu noroi si falsificand adevarul istoric. Aversiunea dvs fata de Carol I este cel putin ciudata, iar exprimarea nu va face deloc cinste. Stiam ca Altermedia e un site patriot, si nu inteleg cum de a acceptat publicarea unui astfel de articol murdar…
21 U R A N U S // Jun 6, 2010 at 9:01 pm
Domnule Zarnescu,
cel putin pentru acest articol:
“Tovarose” Zarnescu,
Sper ca nu va impacienteaza adresarea, Domnule, era folosita pe vremea Regilor, se pare ca aveti nu doar un dinte, ci chiar cateva seturi de dinti(veninosi, desigur) impotriva Monarhiei, daca credeti ca inselati cu ieftina smecherie, si anume sa puneti pe acelasi plan, greselile umane ale individului (unele inventate, altele masiv exagerate sau torsionate), cu institutia Monarhica, care demonstreaza mereu, ca este singura institutie (nu numai in Europa) care poate (si o face din plin) sa asigure TUTUROR cetatenilor, cele doua deziderate esentiale si reprezentative ale oricarei democratii autentice, anume PROSPERITATEA si SIGURANTA fizica si sociala , chiar si a celui mai “umil” cetatean al tarii sale.Cat despre cum ati ajuns colonel “muncind pe branci” , stim noi cum este munca din armata( si noi am fost macar soldati) , v-ati spetit “muncind” prin popotele ofiteresti, iar la “revolutia” din “89 ati tras cu sete in propiul popor, cu siguranta, singurul “razboi” la care ati participat.La care putem adauga incendierea bibliotecii nationale, care se chiama genocid cultural.
Am mai citit cate ceva din ce ati scris, si nu am comentarii (negative), se pare insa ca in problema Monarhiei, sunteti platiti (pesemne foarte bine) ca sa deversati atatea tone de gunoi pe cm/patrat(sau pixel, cum doriti), sau probabil ca aveti o obsesie personala, din motive pe care nu trebuie sa ni le explicati, insa cea ce ati scris mai sus nu face cinste nici macar ultimului caprar (caporal).Nu vi se pare simptomatic ca toate monarhiile din Europa sunt nr.1 in lume(la pozitiv) iar cele 3 tari balcanice (RO.,Bulgaria si Grecia) care au fost ceva pe vremea Monarhiilor, sunt piatra de moara legata la gatul UE?
22 Anonim // Jun 6, 2010 at 11:37 pm
@U R A N U S:
Nu vi se pare simptomatic ca, practic, toate tarile, europene si nu numai, care, in etape diferite, au renuntat la monarhie nu o regreta? Majoritatea acestora sint foarte prospere.
Nu vi se pare simptomatic ca, in chiar traditionalista si stabila Mare Britanie, monarhia este contestata?
Ramine exemplara stabilitatea tarilor scandinave. Printre ele se afla si republicile Finlanda si Islanda. Nu vi se pare deci concludent ca nu forma de guvernamint este decisiva?
23 U R A N U S // Jun 8, 2010 at 8:05 pm
“Majoritatea acestora sunt foarte prospere”.Chiar asa sa fie?Unde punem Ro. Bulgaria , Albania si tarile baltice? Deci nu este chiar asa, dar chiar daca ar fi, in contrapartida, TOATE tarile monarhice sunt foarte prospere si sunt in top ten pe mapamond.Despre Anglia lucrurile sunt clare: este singurul imperiu din istorie care a rezistat timpului, iar faptul ca exista si contestatari (probabil sub 1%)doar confirma ca este o democratie autentica; daca ziceati ca “este pe duca”, intr-adevar aveam ce discuta. Dar nu este simptomantica ca tari mari si puternice (poate chiar mai puternice ca Anglia), Canada , Australia, Noua Zeelanda, nici prin gand nu le trece sa iasa de sub “dominatia” engleza? Chiar si cele mici, la fel?(Gibraltar ,insulele Falkland-Malvines, vecine cu Argentina,etc.) ca sa nu detailam despre Bermuda care are cel mai inalt venit pe cap./loc, in lume, urmata tot de alte monarhii (una araba , apoi Luxembourgul), care si ea este tot dominion englez. Daca ne uitam pe harta , nu exista continent sa nu aiba o tara care sa nu fie incorporata in UK , tari care prefera sa ramana in aceasta postura.
