Da, sigur, acuma eu am recunoscut ca ceea ce am scris tine de speculatii si zvonuri. Se poate sa ai si tu dreptate. Depinde numai cat de bine ii cunosti pe acesti ierarhi. Eu marturisesc ca nu ii cunosc foarte bine. Dar ramane faptul ca, dupa cate se stie, ultimele doua secole n-au insemnat pentru crestinismul romanesc numai secularismul statal, prigoana comunista si infiltrarea securista, dar si infiltrarea masona in Biserica, din pacate. Ceea ce e la fel de grav.

In ceea ce il priveste pe IPS Andreicut, s-ar putea sa nu aiba relatii cu masoneria, dar este destul de cunoscut ca fiind unul dintre ierarhii care avea oaresce relatii cu Secu.
Pentru Anania – Doamne da sa ma insel! Dar nu se spune chiar si in articolul de mai sus ca ar fi fost trimis de vechiul regim in SUA ca sa ii dezorganizeze pe ortodocsii care refuzau relatiile cu biserica infiltrata de securisti? A facut, intr-adevar, inchisoare politica. Dar au existat si cazuri de oameni care, chiar si dupa ce au suferit prin puscarii, au ales, ulterior sau in timpul detentiei, sa colaboreze.

In sfarsit… Sunt, toate, chestiuni pe care nu le vom cunoaste, probabil, decat la Judecata.

Vorbesti despre: «Cineva care deja face jocul la patriarhie şi în Sinod, care a fost un timp şi prin Ţara Sfântă, adică în statul Israel, care este agreat foarte de către americani (ambasadă) şi alţi “europeni”, care are şi origine evreiască, deşi nu se vorbeşte despre aceasta, care de câţiva ani deja promite scaunul patriarhal unuia sau altuia dintre ierarhi- nu cei pomeniţi mai sus.»

Aici recunosc ca habar nu am la cine te referi. Nu ii cunosc pe toti ierarhii. Asadar?… Chiar asa: oare cine? Nu de alta, dar m-ai facut curios.

Pe de altă parte, se poate vorbi şi de orgolii personale. Unii îl văd într-o astfel de postură pe ÎPS Bartolomeu Anania. Alţii pe ÎPS Daniel al Moldovei. Eu aş înclina să îi văd pe amândoi. Dar, chiar şi dacă este vorba despre ambiţii personale pentru Scaunul Patriarhal, totuşi, nu mă grăbesc să îi judec ─ poate sunt de bună credinţă şi vor să facă ceva bun pentru BOR.
Poate nu.

Şi, aici, nu pot să nu scriu următoarele lucruri. Precizez că aprecierile istorice care urmează sunt numai speculaţii şi zvonuri care, oricât ar fi de serioase, nu trebuie aşazate pe soclul Tablelor Legii.

Despre ÎPS Daniel al Moldovei se vorbeşte şi se ştie că ar fi mason (regret dacă îi indispun pe cei care nu înghit teorile care implică masoneria; dar sunt realmente atât de implicaţi în toate încât, fără să vrei, îi întâlneşti peste tot…). Se spune că la ritualul de iniţiere în “Frăţie” şi-a călcat haina de monah în picioare. Este de presupus că este membru în lojile occidentale, “masoneria albastră”, pentru că este un aprig susţinător al ecumenismului. Despre ÎPS L. Streza, nu ştiu nimic.
Despre Bartolomeu Anania se vorbeşte pe la Cluj, cel puţin în şoaptă, că ar fi şi el mason sau că ar avea astfel de relaţii. Dar el l-a susţinut şi, poate, încă îl susţine pe ÎPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Sibiului. Or, acesta din urmă este arhiepiscopul care este reputat ca fiind singurul ierarh participant la revoluţia din ’89 (sau ce o fi fost…).
Cum a participat? Prin 21 decembrie, el a venit de la Moscova într-un avion în care se găseau o mulţime de “băieţi cu ochi albaştri” cărora le plăcea vodca şi dintre care numai unii o rupeau cu greu pe româneşte. Ce directive o fi venit el să aducă pentru Sibiu, unde era “statul major” al lui Nicu Ceauşescu, nu se ştie. Dar şi înainte şi după revoluţie (sau ce o fi fost…) Andreicuţ a avut şi are o deosebită slăbiciune pentru preajoasă non-sfinţia sa Vadim Tudor. Atunci am putea să speculăm şi să încercăm să ghicim o înrolare a lui Andericuţ, via Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului în masoneria neregulată a Marelui Orient care este artizanul epocilor socialiste care au însângerat şi nimicit vreo două-trei continente. Cam aceeaşi împărţire pe tabere am putea să o ghicim şi în lumea politică românească, unde “albaştrii” ar fi liberal-pediştii reformatori, iar “orientalii” cei din PSD.

Ce vreau să spun cu toate astea? Că masonii se bat ca proştii între ei? Nu. Nu sunt deloc proşti. Ci cât se poate de subtili.
Întrebarea care trebuie pusă aici este: cum poţi să câştigi la sigur un război?
Răspuns: fiind la adăpost de înfrângerea ambelor tabere şi profitând de pe urma victoriei oricăreia. Adică trebuie să te asiguri că eşti şi la dreapta şi la stânga şi că cei care vor să scape de tăvălugul istoriei nu au la dispoziţie decât această alternativă în care ei să creadă că pot scăpa, dar să nimerească acelaşi Leviathan în ambele soluţii.
Cei care se întreabă cât de eficace ar putea să fie o astfel de strategie, nu trebuie decât să îşi amintească perioada interbelică în care toţi cei cuprinşi de febra istoriei credeau că nu există decât două posibilităţi de reformare a societăţii omeneşti, ambele revoluţionare: fascismul (dreapta, tradiţionalismul revoluţionar al omului care vrea să scape de secularismul modernităţii prin recontaminarea sa esenţială de vechiul păgânism) şi comunismul/socialismul (stânga, spiritul distructiv revoluţionar care nu înţelege decât ruptura de rădăcini ca eliberare a omului şi atingerea lipsei de determinaţii).

