Protest vehement al românilor americani ortodocşi
Carol Hârşan
ECOURILE SCANDALULUI generat de modul total defectuos prin care Sfântul Sinod a considerat oportun să rezolve sferele de interese din Mitropolia Ardealului au determinat reacţii şi în sânul comunităţilor româneşti de peste hotare. Astfel, am primit poziţia ortodocşilor români din Statele Unite, prin Părintele Dr. Remus Grama, din Cleveland. Domnia sa este o personalitate a Clerului românesc din America, născut în 1952 la Arpaşul de Jos, judeţul Sibiu. Stabilit în SUA din 1980, a obţinut un titlu de Master în Istorie Bisericească şi altul în Psihoterapie, după care a fost numit paroh al celei mai vechi parohii româneşti din SUA, Catedrala Sf. Maria din Cleveland, Ohio. Domnia sa este membru al Episcopiei Ortodoxe Române din America de sub jurisdicţia Orthodox Church of America (OCA) ce nu ţine administrativ de BOR. Este autorul cărţii “Policarp Moruşca: Scrisori din captivitate”, despre tragedia primului Episcop al românilor din America, subiect asupra căruia vom reveni curând, datorită importanţei sale în disensiunile de profunzime cu BOR.
In zilele următoare aştepăm şi poziţia altor comunităţi puternice din diaspora românească, precum şi opiniile unor personalităţi de origine română.
Protestul se intitulează “Ne opunem ‘Diktatului’ Bisericesc de la Cluj” şi, datorită importanţei sale, îl publicăm integral.
“Preoţii Români din America, în special Asociaţia Preoţilor Ortodocşi ai Facultăţii de Teologie “Andrei Saguna” din Sibiu, pe care o prezidez, este tulburată de intrigile de culise din cadrul Patriarhiei Române, cu privire la viaţa religioasa a Românilor din Ardeal. Facem cunoscut tuturor că manevrele care au urmat alegerii Prea Sfinţitului Dr. Laurenţiu Streza denotă o uimitoare nepăsare faţă de eforturile istorice ale restabilirii Mitropoliei Ortodoxe Române a Ardealului, cu sediul la Sibiu, din 1864. Ba mai mult, aprobarea în pripă de catre Sfântul Sinod a acestei întorsături de lucruri, în absenţa unui Mitropolit instalat în funcţiune, ni se pare ofensivă şi necreştinească. Sperăm să nu fie ratificată de Adunarea Naţională Bisericească!
Nouă, celor care provenim din Ardealul străbun, graniţele noii mitropolii (Cluj) nu ne evocă altceva decât teribilul Diktat de la Viena, prin care Hitler a divizat Ardealul şi care, acum, din nefericire se solemnizează din nou, prin Biserica, de la …Cluj!
Românii-Americani au luptat activ pentru unirea Ardealului cu Tara şi sunt deplin conştienti de forţele centrifugare care înca îl mai ameninţă. Oare iluştrii noştrii Ierarhi au uitat aceste realităţi? La o primă privire, noi cei de aici, din America, fără a ne implica în chestiuni de ordin intern ale Bisericii din Tara, nu ne putem permite să nu atragem atenţia asupra faptului că slăbirea unităţii administrative a Bisericii din Ardeal poate fi sămânţa multor dezbinări viitoare. Să dea Dumnezeu să nu fie aşa!