Sigur ca tarile scandinave sunt exemplare, inclusiv Finlanda, iar aceasta s- a dezvoltat normal, pentru ca dupa abolirea monarhiei, (1919) tara a pastrat aceleasi relatii economice si sociale, ramase din timpul vechii uniuni cu Danemarca(monarhie) si mai noi cu Suedia (tot monarhie), fara sa comentam prea mult si imediata vecinatate geografica: daca Romania ar fi fost vecina cu Franta si Germania, obligatoriu ar fi fost impinsa in directia celor doua, asa cum a fost impinsa in sensul cerut de vecinii reali.
Iar Islanda, este prima tara din lume care a dat faliment(Asta nu inseamna ca mor de foame) dar spune ceva despre sistem, nu?
Asa ca mi se pare extrem de concludent ca forma de guvernamant este foarte decisiva, avand in vedere (specific pt Ro.) ca Ro a stralucit in lume doar o data:in perioada interbelica, iar toate dezastrele, le-a cunoscut de la instalarea republicii, “demodate” istoric! Insa sa nu uitam ca prima republica a functionat(jalnic) cu 2 mii de ani in urma (Roma) si tocmai pentru aceasta nu a rezistat, pentru ca s-a dovedit extrem de vulnerabila coruptiei, ciuma care face ravagii in mai toate republicile, si care este o cale sigura de a distruge o natie sau a o tine la linia de plutire, in cel mai bun caz.Si mai este ceva de spus: sunt lucruri care merg la o natie si nu merg la alta, deci de ce sa nu apelam la modelul care a mers la noi si merge excelent si la o alta tara care s-a reantors la Monarhie, Spania? Parca exista o vorba:”Cine nu-si respecta trecutul, nu are viitor”
24 Anonim // Jun 8, 2010 at 9:59 pm
@U R A N U S:
Fac abstractie de incoerenta textului dumneavoastra.
Tarile citate depind doar formal de Marea Britanie, practic fiind republici.
Enumerati va rog primele 10 tari sa vedem cite sint monarhii.
Monarhiile arabe sint state despotice, cu o prosperitate inechitabil repartizata, bazata numai pe exploatarea petrolului si nu pot fi date de exemplu.
Ati omis monarhii asiatice si africane ca: Tailanda, Nepal (fosta), Bhutan, Lesotho, care nu exceleaza prin prosperitate si nici prin democratie.
Romania, in perioada interbelica, a stralucit in primul rind prin coruptie si instabilitate, la fel ca astazi.
Ar fi de preferat sa fim la fel de falimentari ca Islanda.
Trecutul trebuie respectat dar numai in lumina adevarului.