Mai trebuie remarcat că această teorie se potriveşte foarte bine cu doctrina masonă care învaţă că ar exista, metafizic, o dualitate a principiilor, Absolutul fiind bicuspid, precum în vechile gnoze maniheene, valentiniene etc..
Apoi, că doctrina dualistă vorbeşte în marile gnoze şi monoteisme despre “dreapta” şi “stânga” sub raport metafizic şi mistic. Indiferent că vorbim despre yoga în care apar “prvirti-marga”(Calea Mâinii Drepte) şi “nirvirti-marga” (Calea Mâinii Stângi) sau despre “Zohar” unde se vorbeşte despre Macroprosop (dreapta) şi Microprosop (stânga), aceste partiţii metafizice au însemnat că Divinul este locul unei “coincidentia oppositorum” şi că latura luminoasă, blândă, în care se manifestă mila şi iubirea divină (dreapta) are un contratermen în latura întunecată, răzbunătoare, plină de râvna mâniei dumnezeieşti.
De remarcat că şi în creştinism se vorbeşte că cei mântuiţi vor sta “de-a Dreapta” lui Dumnezeu, iar cei pierduţi, “de-a Stânga”.

(Totuşi, semnificaţia acestei partiţii în creştinism nu anulează sensul pe care metafizica creştină îl acordă Absolutului pe Care Îl vede radical transcendent nu doar determinării creaturii, ci transcendent chiar acestei împărţiri dualiste a gnozelor şi dualismelor tradiţionale. Tautologia Unului este esenţa Divinului în creştinism, nu dualitatea, chiar dacă şi aceasta este reală sub raport metafizic. Dar Unitatea Cea non-duală este deasupra dualităţii pomenite aici. Unitatea fiind înţeleasă altfel chiar şi faţă de modul de aprehendare a Ei în islam, iudaism, vedantinism etc.)

Cam aceasta ar fi viziunea generală care ar fi de speculat în ceea ce priveşte evenimentele contemporane şi umbra lor ocultă. Şi mai cred că cele două direcţii au avut rolul a două blocuri contondente ale istoriei care au zdrobit tot ceea ce a avut neşansa de a apuca între ele. Va fi interesant care este chipul pe care stânga îl va lua în aceste vremuri, pentru că paradigma socialistă tradiţională şi dură s-a cam epuizat, în timp ce dreapta a rămas la fel, conservatoare.

ce-i cu tonul asta grav de parca vin din nou ungurii sa ne ia Transilvania?

@Daniel Miron
“Scindarea Mitropoliei Ardealului ar fi cea mai mare crima impotriva poporului roman de la diktatul de la Viena incoace…”

Ma iertati, dar cred ca ati pierdut simtul proportiilor. Diktatul de la Viena a insemnat ceva intr-adevar grav pentru romani. In schimb, o reorganizare a mitropoliilor nu vad de ce ar fi daunatoare. Sunt de acord ca este si multa politica bisericeasca la mijloc. Dar textele astea cu Ardealul strabun, diktatul de la Viena, mostenirea lui Andrei Saguna si altele sunt totusi exagerate si depasite. De ce dati acestei probleme o amploare mai mare decat e cazul?

Daca e s-o spunem pe sleau, la ora asta destule judete din Ardeal sunt la pamant din punct de vedere duhovnicesc, mai ales din cauza faptului ca in ultimii aproape zece ani nu prea a existat un mitropolit. Nu spun ca in restul tarii situatia este roza. Dar, daca o asemenea impartire ar duce la o mai eficienta misiune a Bisericii in aceasta regiune, ar fi un lucru foarte bun. Merg mai departe si semnalez ideea teologului Radu Preda (de la Cluj), care, intr-un interviu pleda chiar pentru o rfeorganizare a eparhiilor pe principiul “eparhia si judetul”. Aceasta ar fi poate cea mai eficienta masura dpdv misionar-social pentru Biserica. Adica astfel episcopul ar fi mult mai aproape de credinciosi, cel putin teoretic.

Asa ca nu va mai inflamati si judecati putin la rece. Pana la urma, Biserica are dreptul sa se organizeze si reorganizeze cum doreste in decursul vremii.

semnat: un mitica traitor printre ardeleni

@Daniel Miron
Scindarea Mitropoliei Ardealului ar fi cea mai mare crima impotriva poporului roman de la diktatul de la Viena incoace…

Eu nu inteleg de ce ardelenii le spun celor din regat mitici , pentru au si ei destui mitici . Iar afirmatia asta este cu copyright-ul lui Mitica .

Iar despre afirmatia din articol : Nouă, celor care provenim din Ardealul străbun, graniţele noii mitropolii (Cluj) nu ne evocă altceva decât teribilul Diktat de la Viena, prin care Hitler a divizat Ardealul şi care, acum, din nefericire se solemnizează din nou, prin Biserica, de la …Cluj! , ce sa mai zic , Nenea Iancu redivivus ….