Ne punem deci, în mod firesc câteva întrebări: era nevoie oare de un Ardeal Ortodox cu doua capete (bicefal)? In accepţie medicală, un trup bicefal este un monstru. Altă intrebare: va conduce oare acest eveniment şi la dezbinarea Mitropoliei Moldovei şi a Ungro-Vlahiei (azi, după 2002, Mitropolia Munteniei şi Dobrogei - n.n.)? Dacă nu, atunci noi considerăm Mitropolia Ardealului nedreptăţită şi protestăm! Noi iubim metropola Clujului şi înţelegem şi alte raţiuni legate de capitala provinciei. Desigur, titluri se pot acorda, dacă dupa titluri alergăm; ele sunt, oricum, onoruri! Daca IPS Anania, care nu de mult ne numea pe noi “dizidenţi” (sic!), a dorit să fie mitropolit, de ce nu a candidat dupa rânduiala Bisericii? (între 1965-76, Bartolomeu Anania a fost trimis special în SUA de BOR şi de statul comunist să contracareze acţiunile românilor de acolo - n.n.). Oare, acum cine este dizident? De asemenea, dacă era nevoie de numiri de noi episcopi în diferite zone, indiferent de titlurile pe care aceştia le poartă, aceasta s-ar fi putut face; însa, fără a diviza unitatea administrativ bisericească a celei mai ameninţate provincii a Tării?
Ne mai întrebăm noi, cei de dincoace de Ocean: cum se pot încuviinţa aşa, peste noapte decizii care pot avea adânci şi nefaste ramificaţii pentru neam şi Tară? Stiam că în Ortodoxie totul se face “fără zvârcoliri”; cam aşa se argumenta, prin 1990! Tot la fel, ştim că, numai cu doi ani în urmă, când Episcopia din America (Vatra Românească) a solicitat rămăşiţele pământeşti ale Episcopului martir, Policarp Moruşca, a trecut un an şi jumătate până când Sf. Sinod a dat un răspuns (desigur, negativ!). Atunci, întârzierea a fost cauzată tot de unii ierarhi din Ardeal, care, cu câteva decenii în urmă făceau jocul mai marilor vremii, făcând agitaţie contra Episcopiei noastre şi tulburând viaţa religioasă a Românilor din America. Oare, până unde se va merge?
Personal, cred că evenimentele recente de la Bucureşti pot avea un impact greu de prezis asupra dialogului dintre Episcopia de la Vatra Românească şi Patriarhie. S-ar putea ca mulţi cititori să nu cunoască faptul că de mai bine de un deceniu, Episcopia de la Vatra s-a străduit spre un dialog al dragostei, refăcând comuniunea liturgică, dar nu şi administrativă, cu BOR. Recent, ziarul “Averea” publica un articol intitulat: “Biserica din America ataca BOR” (despre mişcarea stilistă - n.n.). Am solicitat clarificări, pe care încă le mai aşteptăm. Oare, cine atacă acum unitatea B.O.R.? Credem că răspunsul a fost deja descoperit de către opinia publică din România şi, desigur, nu suntem noi, cei de peste peste hotare, care ne-am ajutat ţara după puterile noastre la toate marile răscruci.
Acum, în contextul nou creat, Românii Americani Ortodocşi îşi văd din nou încrederea clătinată şi încă se mai întreabă: cum a putut Sfânt Sinod al unei Biserici naţionale, trecută prin atâtea încercări, să fie atât de uşor de manipulat? Felul în care a fost tratată istorica Mitropolie a Ardealului, în clipa când nu avea încă un Ierarh instalat, ni se pare o gravă ofensă pentru Sibiul care se pregateşte să devină în curând “capitala culturală a Europei”. Creştineşte vorbind, din punct de vedere moral, ea este nedreaptă! Ne rugăm ca atât de cunoscutul bun simţ al credincioşilor Români Ortodocşi din Ardeal, cât şi Adunarea Naţională Bisericească să respingă “Diktatul” de la Cluj, pregătind mai degrabă reorganizarea administrativă a tuturor Mitropoliilor, dacă aşa cer realităţile pastorale de acolo.
P.C. Pr. Dr. Remus Grama,Cleveland, SUA”
Menţionăm că, din punct de vedere tehnic, Hotărârea Sfântului Sinod este valabilă - 37 de voturi pentru, 3 abţineri - şi doar la sesizarea Adunării Naţionale Bisericeşti, Sf. Sinod poate să revină asupra ei.
Pe de altă parte, conform surselor noastre de la Cluj, în zilele următoare se pregatesc manifestaţii studenţeşti la Oradea, Baia Mare, Alba Iulia şi Cluj în favoarea virtualului Mitropolit Bartolomeu şi a stabilirii sediului mitropoliei la Cluj.