25 U R A N U S // Jun 9, 2010 at 8:23 pm
1) Cu atat mai usor ar fi pentru aceste tari sa devina (oficial) republici, daca sunt doar “formal” legate de UK; pana una alta nu sunt nici macar un mol , republici , ca sa nu mai vorbim de practic,
2)Nu am sa ma duc sa caut statistica respectiva , insa cu siguranta in top five este Bermuda , Luxembourg, Norvegia iar in top ten cel putin alte 2-3 monarhii europene(de acord, le lasam la o parte pe cele arabe), iar la GDP(nominal) , pe locul 2 este inca Japonia- Moarhie- o tara mult mai mica si fara rersurse ca USA(locul I), chiar daca in curand va fi depasita de China , o tara mult mai mare ca Japonia, inclusiv ca resurse naturale(cea ce face macar sens)
3) Exemplu de monarhie asiatica :Japonia, fara comentari, iar cand am zis “toate monarhiile” am adaugat “cele europene”, pentru ca pe mapamond exista diferente mari, dar cum am remarcat ,acestea depind si de vecinatatile geografice,
4) In zadar era numita Romania, Micul Paris, si aveau venitul per capita pe locul 3-sau 4, in Europa? Coruptie a existat si va exista peste tot, dar nivelul actual al acesteia din Ro. nu este atins niciunde in lume; urmarile sunt pe masura
5) da, falimentul poate ajuta o tara, atata timp cat aceasta are deja o infrastructura si model economic functional, cea ce nu se poate spune despre Ro.; Islanda a ajuns la faliment prin (simplu spus) traind in lux( cea mai mare parte datorat propiilor productii) Romania este falimentara cu mult inainte de a ajunge la nivelul de decenta,Aceiasi analogie cu Grecia, care este , cumva, in aceiasi barca cu Ro.,insa sunt diferente majore, care isi vor spune cuvantul, inclusiv la “intinderea mainii”(de ajutor) din partea comunitatii europene si mondiale.
6) De acord cu acest enunt despre trecut si adevar, poate cineva contesta ca singurele mari evenimente pozitive ale Romaniei s-au petrecut sub monarhie? Sa ca toate dezastrele sub republica?
26 radudoi1/4 // Jun 9, 2010 at 10:06 pm
@vasilica zdranganescu
Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a fost print si militar de cariera, crescut si educat sa conduca unitati militare si principate. Tatal sau a fost print, prim-ministru prusac, general de divizie, guvernator militar al Renaniei si al Westfaliei. Fratele lui Carl, Leopold, ar fi trebuit sa preia coroana spaniola, lucru (printre altele) care a dus la izbucnirea razboiului franco-german. A spune ca astfel de oameni, inruditi cu toate capetele incoronate din imperiul german si cu multe altele din Europa, cu o istorie de cel putin 800 de ani, erau niste sarantoci si nepriceputi in arta razboiului si a conducerii statale, reprezinta masura mitocaniei unei Mita Baston de Bucuresti alias Vasilica Zdranganescu.
27 U R A N U S // Jun 11, 2010 at 1:08 am
1) Daca tarile incriminate, depind doar “formal” de UK atunci ar fi mult mai usor pentru ele sa se desprinda de sub aceasta “tutela”, insa aceste tari nu sunt republici nici macar un singur
mol, “practic” fiind cea ce sunt, adica democratii parlamentare al caror sef de stat este Regina Angliei, care este reprezentata de guvernatori generali sau guvernatori regali; aceste multe
tari NU VOR sa-si capete “independenta” pentru ca acest Commonwealth(practic, 15 natii) ofera tuturor facilitati de toate felurile, adica (pe scurt)populatiile sunt multumite cu nivelul lor de trai.
2)Nu am sa ma duc sa caut ordinea exacta a acestor prime 10 tari (desi, cinstit, nici in primele 20 de tari nu este deloc o
bagatela, a fi)insa cu siguranta in top five sunt Luxembourg si Norvegia, iar in top ten, inca 2 sau 3 monarhii europene (de acord, sa lasam la o parte respectivele monarhii arabe),
aceasta referire se face la venitul per capita si la serviciile sociale oferite populatiei, pentru ca daca ne referim la GDP, desigur ca tarile mari sunt pe primul loc, dar si in aceasta
clasificare , imediat dupa USA si China deci pe locul trei ,este o tara cu mult mai mica – ca populatie si intindere- si cu mult mai
putine resurse naturale chiar decat Romania, dar -cum se stie-Japonia,o monarhie, este singura tara din lume superindustrializata, si care
este pe locul 3 ca GDP, printre altele, detinand si cea mai “mare” banca din lume;daca in primele 15 locuri la GDP sunt tarile mari, inclusiv India unde nivelul de trai este catastrofal, la
venitul per capita(care este adevaratul indicator al nivelului de trai) , in primele 15-20 de tari sunt incluse mai toate monarhiile europene cat si Canada , Australia si Japonia.
