Marius Mioc

REGIMUL SEPARATIST de la Tiraspol a dat publicitãtii rezultatele recensãmîntului efectuat în zonã în noiembrie 2004 (cf. Olvia Press). Potrivit acestora, la 11 noiembrie 2004 pe teritoriul aflat sub controlul regimului separatist – asa-zisa “Republicã Moldoveneascã Nistreanã” (adicã: zona din partea de est a Nistrului, fãrã cîteva localitãti controlate de Chisinãu, plus orasul Tighina – Bender si cîteva sate de pe malul de vest al Nistrului) trãiau 555,5 mii persoane fatã de 679 mii în 1989. Deci, o scãdere de 124 mii locuitori sau peste 18% fatã de 1989, cînd a fost ultimul recensãmînt.

Pe situl Comisiei de Statisticã de la Chisinãu se spune cã în 1989 “raioanele de Est ale Republicii Moldova si municipiul Bender” aveau o populatie de 739.700 locuitori, adicã cu vreo 60.000 mai mult decît afirmã Tiraspolul. De aici unii comentatori au tras concluzia cã scãderea populatiei din Transnistria e chiar mai mare de 18%. Concluzia acestor comentatori e gresitã, cãci neglijeazã faptul cã regimul separatist de la Tiraspol nu controleazã chiar în întregime ceea ce în 1989 constituia “raioanele de Est ale Republicii Moldova”. Oricum, o scãdere cu 18% a populatiei în numai 15 ani, recunoscutã oficial de autoritãtile tiraspolene, aratã cã în regiune a avut loc o emigrare masivã. Bãnuiesc cã nu de bine ce le era sub regimul separatist au ajuns oamenii sã emigreze. Si în Basarabia a existat emigrare masivã, dar scãderea populatiei între cele 2 recensãminte a fost de doar 6%.

Din totalul populatiei 31,9 la sutã s-au declarat moldoveni, 30,3 la sutã rusi si 28,8 la sutã ucrainieni. Nu avem date comparative ale recensãmîntului din 1989, cãci ceea ce se afiseazã pe situl Comisiei de Statisticã de la Chisinãu (38% moldoveni, 26,4% ucraineni si 28,5% rusi) nu prezintã exact situatia teritoriului separatist, ci include zone care în 1989 apartineau raioanelor din Estul Republicii dar azi sînt controlate de Chisinãu. Estimãm cã între 1989 si 2004 proportia moldovenilor care trãiesc în zona separatistã a scãzut cu 2-3%, proportia rusilor a rãmas cam aceeasi iar proportia ucrainenilor a crescut cu 1-1,5%.

Ceea ce regimul de la Tiraspol n-a dat publicitãtii este proportia celor care s-au declarat români la recensãmînt. A te declara român este o chestie riscantã chiar în Basarabia, sub regimul comunist a lui Voronin, cu atît mai mult în Transnistria. Totusi, în Transnistria existã acele scoli care s-au încãpãtînat sã pãstreze alfabetul latin, familiile copiilor care învatã la acele scoli avînd experienta confruntãrii fãtise cu autoritãtile si fiind deja pe “lista neagrã” a acestora.

Tocmai fiindcã acesti oameni au trecut deja prin experienta confruntãrii deschise cu autoritãtile, anume pe tema afirmãrii identitãtii românesti, s-ar putea sã se fi declarat români si la recensãmînt. Altfel, este inexplicabilã cresterea procentajului celor care apar la recensãmînt de “alte nationalitãti”. Principala “altã nationalitate” la recensãmîntul din 1989 au fost evreii, iar acestia au emigrat mai masiv decît restul populatiei, deci procentajul lor ar trebui sã scadã, nu sã creascã.

În Transnistria s-a desfãsurat si se desfãsoarã o intensã politicã de rusificare, care reiese chiar din datele publicate oficial la Tiraspol: 80% din elevi si 90% din copiii de la grãdinite studiazã în limba rusã, desi rusii sînt doar 30% din populatie (cf. aceeasi Olvia Press). Totusi, rezultatele acestei politici de rusificare sînt modeste. Spre deosebire de Kaliningrad, Transnistria mai are mult pînã sã ajungã, din punct de vedere etnic, un teritoriu rusesc. Regimul de la Tiraspol n-a izbutit sã rusifice Transnistria. Singura izbîndã a acestui regim este depopularea regiunii.