14 responses so far ↓
1 negel // Nov 15, 2005 at 10:42 am
Am si eu o nedumerire: La ce-i foloseste Parintelui Dr.Remus Grama un masterat in psihoterapie? Crestinismul ortodox este o psihoterapie prin excelenta. Sau, in timpul liber, parintele ofera sedinte de psihoterapie?
2 cristicristian // Nov 15, 2005 at 11:58 am
Cred ca interese sunt de ambele parti si in fond nici unii nu urmaresc “ADEVARUL”.
Pacat pentru tot ceea ce se intampla pentru ca se folosesc sectarii de toate evenimentele acestea din plin.
Oricum credinta ne invata si ne pregateste ca vor veni aceste lucruri.
Doamne ajuta si pazeste neamul nostru romanesc! Amin
CristiCristian
3 aldous // Nov 15, 2005 at 12:15 pm
Dupa cum cred ca stiti majoritatea, lupta din BOR se duce intre ecumenisti si traditionalisti. Separat de justificarile teologice si morale dintre cele doua parti aici se intampla altceva.
Intrucat una din parti a castigat Mitropolia Ardealului si are o vot important in plus la alegerea urmatorului Patriarh (fie ca va fi peste un an sau zece), cealalta parte incearca sa sparga Mitropolia pentru a balansa situatia.
E politichie, coane, nu altceva.
4 Petre // Nov 15, 2005 at 3:32 pm
Important este ca oamenii sa fie ocupati. Sa se razboiasca intre ei. Pe religie sau politica. Sa se certe. Sa se urasca. Divide et impera! Numai asa cei de sus pot sa-si vada nestingheriti de treaba. De razboaie. De globalizare. De afaceri. Inclusiv Biserica si Vaticanul fac afaceri. Altfel n-ar putea exista.
5 Daniel Miron // Nov 15, 2005 at 5:37 pm
Scindarea Mitropoliei Ardealului ar fi cea mai mare crima impotriva poporului roman de la diktatul de la Viena incoace…
6 toni // Nov 15, 2005 at 8:21 pm
@aldous
Doctrinele politice si dogmele bisericesti sunt lucruri diferite . Primele sunt creatii oamenesti , pe cand cele din urma nu sunt omenesti . Poate doar cautate si aflate de oameni
@Daniel Miron
Scindarea Mitropoliei Ardealului ar fi cea mai mare crima impotriva poporului roman de la diktatul de la Viena incoace…
Eu nu inteleg de ce ardelenii le spun celor din regat mitici , pentru au si ei destui mitici . Iar afirmatia asta este cu copyright-ul lui Mitica .
Iar despre afirmatia din articol : Nouă, celor care provenim din Ardealul străbun, graniţele noii mitropolii (Cluj) nu ne evocă altceva decât teribilul Diktat de la Viena, prin care Hitler a divizat Ardealul şi care, acum, din nefericire se solemnizează din nou, prin Biserica, de la …Cluj! , ce sa mai zic , Nenea Iancu redivivus ….
7 aldous // Nov 15, 2005 at 9:41 pm
De acord ca doctrinele politice si dogmele bisericesti sunt lucruri foarte diferite.
Asta incercam sa spun - in cazul de fata nu este vorba de discutii teologice intortocheate gen sexul ingerilor ci despre sfere de influenta si control.
8 oscar // Nov 16, 2005 at 2:37 am
domnilor,
ce-i cu tonul asta grav de parca vin din nou ungurii sa ne ia Transilvania?
@Daniel Miron
“Scindarea Mitropoliei Ardealului ar fi cea mai mare crima impotriva poporului roman de la diktatul de la Viena incoace…”
Ma iertati, dar cred ca ati pierdut simtul proportiilor. Diktatul de la Viena a insemnat ceva intr-adevar grav pentru romani. In schimb, o reorganizare a mitropoliilor nu vad de ce ar fi daunatoare. Sunt de acord ca este si multa politica bisericeasca la mijloc. Dar textele astea cu Ardealul strabun, diktatul de la Viena, mostenirea lui Andrei Saguna si altele sunt totusi exagerate si depasite. De ce dati acestei probleme o amploare mai mare decat e cazul?