3)De acord din nou, monarhiile arabe nu pot fi reprezentative, inclusiv pe baza ca isi obtin veniturile din petrol, insa si
Romania a avut petrol, insa autoproclamatul “sef al Statului”
roman, a pompat milioane de barrili in armata germana( de unde si bombardarea rafinariilor de la Ploiesti, de catre americani), pana a fost stopat de Regele Mihai
4) Desigur ca am omis respectivele monarhii asiatice si africane si cred ca nu sunt reprezentative (ca emiratele arabe)
pentru ca aceste monarhii sunt doar intamplator monarhii, altfel chiar daca s-ar numi super republici, ar fi la fel.Insa as da un exemplu reprezentativ si anume Japonia (asiatic) si
Congo Kinshasa(Africa), care pana in 1960 a fost sub dominatie belgiana si cu un real nivel de trai satisfacator, capitala respectiva avand cele mai multe autoturisme de superlux /cap
locuitor, din lume, iar din 1960, de la declararea
“independentei” , aceasta tara si-a”ajuns” din urma vecinele!
Iar un exemplu de monarhie autentica si autohtona (peste 400 de ani)
africana, este micul regat Swaziland, inconjurat de Mozambic si Republica Sud Africana, acest mic regat avand un venit pe cap de loc. de peste 3 ori mai mare ca Mozambic, care
are resurse naturale bune, si cam la jumatate din cel al RS Africane, care are imense resurse naturale.
5)Romania , in perioada interbelica a stralucit prin independenta economica, era considerata “granarul Europei”Bucurestiul era adnotat ca “micul Paris” iar venitul pe cap de
locuitor era pe locul 3 sau 4(din Europa) aproximativ ca al portughezilor si cehoslovacilor, iar romanii puteu circula
liberi prin Europa. Coruptie, a fost, dar niciodata la nivelul de azi, iar coruptia este mai usor suportata intr-un stat prosper
economic, asa cum -din nou- nu este Romania de azi,de ieri si de cand este republica.
6) O tara care ajunge falimentara, este de preferat sa anunte acest faliment oficial, insa trebuie facuta neaparat remarca ca
Islanda a falimentat (simplu spus) traind in prea mare lux, pe cand Romania este in aceasta situatie, fara a atinge nici macar nivelul de decenta.Fara a mai adauga ca situatia
Romaniei este speciala (datorita imensei coruptii) si care spre deosebire-de ex.- de Grecia, va primi un tratament
“special” , la “intinderea mainii”( de ajutor) din partea Europei si chiar a mapamondului
7) De acord, trecutul trebuie respectat numai in lumina adevarului: Poate cineva sa conteste ca toate evenimentele majoare si pozitive ale Romaniei s-au derulat sub Monarhie?
Si poate cineva sa nege ca toate dezastrele sau derulat si se deruleaza inca sub republica?
28 Vasile Zarnescu // Jul 31, 2010 at 10:04 pm
@UrAnus,
În tot textul tău incoerent şi agramat, ţi-a fost greu să scrii numele ţării întreg, România – cum ai făcut în cazul celorlalte ţări -, şi l-ai scris prescurtat, “Ro.”, ceea ce este definitoriu pentru tine. Aşa că îţi sugerez ca şi pseudonimul tău să-l scrii abreviat, fără primele două litere, Ur, ca să rămînă Anus. Ţi s-ar potrivi întrutotul. Oricum, dacă regele Carol I ar învia, nu l-ar deranja afirmaţiile mele, căci ar şti că sunt adevărate, cît l-ar inoportuna apărători ca tine, ca radu2-ş-un-prost – care vorbeşte de calităţile princiare ale familiei şi nu de faptele sale reprobabile -, şi ca alţii, care laudă presupusele valenţe ale unei foste case regale degenerate, dar nu vorbesc de calităţile urmaşelor lui Mihai I Uzurpatul, nişte “curviştine regale”, una dintre ele avînd o progenitură care a declarat că “e gata să fie regele României”! Păi, decît el, mai bine Duda Întîiul sau Ur Anus al II-lea.
29 un cetatean // Aug 18, 2010 at 11:54 pm
Se pare ca Noua Dreapta are multe specimene de golanus novus care ataca violent prin comment-uri crezand ca astfel se arata nationalisti.
Domnule Zarnescu, felicitari pentru contributia la acest site, regret ca l-am descoperit abia acum.
O zi minunata!
30 Alin // May 10, 2011 at 11:12 am
Domnule Zarnescu este absolut intolerabila aceasta continuare a falsificarii istoriei acestei tari de catre indivizi ca d-voastra. Cred ca ajunge cu propagarea acestei istorii scrise la Moscova. Deja, tinde sa frizeze cu penalul.
Sunt enorm de multe falsuri si manipulari in acest articol, tipic pt perioada comunista, bazat pe falsuri,omisiuni, interpretari.
Printre altele, nu amintiti de ce ar fi fost aleasa ziua de 9 Mai. Era o data ce nu reprezenta nimic in acel moment. Pe cand 10 Mai era. Problema era ca pe 10 Mai, Parlamentul nu avea lucrari si s-a luat hotararea sa se voteze cu o zi innainte pt ca a 2-a zi sa fie ratificata de catre rege. Diplomatiile straine despre care aminteati, abia pe 10 Mai au fost anuntate, dupa ratificare, pt ca aceasta a fost ziua aleasa sa fie facuta cunoscuta intregii lumi. Motivul pt care a fost aleasa ziua de 10 Mai pt proclamarea Regatului Romaniei, in 1881, a fost de asemenea pt ca aceasta era ziua Independentei. Altfel se alegea cea de 9 Mai.
Dar ziua de 9 Mai a fost inventia comunistilor pt a separa Ziua Regatului de Ziua Independentei.
Un fals ordinar este si incercarea de a arunca vinovatia asupra regelui in privinta mentinerii sudului Basarabiei, lasand sa se inteleaga ca se reusea daca armata romana nu o sprijinea pe cea rusa. Este stupefiant ce afirmati. Romania participa mai mult simbolic cu 4 Divizii intr-un razboi pe doua fronturi in care Rusia era angajata cu 20 de Corpuri de Armata. Realizati ineptia pe care o afirmati? Puneti-va si intrebarea ce ar fi facut Romania in fata Imperiului Otoman dupa infrangerea Rusiei. Romania a luat cu asalt cateva redute foarte bine aparate. S-a acoperit de glorie dar a avut un rol minor in ansamblul general. Si uitati sa mai spuneti si de rolul jucat de Carol I pt obtinerea, in compensatie, a Dobrogei.
Un alt fals, intre multe altele, este afirmatia ca placutele de la Sinaia au fost distruse in timpul lui. Pardon, domnule, datorita lui Carol stim ca au existat pt ca desi nu a fost nimeni capabil sa le traduca, el a intuit ca pot fi importante si a ordonat sa fie copiate. Exista dovezi deja foarte clare ca topirea originalelor s-a facut in perioada comunista.
In concluzie, Carol I a fost cu adevarat un om mare, cu principii bazate pe valori adevarate, nu ceea ce ne-a lasat comunismul mostenire.
Si realizarile domniei s-au reflectat in arhitectura (toate cladirile monumentale minunate de azi), in dezvoltarea economica a tarii, in infrastructura (si azi folosim aceleasi cai ferate) si mai ales, a facut din Romania o tara respectata in randul statelor europene.
Degeaba incercati sa-l denigrati. A fost prea mare ca sa reusiti…, indiferent de cat de lipsiti de scrupule sunteti.
31 Anonim // May 15, 2011 at 2:14 am
@Alin:
Este inepta si rauvoitoare afirmatia ca participarea Romaniei a fost doar simbolica, cind ea a fost de fapt decisiva, fiind solicitata insistent de rusi blocati in aroganta lor de rezistenta otomana.