Daca e s-o spunem pe sleau, la ora asta destule judete din Ardeal sunt la pamant din punct de vedere duhovnicesc, mai ales din cauza faptului ca in ultimii aproape zece ani nu prea a existat un mitropolit. Nu spun ca in restul tarii situatia este roza. Dar, daca o asemenea impartire ar duce la o mai eficienta misiune a Bisericii in aceasta regiune, ar fi un lucru foarte bun. Merg mai departe si semnalez ideea teologului Radu Preda (de la Cluj), care, intr-un interviu pleda chiar pentru o rfeorganizare a eparhiilor pe principiul “eparhia si judetul”. Aceasta ar fi poate cea mai eficienta masura dpdv misionar-social pentru Biserica. Adica astfel episcopul ar fi mult mai aproape de credinciosi, cel putin teoretic.
Asa ca nu va mai inflamati si judecati putin la rece. Pana la urma, Biserica are dreptul sa se organizeze si reorganizeze cum doreste in decursul vremii.
semnat: un mitica traitor printre ardeleni
9 cristian // Nov 16, 2005 at 8:35 pm
Pt aldous:
“lupta din BOR se duce intre ecumenisti si traditionalisti”
Coane, pe de o parte ai dreptate, pe de alta situaţia din BOR nu este chiar aşa de simplistă.
Pt Petre:
“Biserica si Vaticanul fac afaceri. Altfel n-ar putea exista”
Biserica nu există datorită afacerilor. Ea este susţinută de Însuşi Capul ei, Iisus Christos. Lumea, aşa cum o vedem astăzi, în schimb, va mai exista doar atâta timp, cât vor exista creştini în lume.
Pt Daniel Miron:
“Scindarea Mitropoliei Ardealului ar fi cea mai mare crima impotriva poporului roman”
Coane, ia- o mai uşurel! În primul rând, este de dovedit, că este o crimă, apoi mai vine evtl şi determinarea gravităţii acesteia. În afară de mitropolia Clujului, mai sunt pe tapet şi ridicarea la rangul de mitropolie a Bucovinei şi Dobrogei.
Iar necesitatea ridicării Clujului la rang de mitropolie decurge din poziţia sa geografică, din nr de credincioşi ortodocşi, şi, în ultimul rând, şi din personalitatea păr. Anania. Puţin anormal mi se pare şi faptul, că Sibiul este ditamai arhiepiscopie şi mitropolie, pe când Braşovul nu este măcar episcopie!
Deci pt toată lumea, nu este chiar politichie, ci sunt nişte criterii obiective pt o eventuală reorganizare teritorială a BOR. Iar dacă ridicarea Clujului la rang de mitropolie este cea mai bună soluţie sau nu, aceasta tb cântărită, mai ales de către clujeni, în special, şi de către ardeleni, în general.
Pt oscar:
“la ora asta destule judete din Ardeal sunt la pamant din punct de vedere duhovnicesc”
Eu trăiesc în Ardeal, călătoresc prin multe judeţe din Ardeal, şi nu văd, că ar fi “la pământ”. Că situaţia aceasta ar putea fi mai bună- aceasta este altceva! Şi e f adevărat! Dar iarăşi, că doar mitropolitul sau episcopul sau preoţii ar avea de muncit pt aceasta- asta chiar este eronat!
De ex., când păr. Daniel al Moldovei+ Bucovinei s- a urcat în treapta de mitropolit, a fost uimit, de câtă credinţă a văzut în Moldova (venea din Banat). Şi nu afirmă nimeni, că a fost meritul mitropolitului dinaintea sa, nici că acum este mai multă duhovnicie în Moldova dat. păr. Daniel. Singura afirmaţie adevărată este, că mitropolia, dat. păr. Daniel, se implică mai mult în viaţa socială, academică. După sintagma: liturghia de după liturghie. Atât.