Cine deci falsifica istoria si in interesul cui?
@Uranus:
Remarc abia acum raspunsul dumneavoastra. Remarca insa si persistenta in subiectivism.
Astfel, alaturi de regatul Swaziland, trebuia sa mentionati si Lesotho, tot regat, din aceeasi zona cu primul, comparabil insa cu Mozambicul.
Ignorati de asemenea ca Zwaziland este sensibil in urma Namibiei si Republicii Africii de Sud, chiar si in urma Namibiei, toate din aceeasi zona geografica.
Raminind pe continentul african, Republica Centrafricana a devenit cumva mult mai prospera in anii ’70 cind s-a proclamat imperiu?
Nu forma de guvernamint este decisiva ci in primul rind sistemul politic.
32 Thalex // May 15, 2011 at 10:17 am
@Alin:
vă solicit mai multă îngăduintă si menajamente în raporturile dvs. cu “domnul” Zarnescu …
Motivatie: domnia (tovorăsia) sa e pacient cu acte în regulă al ospiciului “Alianta Socialistă”, contractând boala încă de sugaci, dela (doica) Ana Pauker, a cărei orientare republicană, progresist-muncitorească si anti-fascistă (ne-)o împărtăseste (si nouă) acum.
El nu falsifică istoria, ci pur si simplu asa a învătat-o dela medicul său curant (prof. dr. Ilie Verdetz). La “scoala vietii” l-a avut institutor pe sinucigasu’ Iebasu (ăla cu hotelu’ din Pipera), deprinzând dela acesta din urmă arta legatului la gât (a cravatei rosii de pionier la gulerul cămăsii de fortză cu sau fără epoleti).
Dumnealui scrie aici între două perfuzii si trei infuzii (de capital) ce-i dictează Vântu si gardu’ (pe constiintă nu se poate baza, ne-fiind posesor) si ce a mai retinut din cursurile de alcoolizare muncitorească.
Lumina îi vine dela Răsărit (de Phenian) d-lui fiind din punct de vedere politic orientat către Orient (-ul îndepărtat tetot).
De meserie e, practic, fără – ingineria socială pe care o practică dovedindu-se, în ultimele 200 de ani trecute dela inventarea ei, o activitate complet dăunătoare vietuitoarelor pe pielea (repsectiv scoartza cerebrală a) cărora e aplicată.
După 1990 si-a oficializat statutul, lucrând în “servicii”, unde a servit (Patria) în mod exemplar: condamnarea lui Gheorghe (dr.) Funar la ani grei de puscărie pentru implicare în mega-afacerea “CARITAS”, precum si demascarea escrocheriei “FNI” încă dela înfiintare fiind doar două dintre cele mai cunoscute succese ale sale. În timpul liber a mai decapitat si Edificia Carpati si a recuperat cea mai mare parte a banilor (făcuti) pierduti de trustul „Dunărea“ prin străinătăti. Nu a ezitat să-i pună cătusele nici generalului-trădător Militaru si nici lui Ion Iliescu, atunci când datoria i-a impus-o. Literatura de gen (fictiunea istorică) mai consemnează si alte (multe) fapte prin care dl. Zărnescu s-a acoperit de glorie.
E crestin practicant (al cultului socialist-orthodox) revendicându-si numele de la Sf. Vasile cel Luca.
E posesor al brevetului de inventie al produsului (de presă) „Santinela Gonflabilă“ (prototipul, realizat după chipul si asemănarea tribunului CV Tudor, s-a dovedit însă un insucces total, fiind permanent pe cale să se desumfle în pofida suflatului continuu în fund).
Scrupule nu are (cf. declaratiei de avere), provenind dintr-o familie modestă, iar tentativa de a-si procura câteva la mâna a doua i-a fost zădărnicităde inflatia din anii ’90. Este în schimb un mare detinător de ifose, pe care si le si tot dă dezor, pe acilea … Este, de asemenea un ne-întrecut învârtegiu (de condei), piruetele sale făcând deliciul colegilor-pacienti si prietenilor de (fugă de) idei pe care i-a împuiat de ceva vreme si pe forumul ăsta.
33 Anonim // May 15, 2011 at 11:30 pm
@Uranus:
Rectific:
Ignorati de asemenea ca Zwaziland este sensibil in urma Botswanei si Republicii Africii de Sud, chiar si in urma Namibiei, toate din aceeasi zona geografica.
34 U R A N U S // Jun 8, 2011 at 11:45 pm
Nu am mai trecut pe aici cam de un an (cine vrea sa discute civilizat cu mine, ma gaseste la “Mircea Batranu- Cronica Romana”, sau La “Pagina lui Tashy”) , refuz sa ma cobor sa-i raspund autorului articolului, fac insa remarca ca deja am specificat , monarhiile africane si arabe nu pot fi evaluate alaturi de cele europene si Japonia, pentru motive specifice, care nu intra in contextul discutiei despre Romania; Important este ca monarhiile amintite sun in top ten la toate capitolele pozitive, si chiar Ro. a fost , pe vremea Monarhiei, altfel(probabil autorul cu anusul in gura va fi dezamagit) idea mea despre Monarhie a virat , si anume,in a face cea mai buna alianta -facuta vreodata de catre Ro.- si anume o mezalianta cu UK prin aducerea Printului Harry, ca Rege al Romaniei, prin casatoria cu o fata din popor.(vezi articolul meu The Best Deal)
35 U R A N U S // Jun 8, 2011 at 11:47 pm
Si inca ceva “sistemul politic si forma de guvernamant”, oricat ai incerca sa le departajezi, este imposibil, pentru ca, “cum este turcul, asa este si pistolul”
36 Anonim // Jun 12, 2011 at 1:28 am
@Uranus:
Cel care a incalacat regulile dialogului civilizat sinteti dumneavoastra, alaturi de forumistul Thalex care, in mod constant si grobian, practica atacul la persoana.
Incalcati si normele de logica, intrucit dumneavoastra ati dat exemplul unei monarhii africane.
Valabil si in privinta ‘turcului si pistolului’. Ce aveti de spus despre Austria, Finlanda si Elvetia, republici? Este sistemul lor politic deficitar?
Fostele monarhii europene, devenite republici in secolul 20, Italia, Grecia, Germania, Austria nu pling deloc dupa monarhie.
In cele din urma, ca principiu,astazi, cind un om este apreciat exclusiv pe baza meritelor proprii, nu exista nici o ratiune pentru a incredinta cuiva demnitatea suprema in stat doar pentru ca s-a nascut intr-o anumita familie. In cazul Romaniei, nici nu ar fi cui. Fostul suveran s-a descalificat demult moral prin gafele facute in trecut si prezent iar domnul Duda exceleaza doar prin impostura.
Nu vad pentru ce v-as vizita siturile atit timp cit nu aveti cultura dialogului.
37 Anonim // Jun 12, 2011 at 2:08 am
@Uranus:
Cel care a incalacat regulile dialogului civilizat sinteti dumneavoastra, alaturi de forumistul Thalex care, in mod constant si grobian, practica atacul la persoana.
Incalcati si normele de logica, intrucit dumneavoastra ati dat exemplul unei monarhii africane.
Valabil si in privinta ‘turcului si pistolului’. Ce aveti de spus despre Austria, Finlanda si Elvetia, republici? Este sistemul lor politic deficitar?
Fostele monarhii europene, devenite republici in secolul 20, Italia, Grecia, Germania, Austria nu pling deloc dupa monarhie.
In cele din urma, ca principiu,astazi, cind un om este apreciat exclusiv pe baza meritelor proprii, nu exista nici o ratiune pentru a incredinta cuiva demnitatea suprema in stat doar pentru ca s-a nascut intr-o anumita familie. In cazul Romaniei, nici nu ar fi cui. Fostul suveran s-a descalificat demult moral prin gafele facute in trecut si prezent iar domnul Duda exceleaza doar prin impostura.