10 houranos14 // Nov 16, 2005 at 10:49 pm
Mie îmi este greu să mă pronunţ încă asupra acestor întorsături de lucruri. În principiu, aş înclina către părerea d-lui «mitică trăitor printre ardeleni». Deci către Radu Preda. Dar… scurta mea experienţă de viaţă şi instinctul m-au învăţat să nu mă încred în aparenţe, mai ales atunci când e vorba despre evenimente economice, politice sau religioase ce pot avea sau au consecinţe profunde. Desigur că, în principiu, apariţia mai multor mitropolii nu poate să fie un rău în sine. O astfel de multiplicitate ar trebui să presupună înmulţirea numărului de credincioşi precum şi o mai bună administrare a vieţii religioase a comunităţilor.
Pe de altă parte, se poate vorbi şi de orgolii personale. Unii îl văd într-o astfel de postură pe ÎPS Bartolomeu Anania. Alţii pe ÎPS Daniel al Moldovei. Eu aş înclina să îi văd pe amândoi. Dar, chiar şi dacă este vorba despre ambiţii personale pentru Scaunul Patriarhal, totuşi, nu mă grăbesc să îi judec ─ poate sunt de bună credinţă şi vor să facă ceva bun pentru BOR.
Poate nu.
Şi, aici, nu pot să nu scriu următoarele lucruri. Precizez că aprecierile istorice care urmează sunt numai speculaţii şi zvonuri care, oricât ar fi de serioase, nu trebuie aşazate pe soclul Tablelor Legii.
Despre ÎPS Daniel al Moldovei se vorbeşte şi se ştie că ar fi mason (regret dacă îi indispun pe cei care nu înghit teorile care implică masoneria; dar sunt realmente atât de implicaţi în toate încât, fără să vrei, îi întâlneşti peste tot…). Se spune că la ritualul de iniţiere în “Frăţie” şi-a călcat haina de monah în picioare. Este de presupus că este membru în lojile occidentale, “masoneria albastră”, pentru că este un aprig susţinător al ecumenismului. Despre ÎPS L. Streza, nu ştiu nimic.
Despre Bartolomeu Anania se vorbeşte pe la Cluj, cel puţin în şoaptă, că ar fi şi el mason sau că ar avea astfel de relaţii. Dar el l-a susţinut şi, poate, încă îl susţine pe ÎPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Sibiului. Or, acesta din urmă este arhiepiscopul care este reputat ca fiind singurul ierarh participant la revoluţia din ’89 (sau ce o fi fost…).
Cum a participat? Prin 21 decembrie, el a venit de la Moscova într-un avion în care se găseau o mulţime de “băieţi cu ochi albaştri” cărora le plăcea vodca şi dintre care numai unii o rupeau cu greu pe româneşte. Ce directive o fi venit el să aducă pentru Sibiu, unde era “statul major” al lui Nicu Ceauşescu, nu se ştie. Dar şi înainte şi după revoluţie (sau ce o fi fost…) Andreicuţ a avut şi are o deosebită slăbiciune pentru preajoasă non-sfinţia sa Vadim Tudor. Atunci am putea să speculăm şi să încercăm să ghicim o înrolare a lui Andericuţ, via Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului în masoneria neregulată a Marelui Orient care este artizanul epocilor socialiste care au însângerat şi nimicit vreo două-trei continente. Cam aceeaşi împărţire pe tabere am putea să o ghicim şi în lumea politică românească, unde “albaştrii” ar fi liberal-pediştii reformatori, iar “orientalii” cei din PSD.
Ce vreau să spun cu toate astea? Că masonii se bat ca proştii între ei? Nu. Nu sunt deloc proşti. Ci cât se poate de subtili.
Întrebarea care trebuie pusă aici este: cum poţi să câştigi la sigur un război?
Răspuns: fiind la adăpost de înfrângerea ambelor tabere şi profitând de pe urma victoriei oricăreia. Adică trebuie să te asiguri că eşti şi la dreapta şi la stânga şi că cei care vor să scape de tăvălugul istoriei nu au la dispoziţie decât această alternativă în care ei să creadă că pot scăpa, dar să nimerească acelaşi Leviathan în ambele soluţii.
Cei care se întreabă cât de eficace ar putea să fie o astfel de strategie, nu trebuie decât să îşi amintească perioada interbelică în care toţi cei cuprinşi de febra istoriei credeau că nu există decât două posibilităţi de reformare a societăţii omeneşti, ambele revoluţionare: fascismul (dreapta, tradiţionalismul revoluţionar al omului care vrea să scape de secularismul modernităţii prin recontaminarea sa esenţială de vechiul păgânism) şi comunismul/socialismul (stânga, spiritul distructiv revoluţionar care nu înţelege decât ruptura de rădăcini ca eliberare a omului şi atingerea lipsei de determinaţii).
Mai trebuie remarcat că această teorie se potriveşte foarte bine cu doctrina masonă care învaţă că ar exista, metafizic, o dualitate a principiilor, Absolutul fiind bicuspid, precum în vechile gnoze maniheene, valentiniene etc..
Apoi, că doctrina dualistă vorbeşte în marile gnoze şi monoteisme despre “dreapta” şi “stânga” sub raport metafizic şi mistic. Indiferent că vorbim despre yoga în care apar “prvirti-marga”(Calea Mâinii Drepte) şi “nirvirti-marga” (Calea Mâinii Stângi) sau despre “Zohar” unde se vorbeşte despre Macroprosop (dreapta) şi Microprosop (stânga), aceste partiţii metafizice au însemnat că Divinul este locul unei “coincidentia oppositorum” şi că latura luminoasă, blândă, în care se manifestă mila şi iubirea divină (dreapta) are un contratermen în latura întunecată, răzbunătoare, plină de râvna mâniei dumnezeieşti.
De remarcat că şi în creştinism se vorbeşte că cei mântuiţi vor sta “de-a Dreapta” lui Dumnezeu, iar cei pierduţi, “de-a Stânga”.
(Totuşi, semnificaţia acestei partiţii în creştinism nu anulează sensul pe care metafizica creştină îl acordă Absolutului pe Care Îl vede radical transcendent nu doar determinării creaturii, ci transcendent chiar acestei împărţiri dualiste a gnozelor şi dualismelor tradiţionale. Tautologia Unului este esenţa Divinului în creştinism, nu dualitatea, chiar dacă şi aceasta este reală sub raport metafizic. Dar Unitatea Cea non-duală este deasupra dualităţii pomenite aici. Unitatea fiind înţeleasă altfel chiar şi faţă de modul de aprehendare a Ei în islam, iudaism, vedantinism etc.)
Cam aceasta ar fi viziunea generală care ar fi de speculat în ceea ce priveşte evenimentele contemporane şi umbra lor ocultă. Şi mai cred că cele două direcţii au avut rolul a două blocuri contondente ale istoriei care au zdrobit tot ceea ce a avut neşansa de a apuca între ele. Va fi interesant care este chipul pe care stânga îl va lua în aceste vremuri, pentru că paradigma socialistă tradiţională şi dură s-a cam epuizat, în timp ce dreapta a rămas la fel, conservatoare.
11 cristian // Nov 16, 2005 at 11:36 pm
Pt houranos14:
Dacă cele ce ai afirmat despre cei (3) 4 ierarhi în legătură cu masoneria circulă în subteran, atunci aceasta pt mine este clar o diversiune, implicând zvoneri şi răspândaci şi ţintind mai sus, adică patriarhia. După modelul ponegreşte, dezbină şi stăpâneşte.
Păr. Andreicuţ: nu există nici un pct de sprijin pt afirmaţia că ar fi mason, în activitatea sa cotidiană. Pomul după roade se cunoaşte. Nu după zvonuri.
Păr. Anania: greu de crezut, că s- a “dat” cu unii masoni (PSD, foşti comunişti), care au aparţinut unui regim, care l- a ţinut prin închisoare şi prigoană. În plus e în relaţii bune şi cu păr Daniel.