Nu am pentru ce vizita siturile dumneavoastra intrucit nu aveti cultura dialogului.
38 U R A N U S // Jun 12, 2011 at 8:28 pm
Este f. interesant! Cand era in plina activitate , Altermedia imi bloca comentariile, iar acum -cand a iesit din cursa- mi le permite.In fine , nu vad unde am fost necivilizat in comentarii, dar daca asta e parerea cuiva, nu ma deranjeaza chiar de loc, pentru ca mi se pare natural(nu si normal, ca, corifeii republicii “maretze” (desigur , Ro.) sa-si dea o mana de ajutor. Dar in aceasta paralela(Monarhie vs. republica) , ma intreb cat este de greu sa vezi diferentele atat de uriase?
Si apropos de Germania: nu era tot republica cand a inceput cele doua mari razboaie?
Iar despre Grecia, ca nu se sinchisesc(grecii) sa se intoarca la Monarhie, pare foarte normal, cand tara-ajunsa la faliment nedeclarat oficial- este condusa de zeci de ani, de catre comunisti, sistem care- in toata Europa si chiar pe mapamond- a dat cel mai urat faliment. Nu asa eram si noi pe vremea lui ceausescu si multi sunt si acum? cat despre “meritele personale” sunt de acord , tocmai de asta eu nu am adus -mai- niciodata nume in discutie, ci doar sistemul, cadru, iar despre radu duda, sunt chiar total de acord cu Dvs. iar despre alte republici(Finlanda, etc.) desi as avea ce sa comentez, insa nu vreau sa-mi pierd timpul cu cresterea numarului de jucatori , aici este vorba despre Romania republica vs. Ro. Monarhie si despre Ro. de cand este republica, vs.celelalte Monarhii europene si Japonia. Ca nu binevoiti sa veniti pe site-urile “mele” (nici macar un singur mol ale mele) , nu va blamez- pentru ca nu dati curs invitatiei-chiar daca pentru motivul de lipsa al “culturii dialogului”.
39 Thalex // Jun 15, 2011 at 7:54 am
@Anonimescu:
Da’ pentru cretinii (?) de monarhisti notorii (si ne-conditionati) de-alde Tzutzea P., Codreanu C.Z., Enescu G. (mä întreb câteodatä: oti fi ascultat, oare, vreodatä, “Poema Românä” pânä la capät?), pentru Coposu C., Antonescu I., Ogoranu V. si toatä trupa de idioti (din punctul dvs. de vedere) care au binevoit de au luptat & cräpat prin munti pe pentru ca dvs. sä puteti fredona refrenul cunoscutului schlager “Republicä – Märeatzä Vaträ („româneascä“?)”, pentru alde popa Gheorghiu Virgil, Goma P. s.a.m.d., gäsiti vreun cuvânt de ocarä?
Nu cä-as vrea sä spun cä, în calitate dvs. de republican convins, nu v-ati afla, la rândul dvs. în bunä companie cu alti mari „patriotzi“ de-alde Pauker A., Georgescu T., Apostol G., Brucan S., Verdetz I. & al. (bunä de tras apa la closet dupä ea).
Încolo, invocarea Schwazilandului în sprijinul pozitiei proprii în chestiunea aflatä în discutie e, trebuie s-o recunoasteti, cel putin … näucitoare.
40 Thalex // Jun 26, 2011 at 1:25 pm
@Anonim:
Având în vedere fixatia pe care pare cä o aveti în distributiile statistice legate de PIB, îmi permit sä vä propun un alt instrument (tot statistic) de cercetare / interpretare de date: MSA = “mortul specific anual” (numärul de cadavre pe cap de locuitor produse într-un an mediu de guvernare) .
Distractie republicanä pläcutä!
Leave a Comment