Păr Daniel: posibilitatea să fie mason există, probabilitatea însă nu prea. iar treaba cu haina de monah poate fi doar folclor răutăcios.
Dar: patriarhia! După tradiţie, păr Daniel ar urma păr Teoctist în scaun. De câţiva ani totuşi, această tradiţie nu mai este oficială- cu largul concurs al lui Ilici, de când era Preşedinte. Deci teoretic oricine ar putea ajunge acolo. Păr Daniel a devenit atunci indezirabil, tocmai pt că unii= masoni şi- au dat seama, că ecumenismul său este mai mult de faţadă. Iar odată ajuns la patriarhie ar schimba foaia.
Deci acum cel mai bine (pt ei) să apară 2 tabere, albastră şi portocalie, ecumenistă şi tradiţionalistă, liberală şi socialistă, dreaptă sau stângă etc. Iar cineva să pescuiască în ape tulburi şi să ajungă patriarh, cu sioniştii în spinare!!!
Cine oare?
Cineva care deja face jocul la patriarhie şi în Sinod, care a fost un timp şi prin Ţara Sfântă, adică în statul Israel, care este agreat foarte de către americani (ambasadă) şi alţi “europeni”, care are şi origine evreiască, deşi nu se vorbeşte despre aceasta, care de câţiva ani deja promite scaunul patriarhal unuia sau altuia dintre ierarhi- nu cei pomeniţi mai sus.
12 houranos14 // Nov 17, 2005 at 1:48 pm
Pt. Cristian
Da, sigur, acuma eu am recunoscut ca ceea ce am scris tine de speculatii si zvonuri. Se poate sa ai si tu dreptate. Depinde numai cat de bine ii cunosti pe acesti ierarhi. Eu marturisesc ca nu ii cunosc foarte bine. Dar ramane faptul ca, dupa cate se stie, ultimele doua secole n-au insemnat pentru crestinismul romanesc numai secularismul statal, prigoana comunista si infiltrarea securista, dar si infiltrarea masona in Biserica, din pacate. Ceea ce e la fel de grav.
In ceea ce il priveste pe IPS Andreicut, s-ar putea sa nu aiba relatii cu masoneria, dar este destul de cunoscut ca fiind unul dintre ierarhii care avea oaresce relatii cu Secu.
Pentru Anania - Doamne da sa ma insel! Dar nu se spune chiar si in articolul de mai sus ca ar fi fost trimis de vechiul regim in SUA ca sa ii dezorganizeze pe ortodocsii care refuzau relatiile cu biserica infiltrata de securisti? A facut, intr-adevar, inchisoare politica. Dar au existat si cazuri de oameni care, chiar si dupa ce au suferit prin puscarii, au ales, ulterior sau in timpul detentiei, sa colaboreze.
In sfarsit… Sunt, toate, chestiuni pe care nu le vom cunoaste, probabil, decat la Judecata.
Vorbesti despre: «Cineva care deja face jocul la patriarhie şi în Sinod, care a fost un timp şi prin Ţara Sfântă, adică în statul Israel, care este agreat foarte de către americani (ambasadă) şi alţi “europeni”, care are şi origine evreiască, deşi nu se vorbeşte despre aceasta, care de câţiva ani deja promite scaunul patriarhal unuia sau altuia dintre ierarhi- nu cei pomeniţi mai sus.»
Aici recunosc ca habar nu am la cine te referi. Nu ii cunosc pe toti ierarhii. Asadar?… Chiar asa: oare cine? Nu de alta, dar m-ai facut curios.
13 cristian // Nov 17, 2005 at 8:48 pm
Pt houranos14:
Urmăreşte- l pe Vincenţiu Ploieşteanul unde apare, cu cine se întâlneşte, ce declară. şi vei vedea “roadele”.
Pace de la Dumnezeu şi sănătate îţi doresc!
14 houranos14 // Nov 17, 2005 at 9:59 pm
Bine. Mersi.
Pace si tie!
Hristos a inviat!
Leave a Comment